Simon JACK: Tablou de iarnă (poeme)

Nechează caii albi în iesle nupțiale
cad stele de argint
în sate de bunici, copiii dorm cuminți
jucându-se în visuri
cu moși crăciuni de-o seamă
și-n daruri de lumină se tot foiesc
mămici,
magia iernii cade din zări prinse-n beteală
se ning fântâni de noapte
cu ape de botez,
pădurile-și strâng brazii sub ceruri
troienite în marea hibernare
pe ici pe colo-n scorburi un urs mai delirează
în primăveri trecute prin gustul
unui miez,
atât de frig e-n țurțuri sub streșini aplecate
în colbul de omăt, atât de cald
sub plăpumi când dragostea moinește
pe derdelușuri trupuri în adormite
plaiuri ce ard mereu cu vremea
noiane de povești.

 

 

Funiculare

 

fără margine, tălpirea osului străvechi
pe plaja somnului stelar
măsoară ani lumină de senectuți
ingrămădite în colbul pleiadelor
ce cad din rotunjimea cerurilor
odată cu pruncii lui Agamemnon
cel neînfricat,

Continue reading „Simon JACK: Tablou de iarnă (poeme)”

George ROCA: POEZII DE CRĂCIUN 2019

SEARA DE CRĂCIUN

 

Este seara de Crăciun,

Stelele sclipesc în ceruri,

Luna s-a gătit de gală,

Peste tot e armonie!

 

Este seara de Crăciun,

Nori pufoşi cu albe mantii

Cern încet fulgi de zăpadă,

Peste tot e feerie!

 

Este seara de Crăciun,

Creştineasca sărbătoare,

Îngerii cântă colinde,

Peste tot e pietate!

 

Este seara de Crăciun,

Stau doar eu cu mine însumi,

Mi-e un dor nebun de tine,

Peste tot, singurătate!

 

Este seara de Crăciun,

M-am culcat să-mi alin dorul,

Te visez numai pe tine,

Peste tot e doar iubire!

 

Este seara de Crăciun,

Visele mă duc departe,

Sunt copil ca altădată,

Peste tot doar amintire!

 

Este seara de Crăciun,

Lângă mine stau părinţii,

Aşteptăm să vină Moşu’…

Peste tot, doar mângâiere!

 

Este seara de Crăciun,

Mă trezesc udat de lacrimi,

Nu mai e ca altădată,

Peste tot e doar durere!

 

 

POEZIA IERNII

 

De când m-am trezit

sunt copleşit de-atâta bucurie,

e totul alb afară şi ninge,

ninge cu poezie!

 

Stau în zăpadă singur

şi norii cern încet

versuri, lirică dulce,

din suflet de poet.

 

Un fulg e Eminescu,

altul Alecsandri,

Coşbuc, Blaga şi Labiş

şi câţi oare-or mai fi?

 

Pe-o mânecă Arghezi,

căzut lângă Sorescu,

pe-un umăr Cincinat,

Cusin şi Păunescu.

 

S-au prins cu toţi de mână

parcă dansează-o horă,

Ţepelea şi Nichita,

au Blandiana – sora!

 

Stau toţi în armonie,

Dinescu, Fruntelată,

Astaloş, Ivănescu,

şi nimeni nu se ceartă.

 

Totu-mi pare feeric

În dulcea Românie

fiindca aici şi iarna

murmură poezie!

 

 

PARODIE DE CRĂCIUN

 

Comunistul Moş Gerilă

De mult nu mai vine,

Toată lumea a sperat

C-o să fie bine!

 

Acum vine Moş Crăciun,

Aşteptat cu-ardoare,

Dar de-oamenii săraci

Nici în cot nu-l doare!

 

Copilaşii mititei

Nu îl mai salută,

Fiindcă nu le dă nimic

Dacă n-au valută!

 

Dorindu-ţi o jucărea,

Te uiţi la vitrine

Ca şi Nastratin Hogea

Şi să plângi îţi vine!

