Mă doare neputința
Mă doare neputința să pot să ating,
Acolo unde doar cu gândul pot să ajung
Pe-o rază de soare zarea să o străbat,
Un lăcaș privind azurul să-mi caut neîncetat.
Pentru sufletu-mi trist odihnă să-i găsesc,
Pe-un colț de stea fericirea s-o întâlnesc
Din strălucirea-i o fărâmă să-i rup aș vrea,
Lumina-i să-mi însoțească pașii în clipa grea.
Drumul să-mi fie ușor precum zborul de îngeri,
Să le simt mângâierea cu a aripilor atingeri
În tăcerea profundă să ascult divinul lor cant,
Să-mi pară că sunt blânde adieri de vânt.
Mă doare neputința de a da tot ce-i frumos,
Celor chinuiți de sărăcie și boală aici jos
Drumul fiecăruia dintre noi este predestinat,
Având credință în suflet însă departe de păcat!
——————————-
Maria HOTEA
16 ianuarie, 2019