Categorie: Poezie

Anna-Nora ROTARU: Doruri (poeme)

EU SUNT… TU ŞI TU EŞTI… EU

 

Eu sunt ţărmul, tu mi-eşti valul,
Braţele spre tine-ntind…
Din furtuni, zdrobit pe malul,
Te aştept să te cuprind !

Eu sunt marea, tu mi-eşti vântul,
De m-atingi, valuri-mi răsar…
Când ţi-aud şoptit cuvântul
Din abisul meu tresar !

Mi-eşti Luceafăr, eu sunt Luna,
De te văd, mă prind fiori
Şi oftez de dor într-una,
Noaptea-ntreagă până-n zori !

Tu, mi-eşti focul, eu scânteia,
Sunt în tine, l-adăpost…
Din tăciuni mi-aprinzi femeia,
Îmi dai noimă, în viaţă rost !

Eu sunt vultur şi-mi eşti stâncă,
Poposesc de-am ostenit
Şi mă-nalţ în zare-adâncă,
M-aciuiesc de-s prigonit !

Sunt şi mare, chiar şi munte…
Eu sunt… TU şi tu eşti… EU
Şi-mi eşti înc-aceea punte,
Peste lumi, spre apogeu,

Ce m-atrage, mă răpeşte,
Mă şi-afundă în dureri,
Uneori, chiar mă răneşte…
Nu-i uşor să schimb păreri !

Şi-ţi tot spun eu lăcrimând,
Că-mi eşti seva din nervuri,
Iar tu-mi zici că eşti flămând,
Cum să pleci, cum să te-nduri ?

 

 

MI-E DOR DE CE MI-A FOST…

 

Mi-e dor de vremea, când timpul nu-mi măsura clipe,
Necunoscând, că fiecare-nceput avea-va și-un sfârșit…
Când, întinzându-mi brațele, credeam că-mi sunt aripe,
Atunci, când în piept simțeam prime trăiri să se-nfiripe…
Mi-e dor de primii pași lăsați, pe cărărui ce le-am pășit,
Din ce-a fost, părând azi desăvârșit… Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Doruri (poeme)” →

Gia STANCULET: Ferestre prin ochii tăi verzi

Te-am întâlnit prin vântul rece
când pasul își căta alt drum,
pășeam stingheră spre amurg
prin înserări vedeam doar fum…

m-ai întrebat dacă prin păr,
mai am și dor și ‘nalt de visuri
ți-am spus că aripi am să zbor,
dar port cu mine grele-abisuri…

prin ploaia ce mă doare în zori,
venită din dantelele de nor,
din zăpezi căzute peste flori,
prin clipele care nu mor,

privirea-ți lumină dinspre stele
și-ntreabă dacă azi mai știu,
de zborul ce era cândva întreg
m-ai poartă-n aripi ceva viu,

de inima care iubirea știe,
de lacrima ascunsă și pustie
de îngeri căzuți pe pământ,
de noi, de adevăr și de cuvânt.

ferestre prin ochii tăi cei verzi
În palme tot cerul mi-l așezi;
prin șoapte-ți spun: îmi este dor,
de îngeri, de noi… și de zbor !

—————————-

Gia STANCULET

Noiembrie 2019

Mircea Dorin ISTRATE: În streșini lăcrimează toamna (poeme)

CHIPUL  MAMEI

 

Chipul tău rămas icoană în căușul minții mele

Și-a ta vorbă dezmierdată o aud mereu și-acum,

Ce n-aș da să vii tu iară coborând din cer cu stele

Când mi-e dor de tine mamă și-aud pași grăbiți pe drum.

 

Ca o umbră-ngârbovită să îmi vii ca altădată

Și în poarta casei mele să te-oprești de-o răsuflare,

Că duci ani prea mulți în spate și puterile-ți se gată

De cât toate îmi făcut-ai, de-ai ajuns o lumânare.

 

Ți-oi deschide largă ușa și în brațe te-oi cuprinde

Să mă strângi ‘natele brațe ca pe pruncul cel iubit,

Să nu vezi cum lăcrimarea de pe pleopa-mi se desprinde

Fiindcă știu câte făcut-ai, să ajung ce ți-ai dorit.

 

Și vom sta ca altădată povestindu-ne de toate,

Despre mine, despre alții, despre ceia ce-s știuți,

Tu m-asculți ce îți voi spune și în gând le vei socoate

De făcut-am bune, rele, ori mi-s anii sărăcuți.

