Adrian BOTEZ: Cad fulgi de zăpadă (poezii)

VIBRÂND

 

vibrând – vibrând – vibrând – vibrând

s-a smuls – din neființă – -n fire

informu’ – -ascuns sub  Forma-Gând

chirciri meschine – în Liturghisire:

Forme – slăvesc DOMNUL CÂNTÂND!

 

privești boțirea Lumii – -n lucruri

amețitoare-ori  – sceptic – coborânde:

e-o ARMONIE DE COLINDE

și Măreție: plin te bucuri!

 

Îngerii vin să șlefuiască

lumini – Serafii-nvață să Iubească

Ordinea-Strună-o-ntind Heruvii

 

în Lumea Celor Patru Fluvii

frumos era – dar iar va fi

când Crist – din Bezne – va păși!

 

 

ORICÂTĂ PLOAIE ORI NINSOARE

 

oricâtă ploaie ori ninsoare

se-așează – între noi și Soare

oricât Cetăți se tot fărâmă

ocrotiți suntem – Sus – la Stână!

 

cleioasă de mocirle Lume:

noi stăm cu Crist la Joc și Glume

cântăm – în noi și în Oglindă

tainica Lumii Noi  – COLINDĂ!

 

din amintiri umflăm baloane

aplaudă Îngeri – din Balcoane:

e Rai – Fecioară Neagră – BEZNĂ!

 

Cântecul te-a rănit la gleznă

Oștiri de Candele se-aprind

în Munții-Eterni – ce ne cuprind!

 

 

ADEVERIREA MODERNĂ

 

„Hristos-Dumnezeu

la toate se gândește

cuminte cumpănește

desăvârșit hotărăște!”

 

..dar noi ne-am retras – demult și

cu totul – din

Afacerea – Grasă și

Plicticoasă – a

Acestei Lumi: stăm

închiși – îngroziți (noi înde

noi înșine!) – într-o

Bulă Surmenată  – dilatată

imens – de atâta

Translucid – și vedem – prin

Ea – Facerea și Desfacerea

Cosmică – precum o activare

banală – a unui

novice – pe

Internet

 

 

DANSUL SATANEI  ÎN COSM’ SE LĂRGEȘTE

 

Dansul Satanei în Cosm’ se lărgește

vulcanii-i stinge – mări istovește

peste gunoaie – Timp horcăiește

Crist – răbdător – de pe Cruce privește

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Cad fulgi de zăpadă (poezii)”

Germain DROOGENBROODT: Crăciun 2019

Pictură de Leonid Afremov (www.afremov.com)

 

Crăciun 2019

Nu doar un prunc se naște
în noaptea asta sfântă.

Când aruncat e zarul, nu știe unde-n lume
pe loc pustiu sau roditor se va opri,
e rostul soartei calea să i-o îndrume.

Sclipirea-nșelătoare ademenește văzul,
ochiul nu mai discerne grandoarea spre zenit.

Rămâne-ascunsă în neguri
a omeniei cale,
pacea și-nțelepciunea vin poate spre sfârșit.

Cu cele mai bune urări pentru un Crăciun pașnic,

Germain Droogenbroodt
și echipa proiectului Poezia Săptămânii

Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Mircea Dorin ISTRATE: În seara Marelui Ajun (versuri)

ÎN  SEARA  MARELUI  AJUN

 

Veți fi în gândurile mele,

Dragi  îngerași, ce-n seara asta,

Sub ninse bolți bătute-n stele

Veți însfinții la mulți fereastra,

Cu un colind,

precum se cere.

 

Cu toți cânta-vom ,,Trei păstori”

Și ,,Steaua care sus răsare”

Și-un ,,Viflaim”, până în zori

La cei ce stau în așteptare

S-asculte vestea,

de la noi.

 

Ne-or lăuda aceea care

Îmi sunt creștini adevărați,

Cu-alese inimi, primitoare

Și ochi de-acum înlăcrimați,

Cerând la Domnu-n gând,

iertare.

 

Ne-or umple straița cea mâțoasă

Cu colăcei din ceia dulci,

Cu vre-o gutuie pântecoasă,

Cu mere și cu-n pumn de nuci

Și cu doi bani,

de-or fi prin casă.

 

Și-așa bătând din poară-n poartă,

Pe uliți strâmte, troienite,

Vom face iarăși satul roată

Cum mai făcut-am înainte,

Colinda noastră,

să nu piară.

*

Voi, prichindei din  veac apus,

Repovestiți ca noi să știm,

Cum s-a născut Domnului Iisus

În staului din Viflaim,

În seara

Marelui Ajun.

