păsări de lună
noaptea se rupe de oameni
dar toţi o ştiu cu faţa cernită
şi pete de înuneric pe tot corpul
pe care nu poţi pune mâna
orice mişcare uşoară trezeşte teamă
îngerii călătoresc prin aerul luminos
cu aripi de porumbei albi
caut somnul şi zânele lui
păsări de lună
cântec şoptit la stele
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
11 mai 2019
Culori de iubire
Se duse iubirea cu dragul departe
În sufletul umed tresar nostalgii
Nimic nu infirmă vremii să poarte
Chipul iubirii prin zboruri târzii .
Furtuna aduce mereu câte-un dor
Pe vântul hoinar în căderea de ploi
Pârâuri grăbite se scurg repejor
Gânduri aștern amintiri în șuvoi.
Copacii scutură petale mărunte
Pe iarbă s-așează albul imaculat
Stropii de ploaie coboară pe frunte
Raze de soare ivesc spre iluminat.
Pe cerul divin curcubeul întinde
Culori de iubire visate cândva
Cântec de inimi ținutul cuprinde
Iar timpul zidește altarul pe-o stea.
Asfințitul vine și luna zâmbește
Pereche cu Venus raze-și lucesc
Spre Zeul Iubirii ce drumul trudește
S-ajungă degrabă la cei ce iubesc.
În liniștea nopții un tril se aude
Privighetoarea-n talent se avântă
Din inimi dorința vrea să inunde
Taina iubirii ce-n șoapte cuvântă.
—————————–
Zamfira CIOBANU
9 Mai 2019
M-am regăsit
M-am regăsit. Nu ştiu pe unde
am colindat atâta vreme,
fără să-ncerc a mă ascunde
fiindcă n-aveam de ce mă teme.
Şi dacă îmi sunt cunoscute
acele locuri, ce vă pasă
că doar de mine sunt ştiute
şi-n care-mi pare că-s acasă ?
Sunt printre voi numai o parte
din cel ce-am fost întotdeauna,
unul aici, altul departe
şi care-a biruit furtuna
ce m-a udat până la piele
şi-a bântuit pe orice mare
pluteau corăbiile mele
întotdeauna-nvingătoare !
————————————–
Anatol COVALI
București
10 mai 2019
Mă-ntorc…
Sunt fiul tãu rãtãcitor, luminã,
şi-mi strigã sângele ca o sirenã:
„Mi-e dor de-acasã!”
Mã-ntorc la tine cu braţele întinse.
Primeşte-mã înapoi,
aşa cum sunt acum:
pe coapse-mi şiroiesc
râuri de sare,
rãmãşiţe ale tumultului
de lacrimi,
furtuni îmi joacã în pãrul rebel,
iar fulgere albastre curg prin vene.
Şi timpul,
şi drumurile toate
m-au amãgit cu doruri multe şi rebele,
cu primãveri ce n-au venit,
cu o iubire care-avea aripi de cearã
şi-a nins cenuşã peste sufletu-nsetat.
Primeşte-mã
pânã ce amurgul
nu se închide ca o imensã pleoapã
peste curcubeul care încã mai leagãnã
în privirile mele
inorogul alb
mult visat
din copilãria mea.
Primeşte-mã, luminã!
Mã-ntorc la tine,
eu, fiul tãu rãtãcitor,
şi vreau sã îţi aprind altare
din versul meu albastru
ce singur a rãmas întreg.
Îmi strigã sângele ca o sirenã:
„Mi-e dor de-acasã!”.
–––––––––-
Nela TALABĂ
11 mai 2018
Îndemn
Treceți albatroși în cealaltă emisferă
aici sunt numai cucuvele
cu meridianul aripilor sfârtecat
de înnoptare,
aici mi-s roibii fugi cu pasul pătat
chiar si gândul nu e liber
crește-n seră laolaltă cu ambrozii
printre bulbii de păcat,
te lasă învinuitule de holograma
teleportarii în clipa de ieri,
azi e mai viu, cucii mai singuri ca mâine
in cuiburi sunt cuburi
nu ouă
si paiul se face strigoi fără ramă,
treceți cu toți
voi ce vă temeți de aripi si gloată
cei ce urniți pământul din loc
in tornadă,
treceți la ora de moarte
aici în curând nici gările n-or să mai
aibe ceasuri,
nici trenuri cu marfă de noapte
nici cucuvele cu șoaptă înaltă,
treceți în altă străină balanță! …
————————–
Simon JACK
Israel
11 mai 2019
FEREASTRĂ PESTE TIMP
N-a fost, desigur, pură întâmplare
că ai venit atunci la început de mai –
în ochi aveai doar semne de-ntrebare,
din vorbele-ți rostite se năștea un rai.