 

Și cu vorba-ți liniștită îmi vei da câte-o povață,

Și-mi vei spune de e bine cum gândesc și cum aș vrea,

Ca să-mi meargă-un pic mai bine cât mai stau în astă viață

Ce se scurge una-două, dacă-mi treci pe lângă ea.

 

Când iar seară se va face, în ceresc mi te vei duce

Să îți faci cel veșnicitul în a Raiului grădină,

Eu, gândind încă la tine, mi s-o face visul dulce

Că te știu sub umbra crucii, îmbrăcată în lumină.

 

13.11.2019

 

REPROȘURI

 

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: În streșini lăcrimează toamna (poeme)” →

Anatol COVALI: Buchet de tridilete*

Sunt fericit

 

Sunt fericit că sufletul tău drag
calcă gingaş pe-al inimii mic prag

*

intrând în obosita mea fiinţă
şi-umplând-o de vibraţii şi fiori,
când preschimbându-mi nopţile în zori
îmi pare că e totul cu putinţă.

*

Sunt fericit că eşti precum ai fost
tot timpul,al iubirii adăpost,

*

că dragostea îţi arde în privire
la fel ca la-nceput,când eram tot
ce-ţi dăruise bunul Savaot
ca viaţa ta să fie împlinire.

*

Sunt fericit că din întîiul ceas
în a iubirii vară am rămas.

11 noiembrie 2019

 

 

De umbra morţii

 

De umbra morţii-am fost cândva atins,
dar am zâmbit şi nu am fost învins,

*

fiind convins că este prea devreme
să las această lume şi să plec,
c-ar fi de fapt cel mai cumplit eşec,
căci n-aş fi scris iubitele-mi poeme.

*

De umbra morţii şi-azi mă înfior
când pe-al meu cer trimite nor de nor

*

dorind să mă-mpresoare c-o furtună
în care sub un fulger scurt să cad,
dar stau pe culme,mândru ca un brad,
şi nu îmi pasă când în juru-mi tună.

*

De umbra morţii nu pot fi răpus
cât timp mai am atât de mult de spus !…

8 noiembrie 2019

 

 

Acelaşi sunt

 

Acelaşi sunt, nu m-am schimbat de fel
şi e uşor să vezi că sunt acel

*

ce te-a iubit cu patimă şi-ardoare
şi ţi-a zidit palate-n orice vis,
dându-ţi în dar mereu ce ţi-a promis,
chiar de la prima noastră-mbrăţişare.

*

Acelaşi sunt chiar dacă mă înving
din când în când durerile în ring

*

şi-am renunţat s-alerg pentru că şchioapăt
de la un timp sub griji şi sub poveri,
care-mi păreau aşa uşoare ieri,
nu ca acum când mă îndrept spre capăt.

*

Acelaşi sunt pentru că port în trup
un suflet plin de viaţă, ca un stup.

7 noiembrie 2019

 

 

Să nu îmi ceri

 

Să nu îmi ceri să mă opresc. N-am cum,
atâta timp cât tu colinzi alt drum

*

şi fiecare-avem o altă zare,
cu un alt ţel în care nu putem
aceeaşi apă limpede să bem
ca să simţim în noi purificare.

*

Să nu îmi ceri să vin pe drumul tău
pentru că ştiu că o să-ţi pară rău

*

când vei vedea că port ciudate straie,
că inima se tîrîie gemând,
iar sufletul arată ca şi când
ar fi umblat necontenit prin ploaie.

*

Să nu îmi ceri nimic. E prea târziu
să-mi calci pe drum, sau eu pe-al tău să fiu.

6 noiembrie 2019

 

 

De ce-mi întorc privirea ?

 

De ce-mi întorc privirea? Nu suport
să-mi iau durerea-n gânduri şi s-o port

*

pe unde paşii tăi or să colinde,
la început uitându-mă complet
într-o uitare gri sau violet,
când nicio stea în dor nu vei aprinde.

*

De ce-mi întorc privirea? Cum să duci
în amintire-atâtea mii de cruci

*

pe care-s răstignite sentimente
care au ars pe ruguri de dorinţi
nepricepând de ce nimic nu simţi
nici când în loc de foc devin torente.

*

De ce-mi întorc privirea? Căci se strâng
într-însa lacrimi şi nu vreau să plâng !

