Silvia URLIH: Să nu lași fluturii să plângă

SĂ NU LAȘI FLUTURII SĂ PLÂNGĂ

Să nu-mi lași lacrima să curgă,
ajut-o să se ofilească,
să nu-mi lași pomul fără floare,
să nu îl tai din rădăcină,
să nu faci cuib de cuci în ramuri,
iubirea,
las-o să-nflorească,
să nu te joci de-a viața noastră,
căci
luna este fără vină.

Să nu-mi lași cerul fără stele,
iar soarele
nu mi-l umbri,
să nu stringi felinarul nopții
când somnul îmi va fi plecat,
să nu lași caii să alerge fără căpăstru
printre vii,
să nu lași fluturii să plângă,
căci plânsul
îți va fi păcat.

Să nu lași ploile s-alerge,
să nu lași soarele să plece,
să nu lași lumea să orbească de fericirea
ce mi-o dai,
să nu stingi flacăra ce arde,
cu gheață
sau suflare rece ,
s-alungi pustiul dintre noi,
să fim ca îngerii
în rai.

Să nu laș floarea ca să plângă,
căci plânsul îți va fi izvor,
să nu o rupi din rădăcină,
durerea ei
te va durea,
să nu-i rupi frunza
și nici floarea
căci rana ei îți va fi dor.
să nu o scoți din lumea ei,
căci lacrima-i te va tăia.

—————————

Silvia URLIH

16 ianuarie, 2019

Maria HOTEA: Mă doare neputința

Mă doare neputința

Mă doare neputința să pot să ating,
Acolo unde doar cu gândul pot să ajung
Pe-o rază de soare zarea să o străbat,
Un lăcaș privind azurul să-mi caut neîncetat.

Pentru sufletu-mi trist odihnă să-i găsesc,
Pe-un colț de stea fericirea s-o întâlnesc
Din strălucirea-i o fărâmă să-i rup aș vrea,
Lumina-i să-mi însoțească pașii în clipa grea.

Drumul să-mi fie ușor precum zborul de îngeri,
Să le simt mângâierea cu a aripilor atingeri
În tăcerea profundă să ascult divinul lor cant,
Să-mi pară că sunt blânde adieri de vânt.

Mă doare neputința de a da tot ce-i frumos,
Celor chinuiți de sărăcie și boală aici jos
Drumul fiecăruia dintre noi este predestinat,
Având credință în suflet însă departe de păcat!

——————————-

Maria HOTEA

16 ianuarie, 2019

Ana PODARU: Din lutul sterp

Din lutul sterp
-sonet-

Cade cerul în fântâna ochiului răpus de teamă
să mai bea o-nghiţitură din esenţa ce-a rămas,
otrăvită-i apa toată de urmaşii lui Atlas…
ce-au strivit de fruntea lumii clopotele de alamă.

Spânzuraţi de cruci înfipte până-n pântece de mamă
stau copiii nenăscuţi sub ai umbrelor potcoave,
despuiaţi se zbat agonic peste-a nopţilor hrisoave
zei ce-şi scrijelesc pe frunte ale vieţii monograme.

Cine-a otrăvit fântăna orb a fost, sătul de miere,
pus în lanţuri chiar de fiii ce s-ar fi născut din sine
n-a dorit la judecată foi din cartea cu doctrine…

Se-adâncesc sub pleoape şanţuri precum lutul ce se crapă,
lacrimi nu-s şi nu vin cerbii cu-ai lor pui să se adape,
vin doar lupii, corbii, câinii… cu-ai lor colţi de foc să sape.

——————————–

Ana PODARU

17 ianuarie 2019

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Fluturi liberi

Fluturi liberi

ți-ai ascuns fața de mine
sub voal de cuvinte nespuse
am întins cuvântul către tine
ca o desprindere firească de necunoscut
țipătul tău
o picătură roșie
în simfonia albului
cuvântul
o atingere lină
pasăre într-un zbor
firul de apă
în privirea din urmă
trecător pe urmele vântului
lângă marea uitată în privire
revin în fiecare zi
să-mi adun gândurile în pântecul cerului
să dospesc drum către tine
să te privesc cu ochii îmbrăcați în flori
să schițez portretul tău pe scoarța sufletului
să fac cu palmele zi din noapte
să plutim către albastrul transparent al cerului
lunecând în visare
atunci, aproape de moarte
ne vom iubi
fluturi liberi în noapte

