Alina CRISTIAN: ,,Picătură de cerneală”

,,Picătură de cerneală”

Picătură de cerneală, am căzut pe coala ta
Într-o noapte gri de vară, când arșiţa ne topea
Te-ai uitat zâmbind la mine, ca un însetat de vers
Zilele curgeau în rime, cu noi doi prin Univers.

Dimineaţa totdeauna, îţi zâmbeam din călimară
Seara iarăși m-așezam, pe peniţa ta ușoară
Fără să mă-mpotrivesc, eram picătură sfântă
Dintr-o călimară neagră, poezie ce cuvântă.

Călimara parcă plânge, că am evadat din ea
Versul mă îmbrăţișează, când adorm pe coala-nea
Și-alergând mereu prin viaţă, ca un toc neînţeles
Mă tot picur pe hârtie, transformându-mă în vers.

——————————–

Alina CRISTIAN

30 ianuarie 2019

Mariana Zorița TURDA: În iarna asta plouă

În iarna asta plouă

În iarna asta plouă
Și cerul este grii
Cad în melancolie și…
Încep din nou să scriu.
Culeg frânturi de gânduri
Pe coală le așez…
Îmi tremură penița…
Și picuri de cerneală…
Se scurg pe-al meu caiet!
Las scrisul …și…
De fereastră mă apropii
Dar văd doar ploaia…
Și cerul mohorât !
Un film imaginar …
Mi-apare în privire
Mă-ntorc la masa…mea,
-ncărcată de-amintiri,
M-așteaptă foaia și penița
Și-ncerc din nou să scriu !
Îmi ies doar hieroglife…
Încâlcituri de gânduri !Oftez…
Îmi rezem capun-n palme…
Și-ncep un soi de vise…
Amestecate,triste,
Că iarnă asta plouă
Și timpul care trece
Și cerul este grii !

————————–—————–

Mariana Zorița TURDA

30 ianuarie 2019

Elena NEAGU: Toarnă-mi Rai, pe unde treci…

Toarnă-mi Rai , pe unde treci…

Toarnă-mi dor din cupă plină ,
dans in fiece atom :
Etna fii, vulcan și…om
și îmbată- mă cu vină !
Toarnă-mi maci aprinși pe umăr ,
să nu știu nici să-i mai număr ;
candelă, văpăi, mister ,
arzi un soare nud pe cer
și-mi fii ploaie, eu Pământ ,
arșiți, secetă și vânt
și fântâni cu ciuturi pline ,
când ți-e dor, le bei cu mine…
Toarnă-mi cer din cupa rasă
și vestește-ma Luceafăr,
ploi și foc, lacrimă arsă,
nimeni nu rămâne … teafăr …
să ne îmbolnăvim să dori,
să mă strigi, până mă … mori ,
să mă scrii fiece noapte
coli arzând, silabe, șoapte ,
buze arse, iad sub pleoape …
Toarnă-mi Rai pe unde treci
și-ai să uiți să mai și pleci…

————————-

Elena NEAGU

(Din vol. ,,File de jurnal”)

Emilia-Paula ZAGAVEI: Mă-ntreb

Mă-ntreb

E-atâta tăcere ce curge-ntre noi
Și-atâta blestem privind înapoi,
Aud glasul clipelor mele ucise
Împărțit în durere și tainice vise.
Trecutu-i uitat, neputința amară,
Gândul e trist pornit către seară,
Lacrima arde distanța din noi
Nu știu dacă vreau să vii înapoi.
Foaia e albă, condeiul uscat,
Ești doar un demon plin de păcat,
Poveste nescrisă de gând rătăcit
Mă-ntreb dacă oare eu te-am iubit.

———————————–

Emilia-Paula ZAGAVEI

30 ianuarie 2019

ZAMFIR ANGHEL DAN: Secvențiere

SECVENȚIERE

Vine așa o undă înmagazinată într-un cuvânt
scris pe un geam,
sau rostit într-o formă a tăcerii
și declanșează atracția ondulatorie dintre mintea mea și a ta,
dintre trupul meu și al tău
inițiind o secvențierea a inimilor noastre.

Poate în ADN avem ceva în comun,
mi-ai zis
dându-mi printr-un sărut de laborator
ceva din nucleotida ta.

Altfel cum îți explici că,
deși nu te-am văzut, nu te-am atins
simt mereu o undă care mă cheamă la ea
să văd, să ating, să simt
o pudră de stea răsărită
în ochiul meu la zenit
în chemarea mea
de dor neîmplinit?

