Balena albastră
…și iar într-un virtual nesfârșit
iti voi lăsa plutirea ochiului meu
peste pleoapele mâinilor tale
fericind geana
atingerilor oarbe,
sub podul catafalcului de ape
oceanul trupului
se rastignește pe lemnul refluxurilor
când valuri te udă cu botezul
toporului unui potop
nebun după tine,
atunci voi trece eu…
Balenă Albastră
prin lacrima ce-ți va adormi pe obraz
ancoră în eternitate
intre două minuni!…
————————–
Simon JACK
Israel
30 august 2019
Zăpadă de primăvară
Cuminte-mi zbat în tâmpla mării
Zăpada ta de primăvară,
Din glezne îmi zburdă căpriorii
Crește aripa-mi de fecioară.
Ai strâns un plâns de cer de noapte
Și mute îți sunt gemete reci,
Râde viața cu gene coapte
Când prea plin de mine te petreci.
Hrănit îți e dorul din coastă
Amor rămâne din amândoi
Vor plânge cruci în lumea vastă
Și vor răsări stele cu flori.
Cuminte stau, cu tâmpla arsă
Și ceara îmi picură șuvoi,
Las din zăpada ta să-mi crească
Aripi de tine cu iz de noi.
Adorm
Naște-mi pui de primăvară
Din subrațul meu cuminte
În trei nopți a doua oară
Să știu luna că nu minte.
Mi-ai venit la ora păcii
Cu picior de promoroacă
Să îmi legi aripa sorții
Cea beteagă și săracă.
Îți adorm în ochiuri sfinte
De dantele ruginite
SE DUCE, VAI, ȘI VARA ASTA!
Se duce, vai, și vara asta!
Degeaba-ncerc să protestez,
E roata timpului, și basta,
Eu, doar un jalnic titirez.
Dar oare câte veri mai vin
Să-mi strângă razele-n buchet,
Să-mi scalde cerul în senin,
Să-mi lase-o floare amanet?
Vor fi măcar vreo două-trei?…
Am să mă-mbăt c-or fi vreo zece
Și-n aste veri, cei ani ai mei
În duh senin se vor petrece.
Voi, tineri ce visați în zori,
Nu-nchideți verii nicio pleoapă,
Petreceți vara-n sărbători –
Doar vara poate să le-ncapă.
———————————
Gheorghe PÂRLEA
29 august 2019
Imagine internet
ALERG CU FERICIREA-N BRAȚE
Alerg cu fericirea-n brațe
Ca să mai prind un răsărit,
Sunt tânără și cu speranțe,
Și-un vis frumos am de-mplinit,
Mi-e marea, briză de iubire
Și pajiștea mi-e vieții umbră,
Zâmbesc și râd, și mi-este bine,
Prin gând doar bucuria-mi umblă!
Cu brațele larg desfăcute
Alerg spre dragostea din vis,
Mi-s toate zilele plăcute,
Felii de tort din Paradis!
Stă cerul pe deasupra mea
Privindu-mă ca pe-o minune,
Să zbor spre-azur și el ar vrea
Dar zbor spre dragostea ce vine,
Mă-ntâmpină ca pe-o mireasă
Cu florile iubirii sale
Și cu-n inel…Ce zi frumoasă!
Ne-om prinde între două zale,
Pe veci ne vom lega de Rai,
De fericire, vom dansa,
Al nostru va fi-ntregul plai,
Aceasta este dragostea!
———————————–
Florentina SAVU
29 august 2019
privirea de sub piele
nopțile mele scurte
îmi lasă verile să-mi mângâie visele
uitate în diminețile de purpură
lumina nu mă lasă-n risipă
căldura ei îmi topește zilele
și-mi înalță sufletul în gânduri
care nu se lasă înfrânte
până la final
îmi apăr cu tărie adevărul
care e pândit de răufăcători
dar el nu așteaptă, se ascunde sub piele
și privește lumea confuză
nu mă las cu clopotele trase prea devreme
sforile sunt la mine și le înnod
îndrăgesc cu ardoare orice schimbare
mișcarea nu se poate opri
anotimpurile mele au alte culori
tabloul este unul în ulei pe pânză
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
August 2019
Încă un an frumos a mai trecut,
Buchetul vieții mele e mai mare,
Un nou trandafiraș a înflorit,
Iar tâmplele-s mai albe de ninsoare.
Și iată și-acest an ce a trecut,
Cu lacrime și zâmbete pe față,
Prin el ca luptătoarea am dorit,
Ca să câștig puțin în a mea viață.
Deși lupta cu viața uneori e grea,
Răzbati cum poți ca să învingi mereu,
Însă doar bunul Dumnezeu îți poate da,
Ceea ce îți dorește nespus sufletul tău.
M-am mulțumit și cu câte puțin,
Mi-am dorit ca să am atât.. Doar sănătate,
Căci celelalte pe rând se trec și vin,
Nu poți avea în viață chiar de toate parte.