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

17 ianuarie, 2019

Florentina SAVU: Versuri

IUBITE

Între noi doi tu ai înălțat
Granițe de sârmă ghimpată,
Aș fi dorit să le fi sărit uneori
Însă ghimpii aceia îmi scrijeleau carnea
Ori de câte ori încercam să trec peste ei,
Pe pielea mea ei făceau spume de sânge,
Soarele le zvânta dar în urmă-i persista
Un miros leșietic și grețos de disperare,
Pe lângă acele granițe odioase au crescut ciulini
Și cu ei, ți-ai înfipt colții indiferenței
Sub tălpile mele desculțe…
Mâinile-mi au încercat fără izbândă să-i dea la o parte,
Bietele lor palme au fost crunt rănite de aprige amintiri
Și de niște săruturi care încă frigeau…

Drumul spre tine mi-a fost blocat
Și continuă să fie la fel,
Numai drumul spre mine este liber
Dar, ce păcat: tu nu ai ochi să-l mai vezi!

RÂS PIERDUT

Odată, demult,
Un râs mai râdea,
Prin casă, desculț,
Frumos alerga,
Cu ochi de lumină,
Cu tălpi de argint,
Suna clopoțelul
Fericirii cu-alint
Dar râsul s-a stins
Și a-ncremenit,
De poarta durerii
El crunt s-a izbit,
Din pletele-i blonde
Nimic n-a rămas,
Trist a-ncărunțit
Cu lacrimi pe-obraz,
O pală de vânt
Mi l-a secerat
Și-o coasă, devreme,
În nor l-a-mbrăcat,
La poarta eternă
Acuma se zbate
Cu lacrima morții,
Cocoașă pe spate!
Râsul s-a pierdut
Pe cărarea vieții
În lacrimi cernit
Plătind vamă sorții,
Din pruncul ce-a fost,
Bătrân a plecat,
Pierdutu-și-a rost
Printr-un timp turbat! Continue reading „Florentina SAVU: Versuri” →

Corneliu NEAGU: Dans irlandez

DANS IRLANDEZ

Din umbrele serii lăsate domol
pe geana apusului scurs peste deal
venea rătăcind nevăzut un bemol
fugit dintr-un cântec uitat de caval.

Trecea peste văi, căutând un diez,
gonit din decor de un fa arțăgos
rămas într-o cută de dans irlandez
cu volta urcată-n octavă pe dos.

Nu plânge, iubito, privind înapoi,
regretele-ajung înainte de vreme –
să mergem îndată, să fim amândoi,
diezi și bemoli s-așezăm în poeme!

———————————————–

Corneliu NEAGU

16 ianuarie, 2019

Anna-Nora ROTARU: Poeme

DU-MĂ VÂNTULE…

Suflă, vântule și du-mă câți poți tu mai departe,
Ne-om îndrepta spre-al universului obscur hotar…
Din tot ce mă apasă, smulge, deșiră și împarte
Și ce crezi că-i mai bun, îmi lasă mie deoparte,
Să trag o linie, să-mi fac al vieții mele inventar,
Să nu mă-nșele la cântar…

Du-mă vântule, cu soare sau cu timpul mohorât,
Poartă-mă prin adevăruri sau, chiar și prin iluzii…
Turnul, ce-o viaț-am făurit, zace la poale doborât,
Mă sugrumă neputința, mă îneacă un nod în gât,
Aleargă-mă din realitate, mai bine prin confuzii,
Eu și tu-mpreună, ca zăluzii…

Poartă-mă-ntr-o lume, nebună, nebună de extaz,
Că-s sătulă să cârpesc viața și găuri să-i astup…
Usucă-mi lacrima amară, scursă-n șănțuit obraz,
Ridică-mi povara ce o port, ca Atlas pe grumaz,
Sădește-mi aripi chiar de ceară și de pene-n trup,
Barajul sunetului să-l rup…

De coama timpului năuc, să mă prind la repezeală,
Prin noianul clipelor, să mă afund și să m-ascund,
Că, știu… nestăvilit ne curge, nu stă la tocmeală…
Am un ”Acuma” de trăit, necugetand la osteneală,
Un „Prea tarziu” îngrădit, ce nu mă lasă să pătrund,
Și-un „Poate-o fi”, să mă scufund…

MINTEA DIN URMĂ, NE FIE DINTÂI…

Motto : Ce-ai vrea să faci la urmă, fă-o dintâi,
Bucuriile de-aduni, pune-le la căpătâi…

Viața m-a-nvățat s-o cercetez bucată cu bucată…
Pe cât cred c-am putut, am evitat calea abruptă…
Și-aș zice că, într-un fel, cu mine-aș fi împăcată,
Cât bine, rău făcui, nu știu, de le-am la judecată,
Dar, conștiința mea, mereu pe muchie de luptă,
M-a istovit, de vlagă suptă…

De multe ori simții, că seva de la rădăcini e-uscată…
Că, parcă șubred calc, gata de-a cadea-n bulboană…
De-mi mai-nmugureau fiorii, mă pitulam înfricoșată
Lăstarii dorului lăsându-mi, de sânge inima secată
Și, ce câștigai la urmă toată, din lauri vreo coroană ?
La goana vieții campioană ?

