Rânduri frânte
nu sunt acel ce nu mai sunt
sunt doar cuvânt azvârlit în vânt
eram odată un țărm rătăcit lângă mare
la est sau la vest
acum nu îmi mai pasă
nu sunt făcut pentru această lume
poate nici pentru cealălaltă
sunt strop de iad în paradis
nu stau aici, nici dincolo
sunt urmă fără urmă
te văd, te cunosc și te chem
ești strop pur de iubire
în lumea ce vine
se scurge soarele în asfințit
ce am să fac dacă mai mor
mi-e teamă și mi-e frică
nu, să nu pleci
de ce-ai plecat și cine a rămas în urmă
anii au curs
azi sunt străin în astă lume
veșmânt tern și demodat mi-e gândul
sunt vis urât
dar pana a rămas și plânge pe o coală
silabe curg, silabe cad, silabe mor
azi mă despart de tine
sunt doar un saltimbac bătrân cu sufletul în palmă
ce să mai spun, ce să mai sper
rămâne femeie pentru altă dată
———————————–
Viorel Birtu PÎRĂIANU
Constanța
16 ianuarie, 2019