Nina TĂRCHILĂ: Iubirii

Iubirii

nu te-am găsit – erai demult în mine,
tărâm sublim şi poartă-nspre comori,
ca o răsfrângere a cerului în ape,
ca noaptea limpezită-n dor de zori!
mi-ai fost cuvânt când mă-nchidea tăcerea
între semeţe ziduri de suspin
şi încă dinainte de-a mă naşte
am învăţat la tine să mă-nchin.
cu irizări astrale-mi curgi în suflet
când îţi răsfrângi conturu-n ochii mei,
îmi împleteşti lumină-n clipa vieţii
şi mă-nfloreşti cu-n zâmbet dacă vrei!
nu te-am găsit – ai înflorit din mine,
din doru-mi de lumină te-ai născut
şi-acum, într-o trezire absolută,
sfârşitul mi-l întorci spre început.

——————————

Nina TĂRCHILĂ

Timișoara

8 iunie 2019

Elena VOLCINSCHI: Sărută-mi buzele

SĂRUTĂ-MI BUZELE…

Sărută-mi buzele ce-și ard,

Febril carmin, fremătător…

Ca floarea semețului nard,

În așteptare, doru-mi dor.

Sărută-mi sânii care tac,

În rotunjimea lor fierbinte

Și pleoapele ce triste zac,

Pe apa ochiului cuminte.

Sărută-mi umeri-n chemarea,

Palmelor tale moi, sfioase…

Coapse ce-și unduiesc dogoarea,

Sub faldul fustei de mătase.

Și-n zori când vălurim scântei,

Când fluxul febrei ne unește,

Fă-mă să simt că iar mă vrei,

Sărută-mi buzele și mă trezește.

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(din vol. ,,Iubită doamnă’’, 2016)

Alina CRISTIAN: Mi-e dragă viaţa mea!…

Nu pot să fiu ca tine, tu nu poţi fi ca mine;
Nu vreau să fiu altfel, decât natura m-a-nzestrat…
Nu vreau să pun bariere, pe-a vieții armonie
Iubirea să rămână, ca sufletu-mi curat.

Degeaba-mi cauţi pricini, eu nu mă ţin de șotii
Privesc senin prin viaţă, ca prin ochean vrăjit…
Mă-mbrăţișează zarea, înveșmântată-n rochii,
Iar noaptea mă sărută, căci prea mult a tânjit …

Iar dimineața, tandră, cu zâmbetul pe buze,
Cu trandafiri m-așteaptă, la geamul meu s-apar…
Un tril de păsărele mă strigă-n cânt, pe nume,
Iar viața îmi zâmbește, cu buze de nectar.

Nu vreau o altă viaţă, nu vreau o altă zestre;
Mi-e dragă viaţa mea, cu bune și cu rele…
Sunt cartea mea nescrisă, sunt propria-mi poveste
Când timpul meu va trece, voi adormi pe stele.

Prin fiecare zi, mă plimb ca-ntr-un portret
Și-aștept și răsăritul, și-apusul, cu răbdare…
Îmbrățișez și umbra, când se așterne-n suflet,
Căci știu c-o nouă zi, m-așteaptă iar, cu soare…

——————————–

Alina CRISTIAN

Iunie 2019

Nelu PREDA: În zăngănit de zale!

În zăngănit de zale!

Din bezna cea adâncă, ies duhurile rele,

Să pună stăpânire pe-ai noștri politruci –

Ne asupresc cu biruri din ce în ce mai grele

Iar țara-ncet și sigur au pus-o ”pe butuci”!

N-au nici o meserie – de-o au n-o stăpânesc,

Robi ai politichiii, prin care ”rod ciolanul”,

Trădând cu nonșalanță, tot ce e românesc,

Salar au într-o lună, cât luăm noi în tot anul!