Drept să spun, pe calea ei, n-am alergat, am ațipit…
S-a-nchis pleoapa-n somn adânc, lenevit pe geană…
Un „Nu se cuvine”, ce trebuie și ce nu, m-a cotropit,
De judecata de apoi, m-am temut sau, m-am pripit,
Lăsându-mi clipe să se spulbere, așa, ca de pomană,
Neștiind să prind viața de sutană…

Și-acum, aș vrea să pot să-ntorc anii fragezi înapoi,
Cu mintea de acum, oprind piedici, dând din coate…
Să smulg din pomul vieții, fructul dulce, să-l despoi,
Sorbind nesățioasă divin nectarul parfumat și-apoi,
Fără teamă de un mâine, cu gândul fără a socoate,
Bucuria s-o-ntrezăresc în toate…

—————————–

Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU

Atena, Grecia

16 ianuarie, 2019

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Poeme” →

Adina POPESCU: Scrisoare din Țara de Mătase (1)

SCRISORI DIN ȚARA DE MĂTASE

Dar eu cum să te ating când cerul te ascunde, frumos ca o umbră de zeu, hlamidă peste umerii tăi , tu cel străin pe pământ, trecând printre lumi, cu trupul îndurerat de spini,

Coroana ți-e de rouă mărgărit bătut cu safir, înflorind ca miezul rotund, cu floare de lună legământ,

O, ce vară albastra, ce-i pentru mine tristețea?

Mi-ai deschis ferestre în zid lună galbenă îmi aruncă nufărul galben, zâmbind, fierbinte-n spus, pământul supus, fără vina tărâm de lumină așterne valului marea

Marea asurzitoare aruncă pe mal corali ne-nfloriți

O, pot să te iubesc, iubirea, o pasăre de lumină mi-o aduce din sud înfloririlor în floare, semințele cad în adânc

Spre a se întoarce în arbori răcoare!

Du-te, îți spun, de pot să te iubesc, mi-e destul vara amară

Vara de-i vară!

———————————-

Adina POPESCU

16 ianuarie 2019

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Rânduri frânte

Rânduri frânte

nu sunt acel ce nu mai sunt
sunt doar cuvânt azvârlit în vânt
eram odată un țărm rătăcit lângă mare
la est sau la vest
acum nu îmi mai pasă
nu sunt făcut pentru această lume
poate nici pentru cealălaltă
sunt strop de iad în paradis
nu stau aici, nici dincolo
sunt urmă fără urmă
te văd, te cunosc și te chem
ești strop pur de iubire
în lumea ce vine
se scurge soarele în asfințit
ce am să fac dacă mai mor
mi-e teamă și mi-e frică
nu, să nu pleci
de ce-ai plecat și cine a rămas în urmă
anii au curs
azi sunt străin în astă lume
veșmânt tern și demodat mi-e gândul
sunt vis urât
dar pana a rămas și plânge pe o coală
silabe curg, silabe cad, silabe mor
azi mă despart de tine
sunt doar un saltimbac bătrân cu sufletul în palmă
ce să mai spun, ce să mai sper
rămâne femeie pentru altă dată

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

16 ianuarie, 2019

Doina PANĂ: Sărutul zăpezii

Sărutul zăpezii

Fulguieşte mărunt
Sunt doar eu și ceașca de cafea
Ies pe balcon
Privesc dansul fulgilor de nea
Sunt fascinată…
E ca un dans, un dans etern
Aş vrea să-i ating, întind mâna
Câţiva fulgi poposesc pe mâna mea,
Alţii alunecă în ceaşca de cafea
Un fulg a rămas pe marginea cănii
Îmi apropii timid buzele
Şi-l sorb odată cu licoarea
Dulce şi aromată a cafelei
Simt cum îmi mângâie buzele
E ca un sărut, un sărut al zpezii!
Bună dimineaţa, Iarnă!
Bună dimineaţa, sărut al zăpezii!

———————————
Doina PANĂ

16 ianuarie 2019