5 noiembrie 2019

 

 

Nu spune nu

 

Nu spune nu nicicând, prinde puteri
şi-nvaţă cum tot ce doreşti să ceri,

*

ca viaţa să nu poată să refuze
ceeace vrei şi fii mereu convins
că ce-ţi propui ca ţel va fi atins
fiindcă-o să-ţi dea destinul călăuze.

*

Nu spune nu nicicând şi-ai să învingi
şi orice ţel oricând ai să-l atingi,

*

dacă nu ai să şovăi niciodată,
fiind convins mereu că tot ce vrei
poţi împlini ca să-i înfrunţi pe cei
care-ţi doresc speranţa spulberată.

*

Nu spune nu şi nu vei regreta
că ai mers dârz şi demn pe calea ta.

4 noiembrie 2019

 

 

De ce să stăm în iarnă ? Continue reading „Anatol COVALI: Buchet de tridilete*” →

Sofia Doina GAVRILĂ: Povestea noastră

Povestea noastră

 

Larg brațele spre viață deschide

din prea plinul tău dăruind,

petale multicolore de fericire

ce-n inimă le simți pulsând.

 

Primește în dar o tolbă de iluzii

și jură-mi iarăși vechiul „te iubesc”

presară flori de maci peste confuzii

șoptindu-mi dulce „cât te doresc”.

 

Cu mâinile amândouă prinde mărul

un roșu măr, cel vinovat de păcate,

mușcând din el, vei învăța ce-i dorul

un șarpe viclean ce-n suflet răzbate.

 

Cu ochii umezi de atâta așteptare

bătăile vechiului orologiu asculți,

strângând la piept razele de soare

în roua dimineții alergăm desculți.

 

În ploaie de perseide spunem dorinți

iar cerul înstelat cuminte ne ascultă,

pe obraz se preling boabe fierbinți …

două inimi își spun povestea tăcută.

—————————–—–

Sofia Doina GAVRILĂ

8 noiembrie 2019

Germain DROOGENBROODT: Chengdu

Sculptură de Su Dongpo, museul Du Fu, Changdu, China

 

 

Chengdu *

 

Norii plutesc deasupra munților de jad
asemeni trecătoarelor schimbări istorice

Du Fu

Creșteau voioase florile
și-n jurul lor era totul de-un verde
la fel de pașnic și de visător
ca urșii panda tolăniți pe ramuri.

 

Vibrau în aer poezii
pe limbi neînțelese.
Chineze vorbe, oare prevesteau
Schimbarea presupusă?

 

Pașii și jocul fascinant
poetului nu-i alungară tulburarea,
rămase meditând îngrijorat,
la mersul vremurilor viitoare.

 

GERMAIN DROOGENBROODT

Traducere Gabriela Căluțiu Sonnenberg

În amintirea Festivalului Internațional de Poezie din Chengdu, China 2019

                                                                                   ***
* La festivalul de poezie din Chengdu, poeții chinezi nu și-au recitat, ci și-au strigat poeziile în public. Prin cuvântul „Schimbare” poetul face aluzie la SUA, care sunt pe cale să-și piardă poziția de lider mondial, fiind înlocuite treptat de China. Vremurile noastre moderne se caracterizează prin lipsa lor de conținut, prin proteste și demagogie. Asemeni lui Du Fu, care a trăit în timpuri agitate, poetul își manifestă îngrijorarea față de viitorul Umanității.

Mircea Dorin ISTRATE: VAIDACUTA satul fără hoți și fără câini (versuri)

ÎMBĂTRÂNITUL   SAT

 

Știți satul fără hoți și fără câini

În care-n zi se trec doar două pâini?

În care s-a uitat gustul la bere

Și nu mai este râvnă la avere?

În care nu-i mai colb pe ulicioară

Că-i înierbată toate și-i în rouă?

Iar strugurii se uscă sus, pe casă,

Că nimănui de ei nu îi mai pasă?

În care turma paște prin grădini

Că locul e de-acuma plin de spini?

În care nu e ceartă, nu se-njură

Că s-a uitat de mult ce-i aia ură?

În care-i liniște și pace preacurată

Că nu-s copii în larmă ziua toată?

În care clopotul îmi bate-odată-n an

Și în cutia milei, nu-i un ban?

În care urma carului cu patru boi

E-n amintirea ce-o purtați cu voi?