Încă un an am adunat lângă ceilalți,
Chiar dacă sufletul mi-e sfâșiat de dor,
Avându-vă pe voi, prieteni minunați,
Printr-insul am trecut mult mai ușor.
A mai trecut încă un an… S – a dus,
Vouă prietenilor dragi vă mulțumesc,
Și chiar dacă poate nu este de ajuns,
Versul ce-l scriu, cu drag vi-l dăruiesc,
Să vă mângâie – n serile târzii,
Când dorul și tristețea vă mistuie cu-amar,
O dulce alinare în suflet spre-a vă fi,
Ca un balsam ce astăzi, eu vi-l ofer în dar.
A mai trecut un an, dar cin’ poate să știe,
Până la anul care vine ce-o mai fi,
Îmbrățișarea mea v-o scriu și dărui pe hârtie,
În versul meu în care pururi veți dăinui!
——————————-
Elena TUDOSA
30 august 2019
FOCUL LUMII
E azi penurie de belșug
în foc de august estival,
lumea aburită e un rug,
ard toate valurile-n mal…
Vara asta-i imitație,
ne-a pus arșiței robie,
invoc ploi în incantație,
să scap de noua mea fobie!
Mi-e dor de jungla de răcoare,
aș rupe sârma gardului încins,
să simt pe față val de boare,
focul lumii să-l văd stins.
Prin labirinturi de umbră,
vietăți sar din liană-n liană,
departe de clipa cea sumbră,
poiana-i insulă verde, virană,
ziua e ca o panteră frumoasă,
neagră-n umbre de-amurg,
respiri cu seara apoasă,
cu frunzele toate ce curg…
Te simți aici stăpân ca un eon,
e timpul poeziei în insulele-Azore,
și vrei chiar poezie cu blazon
și-atuci reciți șoptind Tagore…
—————————-
Laura OPARIUC
18 august 2019
sursă foto, Creative images page
Îmi ninge pe tâmple nămeți argintii,
Par flori indamine rupte din astru,
Stau vise vrăjite, scurse ghirlande
Plătite-n piaștri, gându-i sihastru,
Neantul mă cheamă și ochi-mi țintii,
Spre zările-albastre… Ah, timpule rău!
Mai stai, nu mă grăbi! Să las ce mi-e drag?!
Pământene culori, albastrul marin,
Un val ce despică mărgeanuri șirag…
În suflet abundă… doar tu-mi ești călău.
Mi-e ninsă privirea de verdele crud,
Din zori nenăscute, ce vrei să le curmi
În vraja-nserării, în umed apus,
Durere îmi sfâșii, trecutul îl scurmi
Și-apoi mă răsfeți… pârdalnice prud.
Mai lasă-mi în gânduri, sub petic de cer
Zorele-nflorite prinse-n liane,
Și greieri să-mi cânte, noapte de noapte,
Să-mi curgă prin vene, astre, noiane…
Lasă-mă, Timpule…! Pierdută-s în ger.
*indamină-culoare albasru-verzui
*piastru-monedă turcească de argint
*prud-care simulează atitudine virtuoasă
*pârdalnic-afurisit
——————————-
Nastasica POPA
26 august 2019
te recunoști în imaginea satului
dintre dealurile înverzite
sub cupola cerului
de unde chipul lui Cristos
s-a imprimat pe pântecul lutului
care zămislea cântări
prin împerecherea buzelor
o jertfă de bun sosit
la rugăciunea din duminica noastră
printre toți din satul meu
eram cu tine
cățărați în mărul de vară
tușa Victoria ne-a văzut
precum două păsări răpitoare
ne-a alungat cu un măturoi
la cuiburi de cioară erai
fără mine prin sălcii
pe vale mă zbenguiam
cu toate pânzele sus
trecând bosforul mă-nchipuiam
pe uliță seara reveneam
murdari și cu pantalonii spintecați
povesteam
cele mai năstrușnice aventuri
în care fiecare era principalul erou
cei lipsiți de acest halou
câțiva metri mai în spate strigau
fugiți măi de la ferestre
miezul nopții ne prinde în pat
îngerul lângă noi
repeta
și astăzi mult m-ați alergat
————————–——————
Gavril Iosif SINAI
Aminte să-mi aduc de tine
Când ți-am pictat în suflet chipul
Cu dor albastru-n tușe fine
Sculptat-am în arpegii timpul
Aminte să-mi aduc de tine
Reflexe sidefii de vară
Ascunse-n toamna care vine
Vor străluci seară de seară
Aminte să-mi aduc de tine
Un mac aprins și o cicoare
Se-nclină tandru către mine
Când îi alintă câte-o boare
Aminte să-mi aduc de tine
Departe de vei pleca-ntr-o zi
Călătorind în lumi străine
Adu-ți aminte oriunde-ai fi
Că te-am iubit numai pe tine
————————-
Carmen STUS