Nelu PREDA: În zăngănit de zale!

În zăngănit de zale!

 

Din bezna cea adâncă, ies duhurile rele,

Să pună stăpânire pe-ai noștri politruci –

Ne asupresc cu biruri din ce în ce mai grele

Iar țara-ncet și sigur au pus-o ”pe butuci”!

 

N-au nici o meserie – de-o au n-o stăpânesc,

Robi ai politichiii, prin care ”rod ciolanul”,

Trădând cu nonșalanță, tot ce e românesc,

Salar au într-o lună, cât luăm noi în tot anul!

 

Câtă nerușinare și-atâta nesimțire,

Mă-ntreb cum pot să-ncapă în cugetul de om,

Numai să ”vândă” țara a fost a lor menire –

Prostia-ar fi o scuză – nu-s proști, însă le dorm

 

Cu-atâta nonșalanță când fac legile țării,

Și-așa în voia sorții născut-au un hățiș –

Mori cu dreptatea-n mână și vezi judecătorii

Arest la domiciliu cum le dau pe furiș!

 

Furat-au miliarde și fură pe-apucate,

Titlu de glorii iată-i să fii azi trădător

Iar căile virtuții sunt astăzi ferecate –

În fiecare zi, apare-alt impostor.

 

Iar țara asta mândră, cu hoții ”la butoane”,

Rămâne fără fiii ce pleacă-n lumea mare

Să-și caute norocul,  și Doamne-s milioane –

Lăsând soții și pruncii cu inimile-amare.

 

Tu brav român ce-n secol te-ai dovedit viteaz,

Alungă paraziții din fruntea țării tale –

Ai suportat destul iar cugetul ți-e treaz…

Dreptatea să se facă în zăngănit de zale!

————————

Nelu PREDA

8 iunie 2019

 

Nelu PREDA: Departe!

Departe!

 

Ești prea departe, dar în suflet îmi ești atâta de aproape,
Parcă îți văd iubitul umblet; te-aș săruta ușor pe pleoape,
Apoi în brațe mi te-aș strânge lipindu-te ușor de piept,
Sărutul tău nu mi-ar ajunge și altele am să aștept…

Iar tu, cât ești de generoasă, iubirea mea vei răsplăti
Cu gura-ți dulce, răcoroasă, în sărutări te-i răzvrăti,
Iar eu de ele fermecat, pe brațe te-oi purta ușor
Și voi uita apoi pe-ndat’, că vreodată mi-a fost dor!…

Așa visez în vis de noapte, când depărtarea ne desparte,
Aud în vis a tale șoapte iar sufletul mi se împarte
În două zboruri de condor ce caută să te găsească,
Să ostoiască al meu dor și tot mai mult să te iubească.

Și-oricât de mare-i depărtarea, iubirea ce ți-o port sporește,
Urmează neclintit cărarea spre tine și mai mult dorește
Să-i fii aproape către visul unei iubiri cum n-a mai fost,
În doi s-atingem Paradisul – de unul singur, n-are rost!…

Ne-om regăsi în ceas de seară ca doi eterni îndrăgostiți,
Iubirea nu o să mai doară, vom fi de dragoste vrăjiți
Iar depărtarea și tot dorul vor dispărea din ecuații,
Va triumfa de tot amorul, în ale Cerului ovații!…

————————

Nelu PREDA

1 februarie 2019

Nelu PREDA: Limba noastră

Limba noastră

 

Limba noastră-i armonie, susur dulce de izvor,
Mărturie mereu vie, despre-un mândru brav popor.
Dacii liberi ne-o lăsară, moștenire glorioasă,
Toți românii o păstrară și-o vorbesc și-acum în casă.
Chiar de-s răspândiți în lume, pruncii lor știu românește,
Românesc e al lor nume – cinste celui ce îi crește.
Limba noastră e fecundă, balade, basme și doine
Propagate ca o undă, sunt știute de oricine.
De la munte pân’ la mare, din apus în răsărit,
Te-nțelege orișicare, nu contează de ce rit.
Mulți pretind că ești adusă, de romani cu foc și pară…
Dar latina nu-i pătrunsă, nici în propria lor țară!
Alți-au încercat prin veacuri, limba să ne-o-nstrăineze,
Slavi, tătari, sau pui de unguri, fură doar să eșueze.
Limba noastră ne unește și acum și-n viitor,
Sufletul pe românește, simte – suntem un popor!
De aceea, noi cu toții, cât vom fi te vom vorbi,
Și-oriunde ne poartă sorții, sunetele-ți vom sorbi!

––––––––

Nelu PREDA

17 ianuarie 2019