 

 

URĂTORII

 

E sfânta seară de Ajun,

Se-ndreaptă ziua către noapte,

Lungind întroienitul drum

În gând, cu un colind în șoapte.

 

Sub  neaua albă și pufoasă

Căsuțele se gârbovesc,

Fuioarele de fum îmi iasă

Pe coșul casei, spre ceresc.

 

De undeva, din uliți strâmte,

Se-aude zvon de zurgălăi,

Purtând în glas colinde sfinte

Ce-mi înfioară, deal și văi.

 

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: În seara Marelui Ajun (versuri)”

Mariana Zorița TURDA: Dacă ai fi…

DACĂ AI FI

 

Dacă ai fi…
Un grăunte de nisip,
Te-aș purta…
În buzunarul de la piept !
Dacă…ai fi fluture,
Te-aș prinde…și
Te-aș așeza gingaș
În cositele mele !
Dacă ai fi stea
Te-aș simții
În privirea ochilor mei !
Dacă floare…ai fi,
Ți-aș spune mac…și
Ai fi culoarea buzelor mele !
Iar,dacă…ai fi sînge
Mi-ai curge prin vene
Și mi-ai umple inima…
De tine !
Dar tu,tu ești tot…
Și…mai mult de tot
Și pot…și vreau
Să strig universului…
Că mi -e dor…
Mi-e tare dor !

———————————-

Mariana Zorița TURDA

Marilena ION-CRISTEA: Umbra gândului (poeme)

Colind

 

Am venit să te colind,

Omule cu păr de-argint,

Cu o stea ruptă din cer,

Să te lumineze, sper!

 

Și pe tine, tânăr om,

Verde ca frunza de pom,

Cu un gând de pace, lin,

Și-o ramură de măslin!

 

Și să-ți dau pentru o viață,

Dragostea de dimineață,

Pură și strălucitoare,

Dintr-un răsărit de soare!

 

Am venit să te colind,

Două lumânări s-aprind,

Și să-ți amintesc, supus,

Că azi s-a născut Isus!

 

Astazi s-a născut cel sfânt,

Și iubirea pe pământ,

Iar eu, mesagerul Lui,

Prin puterea versului,

 

Îți doresc să fii iubit,

Să-ntorci dragoste-nsutit,

Căci iubirea-i numai una,

De Crăciun și-ntotdeauna!

 

 

Ne-am regăsit 

 

Ne-am regăsit, ce dor mi-era,

De-acum vei fi în dreapta mea,

Fiindcă îmi place să te știu,

In preajma mea și că ești viu..

 

Credeam că ești un gând fugar,

Că ești mai mult, n-aveam habar,

Și, sincer, nici nu m-am gândit,

Că ești aievea, nu un mit!

 

Îmi place să te-aud vorbind,

Cuvântul tău e un alint,

Și chiar de nu-l rostești mereu,

Eu îl aud, fiindcă-i al tău!

 

Eu m-am născut ca orice om,

Crescând la umbra unui pom,

Care din trunchiul lui sălciu,

Mi-a dat putere să te scriu..

 

Și de atunci te scriu, te miri?

Cu-atât de multe, mă inspiri,

Dorința-mi e să-ți scriu frumos,

Să mă ridic cât pot, de jos,

 

Să te cuprind cu gândul meu,

Să mă înalț spre cer mereu,

Să-mi dai în dar lumina ta,

Să nu mă rătăcesc cumva..

 

Ne-am regăsit, ce dor mi-era!

De-acum, va fi, cred, altceva,

Căci doar vei fi în dreapta mea,

Cu stânga te voi scrie, da?

 

 

Libertate 

 

Ce clipe, zău, cum aș putea uita..

Eram chiar pe o stradă, undeva..

Când cineva, aflat, puțin, în spate,

A început să strige „Libertate”!

 

Continue reading „Marilena ION-CRISTEA: Umbra gândului (poeme)”

Natalia Mazilu-Miron: Veniți acasă de Crăciun

VENIŢI ACASĂ DE CRĂCIUN

 

Veniţi români la vatră,
Porniţi-vă la drum.
Părinţii vă aşteaptă
În seara de Crăciun.

A nins în ţara toată
Cu fulgi fermecători.
Covoare de zăpadă
S-avem de sărbători.

În sobă arde focul.
E cald şi bine este.
Măicuţa busuiocul
Pune la ferestre.

Atârnă la icoană
Un crăciunel în cui.
Se închină scumpa mamă
La chipul Domnului.

Miroase a pâine coaptă
Scoasă din cuptor.
-Veniţi români acasă
În prag de sărbători!

Copiii cu uratul
Umblă din casă-n casă.
Urează la tot satul
S-avem viaţă frumoasă.