 

Nu mai mugește-o vită înjugată,

S-annămolit fântâna cu găleată,

De mult pe-aici nu scârție-o portiță

Că-i îmbrăcată toată-n foi de viță,

Bețivi nu sunt, că nu-i mai sfânta crâșmă,

Iar școala s-a hâit cu ani în urmă,

Copii nu îs nici măcar de-o colindă

Să mi-o înalțe către cer, din tindă,

Povești nu spune nimeni că-s uitate,

Precum de-acuma-s vechile păcate.

 

Ce-i satul ăsta? Satul cu bătrâni,

Fără de hoți și câini fără stăpâni,

Ei îmi trăiesc cea ultimă clipită

Rememorându-și vremea de ispită,

Când satul lor avea și hoți și câini

Și n-ajungeau l-amiază două pâini,

Când viața pe aici era frumoasă

Că soarta lor era mai norocoasă,

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: VAIDACUTA satul fără hoți și fără câini (versuri)” →

Corneliu NEAGU: Tăcerea din adâncuri

TĂCEREA DIN ADÂNCURI

 

Adaug speranțe la ziua ce vine,

le scot fără grabă din râu de tăceri,

cu gândul și fapta, dar vorbe puține,

pot încă să fac mai mult decât ieri.

 

Privesc înainte, privesc în trecut,

așez peste astăzi și ziua de mâine,

din noaptea uitării scot visul pierdut,

aduc demnitate să pun peste pâine.

 

Cuvinte prea multe nu am de rostit,

le-așez cu răbdare în vorbe curate,

când timpul îmi dă un răgaz potrivit,

le pun cu migală-n poeme pe toate.

 

Citindu-le-n taină, găsesc alinare,

sau vrajă-mbrcată în haine sfințite,

cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,

cu rouă cerescă pe doruri rănite.

 

Stau încă de veghe la poarta uitării,

cu gânduri de strajă în strai auster,

păstrez, cu răbdare, la umbra tăcerii,

al lumii nescris și liturgic mister.

———————————————–

Corneliu NEAGU

București

11 noiembrie 2019

Eleonora SCHIPOR: Toamna bucovineană la grădinița din Cupca

           

Frumoasă, așteptată, darnică, harnică, cu flori, plante, fructe, legume, cu poezii, cântece, dansuri – iată așa a poposit toamna la instituția preșcolară de la CIE Cupca.

            Cele trei grupe: mică, mijlocie și mare îndrumate de educatoare, ajutate de dădace, susținute de părinți, au pregătit un frumos program artistic cu tematica toamnei.

            În toate grupele au fost amenajate expoziții care reprezentau personaje din povești, viețuitoarele pădurilor, natura în pădure, satul în toiul toamnei, bogățiile anotimpului împlinirilor etc.

            Decorurile în toate grupele au fost amenajate cu copaci cu frunze multicolore, cu coronițe, legume și fructe.

            Poezii, cântece și dansuri în costumașe special pregătite au răsunat în acompania unor melodii clasice și moderne.

            Zâna Toamnei frumos gătită a dansat și a recitat cu copiii din toate cele trei grupe.

          Directoarea CIE Cupca, d-na Maria Lazurca a mulțumit din numele direcției Complexului tuturor celor prezenți: lucrătoare a grădiniței, părinți, bunici, invitați.

            Le dorim tuturor succese și numai bine.

————————————–

Eleonora SCHIPOR

Cupca, Ucraina

Dan-Obogeanu Gheorghe: Angelică

Angelică

 

Mihăiţă şi Găbiţă,

Ingeraşi plini de lumini,

Struguri buni în foi de viţă

La fereastră albii crini.

Păsări albe călătoare

Pe un Cer cu stele vii,

Nori de ploi în chip de Soare,

Gândul nopţilor târzii.

Buni ostaşi cu semn de Pace

Şi soli buni pentru vecie

Prin ei lumea rost îşi face

Calea către Veşnicie…

Trambiţaşi de ziuă-n zori,

Soli cu Lira la apus,

Câmpul alb şi plin de flori

Cu iubiri ce nu s-au spus.

Îngeri albi la cununie

Si frumoşi stau la botez,

Înviind pentru pentru vecie

Sfântul suflet cu un Crez…

Îi cântăm la Sfânta Taină

Cu Vin, Pâine şi cu Mir,

Purtând a Luminii haină

Urc spre Cer ca un zefir!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

8 noiembrie 2019