 

Continue reading „George ROCA: POEZII DE CRĂCIUN 2019”

Marian Florentin URSU: Cerul deasupra capului (poeme)

Pădurea de cuci

 

Sunt un biet trubadur rătăcit prin păduri

Și îmi cresc printre plete șuvițe de muri

Dar îmi place când taci și cum vrei să m-ajungi

Când eu fug printre fagi și mai mor printre munți

 

Mi-este bine oricum părăsit sau iubit

Și mă-ntreb cât mai am prin copaci de trăit

Fiindcă-s frunză de dud și m-auzi când te chem

Și mi-e frică de vânt și de tine mă tem

 

Nu mai am vreun habar despre lume sau cer

Dar mi-e dor de străbuni și de-un alb lerui-ler

Sunt un om fără crengi și un măr fără mâini

Când te rog în genunchi printre lupi să rămâi

 

Mai rămâi, mai rămâi prin păduri c-un tâlhar

Să înveți să iubești un final nuclear

Ca să vezi cum dispar inocenții din sfinți

Și cum ard doi copaci descărnați de dorinți

 

Te mai vreau, te mai simt, te ador, te mai am,

Dar îmi car tot mai greu propriul trup într-un ham

Și în iernile lungi sângele mi-e prea cald

Când în straie de viscol m-ascunzi într-un fald

 

Între omniprezent și-ntre omnitrecut

Te-am avut pe nimic, ai plecat cu prea mult

Și-n pădurea de cuci am rămas sfârtecat

Din iubire m-ai vrut, pe nimica m-ai dat

 

Te-am luat cu prea mult, te-am vândut cu puțin

Te-aș fi dat în final și pe-o vadră cu vin

Te-am făcut dintr-un vers, te-am vândut pe un mit

Și-am făcut din egal semnul plus infinit

 

Și pe-un munte stăteai și-ntuneric era

Nu vedeai că pe trup secolul îngheța

Și cădea o ninsoare peste umbre și vii

Când voiam să te-nvăț cum mai este-a iubi

 

În pădurea de cuci mă ascund după vânt

Când mă-ntorc să te prind te prefaci într-un gând

Dar îți place cum zbor și îți place cum cânt

Și îmi spui că sunt ultimul atlant pe pământ

 

 

Percepții

 

atunci când tu te nășteai

definitiv

eu muream fără întoarcere

timpul măsura doar distanțele

cosmice dintre idei

 

când tu stăpâneai timpul

ieșindu-ți din simțuri

eu stăpâneam abstractul

ieșind din mine însumi

doar dragostea rămânea

inexplicabilă

dincolo de orice percepție

la fel de vastă

de năprasnică

de veche

ca și Facerea Lumii

 

 

  Imitând albatroșii

 

vara aceea,

ți-aduci aminte

aruncam cu pumni de nisip

în cele patru zări

iar tu alergai râzând printre cochilii

– știi că

Continue reading „Marian Florentin URSU: Cerul deasupra capului (poeme)”

Árpád TÓTH: Sărbători binecuvântate

Sărbători binecuvântate

 

Sfintele sărbători binecuvântate
Ne vor aduce mult bine în toate.
Vom promite solemn că vom fi mai buni,
Respectând iubitele datini din străbuni.

 

Degeaba cântă cocoșul dimineața,
Dacă nu știm să ne aranjăm viața!
Degeaba stă luna pe cerul înstelat,
Dacă sensul vieții nu l-am modelat!

 

Dacă în viață nu îl stimăm pe Divin,
Tot ceea ce facem va fi doar un chin.
Soarele poate să strălucească mereu,
Dacă ne irosim viața instantaneu!

 

Viața este foarte scurtă și frumoasă,
S-avem liniște și pace în casă!
Având în noi beatitudinea divină,
Clipele frumoase o să ne parvină!

 

Față de Domnul s-avem sfântul legământ:
Scopul vieții noastre pe acest pământ
Este dispersarea iubirii senine,
Și va ploua cu petale de flori divine!