Să fie pace-n ţară,
Plaiul să ne înflorească
Şi ca odinioară
Să fim cu toţi acasă!

Să stăm iar la o masă,
Cu rude şi vecini.
Căci viaţa nu-i frumoasă,
Când eşti între străini!

-Veniţi români acasă,
Porniţi-vă la drum!
Căci cineva v-aşteaptă
În seara de Crăciun!

–––––––––––

Natalia Mazilu-Miron

Francisco BRINES: Despărțirea

 

Despărțirea

Deja în coborâre, a senectuții curbă,
arbor fără de frunze. De parc-am fi aici
o clipă doar, sub cerul care
îmbracă-n în puf de aur palmierii
când mâna ta de umeri mă cuprinde.
Sorbim suflarea razei ce se stinge
crescând distanța: doar o amăgire-i
să crezi așa în mila unui zeu. Ea îndulcește
crudul rămas bun al vieții.
Vor trebui întoarceri și deschideri
de noi cărări prin lumea adorată;
se duc cu tine dorul și tăcerea-mi
și noaptea n-are mult de așteptat:
când primul astru-n cer va răsări
adio vom rosti, eu voi pleca.

Francisco Brines, Spania (1932)

Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din “El ruido del mundo”, Editura POINT 1998

Emilia AMARIEI: Mi-aș scoate patria din sânge (versuri)

Dorințe

 

Dar cum nu ți-aș cânta de drag, o, țara mea iubită,

De-ar fi să văd pe plaiul tău mulțimea fericită,

Ca ochii tristului popor în veci să nu mai plângă,

O, cum nu ți-aș cânta frumos, tot răul să se frângă!?

 

Jelaniile le-aș sfârși, iar bocetele toate

Le-aș nimici. Al meu popor, să plângă, nu mai poate!

E timpul s-aruncăm în foc veșmintele de jale

Și țarina să ne-o-ntregim din piscuri până-n vale!

 

Aș împleti din codrii tăi castel pentru fecioare

Spice de grâu ți-aș prinde-n păr, ca razele de soare,

Ți-aș pune gloria-n destin și limba cea de miere

Ce-a cuvântat de la-nceput a ta întemeiere.

 

Flăcăilor le-aș face scut din stânca veghetoare,

Lănci de oțel spre-a stăvili porniri cotropitoare,

Pădurile le-aș presăra cu taine și desișuri

Și-aș pregăti pentru dușmani prăpăstii și hățișuri.

 

Aș umple orișice cuvânt cu flacăra iubirii

Și l-aș trimite flamură spre locul nemuririi,

Să ardă-n stele și în sori rostirea românească,

Botezul în izvoru-i sfânt pe veci să ne unească!

 

Aș vrea să simți, pământul meu, iar, pașii bucuriei

Și-n piepturi s-auzim bătând inima României,

Iar gloatele, în port străbun, la ceas de sărbătoare,

Să-ncingă hora sub gorun în România Mare!

 

 

Mi-aș scoate patria din sânge

 

Mi-aș scoate patria din sânge,

Dar m-aș zdrobi în mii de părți,

Iar Dunărea prin mine-ar plânge,

Căci patria, nu-i doar pe hărți!

 

Mi-aș smulge doinele din suflet,

Tărăgănatul lor suspin,

Dar n-aș mai fi decât un urlet

De lup flămând, de lup străin.

 

Mi-aș scoate graiul din celule,

L-aș arunca, să-mi fie cer,

Dar ca un roi de libelule

M-ar năpădi până-n eter.

 

Mi-aș azvârli pe ape dorul,

Dar și izvoarele-ar seca!

De plânsul lor mi-aș frânge zborul

Și-n veci nu m-aș mai vindeca!

 

De-ați cere tot să smulg din mine

Spre-a încăpea în ce nu sunt,

Tot aș putea, prin zări străine,

Să-mi odrăslesc destinul crunt.

 

Te-aș naște, patrie iubită,

Și de m-ar îngropa-n pustiu!

Sămânța ta mi-i răsădită

În inimă, de când mă știu.

 

 

Odă eroilor

 

O ultimă strigare, o ultimă zvâcnire,

Sărutul țării mamă îl simt pe fruntea mea,

În tihna poalei sale, mă smulg din poticnire

Și-i dăruiesc un ultim poem de catifea,

 

Continue reading „Emilia AMARIEI: Mi-aș scoate patria din sânge (versuri)”

Iacob CAZACU-ISTRATI: Meditație/poeme

Nominalizaţi 3 bucurii sau necazuri pe care le-aţi trait în 2019 – anul cu trei guverne. Dar şi 3 speranţe cu care păşiţi în 2020?

