Sfârșit
Noaptea ne adună de prin gânduri,
Ne alintă cu parfum de amintiri
Cuibărindu-se-n ale noastre trupuri
Și ne lasă mistuiți de noi trăiri.
Suntem doar copiii vieții noastre
Plini de răni și amarnice iubiri,
Ne adunăm speranțele în glastre
Însoțindu-le tăcuți printre amintiri.
Urlă muribunzii cerșind moarte,
Nimeni azi pe ei nu-i mai iubesc.
Cad destine de boli aspre secerate,
Viețile în crunte chinuri se sfârșesc.
Lacrimile se transformă-n vină
Când tăcuți se roagă către cer
Implorând o moarte cât mai lină
Celui ce se-ndreaptă spre etern.
Le așteaptă mai grăbit sfârșitul
Ce preschimbă nopțile-n amiezi,
Cântărind mai nemilos păcatul
Prelungind o suferință cu o zi.
Iar când sufletul la cer se urcă
Toți răsuflă ușurați de chin,
Căci sărmanul nu le mai încurcă
Socoteala zilelor ce vin.
———————————–
Emilia-Paula ZAGAVEI
29 ianuarie 2019