VREMURI TULBURI

 

aş vrea să fiu ce n-am mai fost – o viaţă prizărită

puhoi – maşinile-mi gătesc o bravă meningită

îmi vreau izvoarele-napoi – iar munţi să ardă cerul

zeu al pădurii-aş vrea să fiu – ochii-mi topească fierul

 

cu răcnet speriat-am nopţi – când zilele muriră

stele ciumate tot cădeau – regii nu mai respiră

asfalt – cu limba – mestec azi : cuvinte expiară

au fost – cândva – o Carte – Bolţi : Cânturi se sufocară…

 

…nu mai jucaţi lumea la cărţi – căci zeii pierd într-una

şi-odat’ cu ei – în fund de-ogrăzi – ne seacă şi Fântâna…

sub scoarţă de copaci intrai – s-ascund comoara sfântă

 

dar derbedeii de prin cer – lacomi – mă iau la trântă…

…nu mai cresc frunze şi nici flori – în lumea prăduită

bântuie – pe colnic şi-n nori – crima – la braţ cu-ispita…

***

 

ŞI CE DACĂ TE LEGENI – LUNTRE ?

 

şi ce dacă te legeni – luntre ?

nu duci în pântecu-ţi iubirea

nu-mparţi în două fericirea…

…da – pentru tine se bat cutre…

 

ce jalnică e primăvara !

în stele-mi simt crescând povara…

nu voi mai trece peste ape :

mâna-mi în foc o las să-mi scape…

 

ia-mă de piept : te-ucid  – nu-i zvonul :

creez Justificări şi Tronul…

hai – dă-mi prilejul să simt sânge

 

şi-afar’ de propriul meu laringe…

…m-a smuls – crima – din gris-ul laş :

copilu-i mort – eu – brav ocnaş…

 

…salvai motiv demenţei vieţii :

sunt zeu – nu doar amant jegos al pieţii…

***

JIGODII TRAG ÎN DINŢI MORMANUL DE CADAVRE

 

jigodii trag în dinţi mormanul de cadavre

(…neînhumarea – constelaţii de palavre…)

să ştim – cu toţii – soarta ce ne-aşteaptă

câinii coboară – către noi – o treaptă…

 

cu javre dimpreună – ne-ndestulăm măcelul

tare ne place – totuşi – să răstignim tot Mielul :

nevinovatul sânge fierbe-odat’ cu borşul

vampiri şi zombies  – varnici  – ne potopiră coşul…

 

e tevatură mare – -ncurcăm până şi maţe

căci victima şi gâdea – criţă – torente-mping la raţe…

Ospăţ al Dulcei Crime păli sub lampadar

 

nu vine nimeni – nimeni – să pună vreun hotar…

…gurile-nsângerate – prin ere – devin găuri

iar Suflete Borâte  – se prăbuşesc în hăuri…

***

          

 

MĂ COC  SUB SORI ŞI LUNI NECUNOSCUTE

 

mă coc  sub sori şi luni necunoscute

spre ţărmuri noi nechează vechea-mi luntre

popoare mii au dispărut în timp :

zeii s-au strâns – şi-s singuri în Olimp…

 

păsări şi îngeri se-amestecă-ntre frunze

fără de rut şi fără de lehuze

iar fericirea-ncape-ntr-o alună :

o-nhaţ – pe loc – şi-o răstignesc pe strună

 

nu sunt străin – doar singur şi melodic

moartea mi-am omorât-o-n mod parodic

să fii comod – tu – zeul dizident

 

să-ţi crească flori în palmă – nu trident…

…ucisu-mi-am prietenii cu Armonie :

deci pot să port – pe ramuri – orice pălărie !

***

 

EROISM PRESCURTAT

 

asteroizi

hemoroizi

şi-o caldă melodie

 

un obelisc

un munte-n pisc:

coroana mi-e chelie

 

suntem Matrozi

suntem Zăvozi

pe-oceanele uimirii

 

osândă-n ceas

dar n-are glas

în faţa strălucirii

 

e-un epilog

e-un decalog

schimbarea mea şi-a firii

 

un pisălog

bun teolog

uită Arta Citirii

 

rege la poli

ucide-şi soli

dar îşi cunună Mirii

 

telefonaţi

la Şapte Fraţi

că a murit Scripcarul

 

sfânt untdelemn

pe fier şi lemn :

s-a înnoit tot Varul

 

craii din rai

gâdil’ c-un pai

această melopee

 

cântă – Aed

cântă – să cred

perechea mea că-i zee

 

erou Stejar

cu spada Jar

a spart orice moschee :

 

Crist e în noi

lumini – puhoi

uşile – toate – -au cheie

 

sânge – scuipat

le-am îngropat

în Veşnica Nedeie

 

râvne – parfum

viaţa-i un fum

dar pentru noi – e-Alee…

***

 

„OAMENI  BUNI”

 

nu mai căutaţi – degeaba – „oameni buni” – în lume

căci ei există : în intenţii – vise – -n glume…

de fapt – cu toţii suntem „oameni buni”

când nu gândim că – după „week end” – vine…luni…

 

cât nu vin faptele să ne măsoare

cât moartea face „drepţi” – cu ochii-n soare

cât păsările sunt lăsate să ne cânte

iar flori –  pierzându-şi lanţ – redèvin sfinte

 

când orice rană – scop ori răzbunare

lăsăm orfane şi trimitem la plimbare

toţi – „oameni buni” – se zice – aşteptăm

 

da-n lipsa lor – noi nu ne lamentăm…

…cât n-om hăitui răul – ambiţii de-„oameni buni”

vom fi – cu toţii – -ncântători nebuni…

***

 

DOINĂ CĂTRE CUC

 

frunză verde şi-un tăciune

cântă cucul – iar – în lume

dinspre stânga cântă cuc

tot cu Năcazul mă duc

 

n-am aflat Frate de Drum

decât Năcazul de scrum

n-am aflat nici Alinare :

florile-şi pierd lumânare…

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Vremuri tulburi (poeme)” →