A FOST ATUNCI….
A gurii tale foc l-aș pune, în cupa zeilor din cer,
Să-i farmece cu-a ei dulceață și a lor simțuri să le-aprindă,
Iar eu să râd de ei, nebunii, ascuns în colțul meu stingher,
Văzând cum vraja gurii tale, pe toți de-arându-o să-i cuprindă.
Tu râzi de mine când în joacă îmi dai dorita sărutare
Și vezi prea bine cum mă prinde o fierbințeală ca de foc,
Cum tu mă urci ca fum eteric în lumi idilice-n visare,
Să știu că ziua și clipita mi-o-nveșmântezi într-un noroc.
Iar șoapta ta, abia simțită, e adiere de zefir
Când în a nopții dezmierdare te ninge pulberea de stele,
Pe mine ea mă îndulcește cu gust de miere și divin
Și mă desprind de-a lumii soartă, punându-mă în rai cu iele.
Îmbrățișați ca două ape, ne-om trece-n clipe lungi de timp
Curgând prin praguri de lumină spre veșnicitul infinit,
Tu fi-vei pentru mine încă al prinăverii anotimp,
Înfiorându-mă de-apururi, ’n-ata urcare spre zenit.
Ne ține Doamne noaptea lungă, ori dă-ne din a Ta clipită
S-o risipim în simțuri toată, că niciodată nu-i de-ajuns,
Mi Te-om mări și mulțumi-ți-om, în ruga noastră veșnicită,
Că am gustat dumnezeirea, ce Tu ne-ai dat-o, pe ascuns.
***
Mai simt și-acum îmbrățișarea și dulcea șoaptă de iubire
Ce-nflăcăra a noastre simțuri în petrecuta tinerețe,
Au fost de mult acele clipe, de-adevărată fericire,
Când ale noastre simțuri toate, dădeau iubiri-atunci, binețe.
————————————-
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
Septembrie 2019