——————————

ZAMFIR ANGHEL DAN

(Din volumul ,,Cuantice iubiri” )

Doina PANĂ: Plouă cu dor

PLOUĂ CU DOR…
(Lacrima dragostei)

Plouă cu dor
Plouă cu vise
Se preling şiroaie
Pe obrazul rumen
De iubiri trăite
De iubiri pierdute
De iubiri visate
In taina nopţilor…
Norii vorbesc,
Norii plutesc,
Pe cerul furat
De păsări albastre,
De păsări ale paradisului.

———————————
Doina PANĂ

30 ianuarie 2019

Emilia-Paula ZAGAVEI: Sfârșit

Sfârșit

Noaptea ne adună de prin gânduri,
Ne alintă cu parfum de amintiri
Cuibărindu-se-n ale noastre trupuri
Și ne lasă mistuiți de noi trăiri.

Suntem doar copiii vieții noastre
Plini de răni și amarnice iubiri,
Ne adunăm speranțele în glastre
Însoțindu-le tăcuți printre amintiri.

Urlă muribunzii cerșind moarte,
Nimeni azi pe ei nu-i mai iubesc.
Cad destine de boli aspre secerate,
Viețile în crunte chinuri se sfârșesc.

Lacrimile se transformă-n vină
Când tăcuți se roagă către cer
Implorând o moarte cât mai lină
Celui ce se-ndreaptă spre etern.

Le așteaptă mai grăbit sfârșitul
Ce preschimbă nopțile-n amiezi,
Cântărind mai nemilos păcatul
Prelungind o suferință cu o zi.

Iar când sufletul la cer se urcă
Toți răsuflă ușurați de chin,
Căci sărmanul nu le mai încurcă
Socoteala zilelor ce vin.

———————————–

Emilia-Paula ZAGAVEI

29 ianuarie 2019

Anatol COVALI: Casa

Casa

Sufletu-i trist de-o vreme. Casa în care-a stat
se nãruie sub timpul ce-o apasã,
iar el nu se mai simte demult în ea acasã,
din zi în zi e tot mai strâmtorat.

Sã-şi facã alta nouã n-a-ncercat
pentru cã n-ar mai fi aşa frumoasã.
Chiar şi de carii vremii cu insistenţã roasã
lui i se pare încã un palat.

Plouã cu lacrimi fiecare gând.
Va trebui sã plece din dânsa în curând
şi nu ştie-ncotro paşii-or sã-l poarte.

Va regreta cãminul în care-a stat închis,
dar unde-n orice clipã mereu a avut parte
de mângâierea tandrã-a unui vis.

————————————–

Anatol COVALI

București

30 ianuarie 2019

Vasilica GRIGORAȘ: sauna sufletului

sauna sufletului

uneori mă cocoţ în norul meu
şi stau relaxată
într-un abur transparent
saună a sufletului
în care plonjează uşor
nestemate efigii
încrustate pe chipul
unei duminici de toamnă
presărată cu pomi de o viabilă
seninătate subterană
din care picură stropi verzi
de sevă proaspătă
învăluindu-mă tandri
asemenea cuvintelor de dragoste
tăinuite pe strada amintirilor
unde lampadarele crizanteme
îşi aruncă şăgalnic
luminile limpezi peste umeri
conturând înflorituri molatice
pe franjurii jaboului
intenţie lăudabilă
de a induce frăgezime
inimii juvenile
cu armonii ruginii

—————————————-

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

30 ianuarie 2019

Maria CIUMBERICĂ: Eu nu te pot compara

Eu nu te pot compara

(gânduri dedicate prietenei mele – Miriam Miriam)

Fiecare vers al tău
ascunde o lacrimă.
Fiecare adiere de vânt,
îmi aminteşte
că undeva… departe…
dar totuşi aproape
de sufletul meu,
îşi duce dorul iubirii
un alt suflet nobil.

Nu-mi place să spun
cuvinte în care
– nu-i aşa?! -,
nici tu nu crezi.
Şi nu-mi place
ca ele, cuvintele
să fie legate
cu fundă roşie…
Nu-mi place
să-ţi perii umărul
şi nici să-ţi laud
truda nopţilor,
prefăcute în Noi Zori.
Dar îmi place
să-ţi spun doar atât:
„Eu nu te pot compara”.

––––––––––––-

Maria CIUMBERICĂ

Bucureşti

30 ianuarie 2019

La mulți ani, poetei Miriam Nadia Dăbău !!!

Echipa LOGOS&AGAPE