Câtă nerușinare și-atâta nesimțire,

Mă-ntreb cum pot să-ncapă în cugetul de om,

Numai să ”vândă” țara a fost a lor menire –

Prostia-ar fi o scuză – nu-s proști, însă le dorm

Cu-atâta nonșalanță când fac legile țării,

Și-așa în voia sorții născut-au un hățiș –

Mori cu dreptatea-n mână și vezi judecătorii

Arest la domiciliu cum le dau pe furiș!

Furat-au miliarde și fură pe-apucate,

Titlu de glorii iată-i să fii azi trădător

Iar căile virtuții sunt astăzi ferecate –

În fiecare zi, apare-alt impostor.

Iar țara asta mândră, cu hoții ”la butoane”,

Rămâne fără fiii ce pleacă-n lumea mare

Să-și caute norocul, și Doamne-s milioane –

Lăsând soții și pruncii cu inimile-amare.

Tu brav român ce-n secol te-ai dovedit viteaz,

Alungă paraziții din fruntea țării tale –

Ai suportat destul iar cugetul ți-e treaz…

Dreptatea să se facă în zăngănit de zale!

————————

Nelu PREDA

8 iunie 2019

Ioan POPOIU: tăceri…

„Scriam tăceri, fixam vertigii, notam inexprimabilul„

(Rimbaud)

palpezi
nevăzutul
neatinsul
inexistentul
nerostite sunt toate
ești invadat de
umbre
tăceri
necuprins în Necuprins
privești fascinat
flacără -năuntrul Abisului
însetat de vastitate
ești dincolo de tine
nu mai esti aici
nu știi cine ești
nu-ți mai aparții
bulgăre de foc
în mijlocul
Inelului

——————————-

Ioan POPOIU

8 iunie 2019

Simon JACK: Colorat

Colorat

Visurile sunt cărți de colorat
pe rafturi lungi cât somnul,
uneori mai lungi
depinde câți ochi rămân închiși
și unul cât te plânge,
aluviuni stelare acoperă pagode
pe șevaleturi albe
sau incolore, sunt tâmple date
de pomană când aerul de gât te strânge,
și vrei să zbori deodată
spânzurători în cer, aripi de promenadă
din umeri zdrobitori,
tu însuți golgotă de prihană,pictor
de drumuri înfundate, asfalt pe răni
în treceri, iti ții din scurt în candele
oftate, lumini fără pridvor,
visurile, cocori de cale lungă
triunghiuri ca săgeata ce pleacă din
ecouri cu arcul ce-și întinde curbura
printre nori,
colorat în paralele inegale si timpul
nostru este desen de clasa-ntâi,
cu cât îl vrei mai amplu sau neștiut
în clipe,
cu-atât te face pictor de arlechini-arhangheli
cu râsul sfidător.

————————–

Simon JACK

Israel

Iunie 2019

Daniela PÂRVU DORIN: Controverse lirice

Inima cui n-are chip?

îmi vine atât de greu/să-ți recompun chipul

tu care exiști în a doua mea tăcere…

și stai ascuns în carnea morții mele

și-n sângele meu/ca nisipul…

tu care ești și dincolo de mine

numai ca poate n-am meritat

sau n-a fost sortit

sărutului meu cu pas șoptit

să fie legat de tine/cu-adevărat

mi-s întrebările mereu zidite

mărginite-ntre‚ „ACUM și ALTĂDAT”

ai fost pentru mine un D-zeu

de la mine la tine un hău

nu știu din ce limpezimi/-ntrupat…

viața mea e-ntre tine și tot

încrâncenarea de-a mai iubi mă-nvie

un chip de ceața, uite! se-nfiripa…

iubesc eternitatea de o clipa

cu tine mort/și eu…aproape vie…

nici nu mai știu ce e aievea, ce nu e amăgire

poate EU nu trăiesc-de mi se pare pustiu

poate TU n-ai murit…

care din noi își înfruntă nopțile fără iubire?

inima cui n-are chip…!?

nu mai știu..

Plec după mine, azi!

Plec după mine, azi!

