IUBITE
Între noi doi tu ai înălțat
Granițe de sârmă ghimpată,
Aș fi dorit să le fi sărit uneori
Însă ghimpii aceia îmi scrijeleau carnea
Ori de câte ori încercam să trec peste ei,
Pe pielea mea ei făceau spume de sânge,
Soarele le zvânta dar în urmă-i persista
Un miros leșietic și grețos de disperare,
Pe lângă acele granițe odioase au crescut ciulini
Și cu ei, ți-ai înfipt colții indiferenței
Sub tălpile mele desculțe…
Mâinile-mi au încercat fără izbândă să-i dea la o parte,
Bietele lor palme au fost crunt rănite de aprige amintiri
Și de niște săruturi care încă frigeau…
Drumul spre tine mi-a fost blocat
Și continuă să fie la fel,
Numai drumul spre mine este liber
Dar, ce păcat: tu nu ai ochi să-l mai vezi!
RÂS PIERDUT
Odată, demult,
Un râs mai râdea,
Prin casă, desculț,
Frumos alerga,
Cu ochi de lumină,
Cu tălpi de argint,
Suna clopoțelul
Fericirii cu-alint
Dar râsul s-a stins
Și a-ncremenit,
De poarta durerii
El crunt s-a izbit,
Din pletele-i blonde
Nimic n-a rămas,
Trist a-ncărunțit
Cu lacrimi pe-obraz,
O pală de vânt
Mi l-a secerat
Și-o coasă, devreme,
În nor l-a-mbrăcat,
La poarta eternă
Acuma se zbate
Cu lacrima morții,
Cocoașă pe spate!
Râsul s-a pierdut
Pe cărarea vieții
În lacrimi cernit
Plătind vamă sorții,
Din pruncul ce-a fost,
Bătrân a plecat,
Pierdutu-și-a rost
Printr-un timp turbat!
———————————–
Florentina SAVU
16 ianuarie 2019