Mă-nvăluiau cu-o vrajă absolută
curgând spre mine-n valuri, ca în vis,
cădeam vrăjit sub arcul de volută,
aprins în ochii tăi, căzuți din paradis.
Dar m-ai cuprins la pieptul tău, deodată,
mă rătăceam pe-o margine de infinit –
când m-ai lăsat din brațe m-am trezit,
privind buimac spre bolta înstelată.
A fost prea scurtă întâlnirea noastră,
mă-ntreb acum: ce mai păstrez din ea? –
doar chipul tău pe-a timpului fereastră,
deschisă-n amintiri cu raza dintr-o stea.
Erau pe drum vacanțele de vară,
cântau fanfarele în parcul regăsit,
un tren nebun tocmai sosea în gară
când soarele trecea domol în asfințit.
Te-ai dus cu trenu-n lunga ta vacanță,
doar umbra ți-a rămas lipită de peron,
plutea-n văzduh, venind din ultimul vagon,
parfumul tău, cu-o ultimă speranță.
————————————
Corneliu NEAGU
București
11 mai 2019
Panoramă pașnică
La geam
portocali înfloriți,
parfum îmbătător
Nici oameni
nici mașini
doar cerul senin
Și mierla proslăvind
perfecțiunea liniștii
c-un tril.
Germain Droogenbroodt
Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Sonnenberg
Grădina Muzelor, Selianitika, Grecia, 19.4.2019
*****
Vredig panorama // Aan gene zijde van het venster / een tuin met sinaasappelbomen //Bedwelmend / het parfum der bloesems //Geen mensen / geen auto’s / wolkeloos de hemel //Alleen een merel /
die van de stilte / de volkomenheid bezingt.
Iubiri printre suspine
Lacrimi de
Fetiţă
Neatinse…
De al dor,
dor de iubiri!
Iubiri de…
Copil!
Infantile…
Suspine!
Suspine de…
Neatins
Doruri,
gânduri,
vise…
Visate,
necuprinse.
Necuprinse,
neatinse,
trecute…
prin noi,
cei ce…
am văzut.
Răsculându-ne
pe noi,
cei ce…
am trăit!
Parfum de înger scurs
Parfum dulce.
A ispitit…
Surâs!
Atingeri fine,
a înger!?
Atingeri fine,
a demon!?
Ce mă…
consumă!
Mă inspiră!
Dar, vrând…
nevrând,
mă provoacă!
Al atinge,
al simţii!
Chemarea mării
Mă cheamă marea –
Nu vrei să mergem amândoi?
Chiar de-o fi toamnă, iarna-n toi,
Să-i simt suflarea.
De-nchid şi ochii –
Închide-o clipă şi pe-ai tăi!
Mă plimb pe-a’ valurilor văi,
Mă scaldă stropii.
Aud şi-un ţipăt –
Ascultă! Spune că şi tu!
Şi pare-un vino! sau te du!
Al apei clipot.
Mă cheamă marea –
Nu vrei să credem amândoi,
Că zarea-ntreagă suntem noi,
Şi-n noi, suflarea?…
——————————–
Boris David (Daris Basarab)
Ismail, Basarabia
10 mai
Recită actorul Florin NAN
Rondelul iubirii în Mai
Să vii când dau salcâmii-n floare
Și-n brațe să mă prinzi cu dor,
Să-mi simți mireasma-mbătătoare
Furată din aroma lor.
Prezența mea să te-nfioare
Când te întâmpin în pridvor…
Vino când dau salcâmii-n floare
Și-mbrățișează-mă cu dor,
Să vezi în ochii mei candoare
Și să-nțelegi că te ador,
S-așezi sărut mistuitor
Pe buze pline de culoare,
De vii când dau salcâmii-n floare!
———————————–
Olguța LUNCAȘU TRIFAN
10 mai 2019