Visele mi le cioplesc în stânci

lasă-mă să mor încet

azi soarele-n iarbă își caută clipa

viața și moartea cântă-mpreună

frumosul duet…

toate în mine țipă

valea-i toată plină de flori

desfac noduri din viața mea chinuită

ai văzut un pluton de execuție

într-un singur om?

și nici o armă

merg desculță prin iarba lichidă

De-aceea plec după mine, azi

am două griji

să mă vindec de dragoste

și de teamă….

Cine?

pământ desfăcut în oglinzi,

dă-mi ziua cea plină-

și de apa un cer

sprijinit pe-o nuia de lumina-

proaspăt întoarsă din vis, hrănește-mă haină,

cu același trup deschis

și ia-ma cu tine!

Continue reading „Daniela PÂRVU DORIN: Controverse lirice” →

Florin-Cezar CĂLIN: Răsuflarea viselor ce n-au soluții…

Răsuflarea viselor ce n-au soluții…

– În lumina îmbătării (virtuale) pe pământ!,

(n-a venit timpul tăcerii câtă vreme suntem vii).

… periodic chefuiesc … literele în cuvânt,

alfabetizând trecutul … ce l-au bântuit stafii.

Vom renaște din bizar … îngrijindu-ne părinții,

(ce ne-au scos chiar fire albe de … încredere-n Infern).

… ca apoi s-aprindem iară rugul morții, pentru sfinții,

încartiruiți în gesturi … promovate în Eden.

– Îi aduci aminte Vieții, periodic, tu de ei!

(chiar de și-au șters amintiri din registrul cu păcate!).

… din lucirile bătrâne văd că-și șterg lumini de bal,

dar măcar ei ne-au iubit … scandalos și nu carnal.

De ce oare ei tot fug … prin păduri negre de cruci?

… imprudenți și plângăcioși, sau naivi și chiar uituci.

când din pântec maternal … ar putea fi renăscuți,

… în sărutul sanguin … al acelora tăcuți.

– Periodic cred că soarta îi întreabă de trecut!,

… de tot ce au fost în stare ca să facă … și-au făcut.

despre neajunsul vieții sau de vârsta senectuții,

dar și despre importanța … viselor ce n-au soluții.

– Sărutările sangvine … mi se par ca dubioase!,

(de când morții, ei îi simt, răsuflarea până-n oase).

revin iarăși la lumina … îmbătării pe pământ.

”- N-a venit timpul tăcerii condamnate la cuvânt”.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

8 iunie 2019

Dariusz Tomasz Lebioda: Mă cuibăresc la pieptul tău

Detaliu dintr-o sculptură de Giacomo Manzu

Mă cuibăresc la pieptul tău și-ncerc să deslușesc
freamătul cald al vieții, raza ce scoate la lumină
tainicul miez al suferinței tale mute.
Ascult bătaia ritmică și dintr-o dată
îmi pare c-aș fi naufragiat la țărmul tău,
împins neîncetat de-al șoaptelor talaz,
cuvinte ce mă abat tot mai departe
de acel necunoscut și insondabil
teren al sufletului tău.

Dariusz Tomasz Lebioda (Polonia 1939)

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din “Shade of Eternity”
The Feral Press / Cross-Cultural Communications
New York 2018

***

Varga Istvan ATTILA: Trai(uri) infime

Trăiri infime,

în infern.

Vieţi infime

în apocalips(uri).

Căutând,

în infernul,

cel cotidian.

Lipsit de….

sens,

de semn,

de înţeles,

şi de Tot!

infern(uri),

infime.

Lipsit de…

Trăirile…

Şi de trăitul!

Infirmul gol

Infirmul

Cel netrăit,

Nedorit,

Regăsit,

În clipe,

Mereu evitate.

Infirmul,

Dorit,

Ca puținul…

Cel neatins,

De trăirile

şi dorurile!

O lipsă,

Plină de tăcere.

O pauză,

Un gol,

Marcat…

Prin miile,

de doruri!

Dor a trăirii

————————–

Varga Istvan ATTILA

Zalău

7 iunie 2019