Multumim anticipat. Cu respect, Tudor Iașcenco

Bună ziua,

Vă trimit ceva, ce-am selectat din inima mea…

       Fiecare dintre noi trăiește pe parcursul unui an atât bucurii, cât și necazuri. Întrebarea este, care prevalează: bucuria ori necazul? Înțeleg, că e vorba de bucurii în plan socio-politic, dar la acest capitol n-am nici una. Aș vrea să numesc bucurie căderea guvernării lui Plahotniuc, dar inima nu dorește, fiindcă nimic nu s-a schimbat în afară, că el a fugit din RM, dar cauza lui e vie și azi în parlament. E un necaz mare să dai jos un guvern printr-o coaliție a doi poli diferiți (ACUM-PSDM) și să aștepți schimbări spre bine! Asta ne-a dovedit-o în primul rând cedarea ACUM-iștilor în fața PSDM, care în final i-au măturat de pe arena politică. Un alt necaz este pierderea forțelor de dreapta în alegerile primarului Chișinăului, iar cel mai mare necaz și dezamăgire a fost și rămâne dezbinarea partidelor pro-național-unioniste.

     Dar, oricum, am avut și bucurii! Aș vrea să menționez cea mai mare bucurie a mea și a întregii familii, bucuria eternă a bunicilor: venirea pe lume a nepoțelului Ion-junior, chiar în ajunul Crăciunului și Anului Nou 2019. O altă bucurie anul acesta a fost, că am afost acceptat la funcția de superintendent (administrator) într-o casă de locuit cu 16 nivele, lucru greu de obținut (cunoașterea limbii engleze, studii…) la vârsta mea în Canada, dar am biruit și limba și vârsta!  A treia bucurie mare a fost scoaterea de sub teascul tipografic al celor două cărți ale mele, editate de CUVANTUL “Cu dor și dragoste te cânt”,  “Cearta“și ”Cartea de vizită a comunei Căzănești pe Răut”  

       Despre speranțe am putea vorbi la nesfârșit, dar cele mai mari și mai importante, care aș vrea foarte mult să se împlinească sunt:

  1. Unificarea partidelor politice de dreapta pro-Unioniste și pro-Europene într-o singură formațiune cu un singur lider și un singur program de activitate (statut).
  2. ReUnirea RM, adică României Mici cu România Mare.
  3. Scoaterea la lumină a cărților ”Ginealogia familiei”, ”Nevinovați trimiși la moarte”.

Felicitări cu Sărbătorile de iarnă a Crăciunului și Anul nou!

 

 Iacob Cazacu-Istrati

 

Dangătul trecutului

                                                     Închinată scumpilor profesori școlari

 

E tristă seara, tristă, pentru toţi târzie,

S-a terminat şi adunarea de partid.

Dar, profesorii nu- s în mare bucurie,

Să zici că-s condamnaţi şi puşi la zid

Arseni Mihail, Cuiban pe secretar înjură

Că-or face pază-n Iligaci, departe-n clin,

…Pe Gantea şi Cârlan, pe Handrabură

I-au avizat, că ordinu -i de la Cremlin.

Pe toţi i-au înarmat cu bliţ-lanterne

Şi ura cea mai mare faţa de Iisus,

În seara asta -n toiul greu al iernii

Craciunul în Siberia se face dus…

***

Mai sunt prin sate, inimi de mişeu:

Comunişti, lingăi cu “ordine de sus”,

Dar omul Om, crede în Dumnezeu

Şi-n fiul său, nemuritor în veci, Iisus.

***

Continue reading „Iacob CAZACU-ISTRATI: Meditație/poeme”

Laura OPARIUC: De Ajun

DE AJUN…

 

De prin povești din ani de demult
se ivesc inorogi și îngeri-copii,
vin toți la-ntâlnire cu vesel tumult
prin timpul turnat în fâșii,
cu nume vechi, de puțini știute,
uitate prin timp sau poate pierdute,
se-ntorc între noi de Ajun
și stăm toți împreună la masă,
cu dragoste de Sfântul Crăciun
ce vine curând și la noi pe acasă…
Se naște ritualic bunul Iisus,
tot ce trăiește este scăldat în lumină
din steaua cea mare de sus,
magii duc daruri pentru ființa divină.
Se strâng toți ai casei la bradul cel falnic
și cântă colinde cu bucurie,
se caută daruri, moșul e darnic
și iar e frumos totul ca-n copilărie…
Pe afară iarna-și începe magic parada,
pe lumea cea sfântă se cerne zăpada…

—————————-

Laura OPARIUC

 21 decembrie 2019

(Sursa foto, Creative images)