Ora de neiubire
Din bolgiile orei noastre de neiubire,
perfect rotundã,
ca un ou rugos,
s-a zãmislit un bazilisc.
Priviţi-l cum aleargã pe ape!
Privirea lui îngheaţã lumina,
rãsuflarea lui incendiazã culorile
pe care iubirea noastrã nu le-a atins.
Cât frig în lume, câtã cenuşã,
şi cât gri, Doamne!
O lume monocolorã,
îngheţatã, nãscutã într-o orã doar
de neiubire!
Un singur câmp de maci a mai rãmas intact.
În el se oglindeau cândva
şi rãsãriturile
şi asfinţiturile noastre
bãtrîne
de iubire.
Ademeniţi hidosul şarpe
spre câmpul de maci
şi-n faţã sã i-l puneţi oglindã!
Sã piarã din lume neiubirea,
sã reînviem culorile,
pe care iubirea noastrã le-a ignorat!
Cu braţele întinse spre luminã,
iubirea noastrã un lan de maci sã fie,
iar poezia – ciocârlie!
—————————-
Nela TALABĂ
11 mai 2018
(Imagine sursa internet)