 

—————————–

Tóth Árpád ( Artangel)

Covasna

Decembrie 2019

Titina Nica ŢENE: Case frumoase şi triste…

Case  frumoase şi triste…

 

Case  frumoase şi triste,

pe  dealuri împrăştiate,

nimeni  nu  vă locuieşte,

sunteţi case-nsingurate…

 

Pe dealuri împrăştiate,

case  frumoase şi triste,

mai că-mi vine, când vă văd,

să-mi vărs lacrima-n batiste…

 

In voi nu e sărbătoare,

nu vă vin colindători,

căci, cei ce v-au construit,

sunt plecaţi în alte ţări…

 

Puteau găsi bucurii,

chiar aici, la ei acasă,

cum  că   ar sta cu toţi cei dragi,

adunaţi la aceeaşi masă…

 

Cum că ar asculta cucul,

în  pădurea înverzită,

admirând pe sub copaci,

vioreaua înflorită…

 

Căci averea pe pământ,

nu are nicio valoare,

omul se duce sărac,

dincolo, atunci când moare..

 

Nu mai chinuiţi copiii,

care  plâng rămaşi în ţară!

Niciodată  nu uitaţi:

Ei sunt singura Comoară…

——————————

Titina Nica ŢENE

Cluj-Napoca

Mircea Dorin ISTRATE: POEZII PENTRU SFINTELE SĂRBĂTORI DE IARNĂ

SE-APROPIE CRĂCIUNUL

 

Se-apropie Crăciunul, cinstita sărbătoare,

Măreața zi în care Iisus ni s-a născut,

Minuni să facă-n lume, să-mi știe fiecare

Că El a fost trimisul din cer, pe-al nostru lut.

 

Așa, că de vi voia, vă duceți toți acasă

În satul vostru-n care, viața-ți început,

Să stați o ziuă-două, cu neamul vost’ la masă,

Să-i ascultați povestea din vremea de demult.

 

Și-n față la altare smeriți să vă-nchinați

Și-o rugă de iertare la Domnul  să-nălțați,

Vă scadă din păcate, că multe-aveți făcute,

Iar parte dintre ele și-acuma-s neștiute.

 

La sat să-i cereți încă smerită iertăciune

Că ați uitat de dânsul, de-a lui înțelepciune,

La dascăl și la popa de cât v-au învățat

Să fiți în viață oameni, cinstiți, adevărați.

 

Și-un Mulțumesc! din suflet să-i spuneți la hotarul

Ce dat-a-mbucătura și va umplut hambarul

Și la izvorul care va stâmpărat cea sete

În vara arzătoare, ca gura unei fete.

 

Iar când pe uliți încă veni-vor prichindei

Colinda să v-o-aducă, sunând din clopoței,

În gând să vă întoarceți la vremea cea în care

Și voi ați fost ca dânșii pe-a timpului cărare.

 

Fiți dezlegați la pungă și dați-le să fie

Bogăt din al vost suflet, că n-o fi sărăcie,

Mi-i mângâiați pe creștet și-n boaba lăcrimată

Să v-amintiți cum fost-ați și voi, mai altădată.

*

Chiar pentru seara asta ar merita să fiți

Acolo-n locul cela ce-i cu miros de sfinți,

Și-n lăcrimatul suflet, oricât vă e de greu,

Să știți că-n cea clipită, veți fi cu Dumnezeu.

 

Despovărați îmi fi-veți de multele păcate

Ce-n voi și-n al vost’ suflet sunt toate adunate,

De-aceea fiți acasă cu toții de Crăciun,

Vă fie viața voastră și Anul Nou, mai bun.

 

 

PE NINSELE FEREŞTI

 

Pe zgribulita vale şi pe dealuri

Se cern din ’nalturi sfintele ninsori,

Cu pod de gheaţă iarna leagă maluri

Şi-n scârţâit suspină cărările în zori.

 

Pe strâmte uliţi case gârbovite

Se lenevesc sub mantie de nea,

Fuioarele de fum se urc grăbite

Din coşul casei către undeva.

 

În gura sobei arde-n vâlvătaie

Un foc sprinţar să facă sfânta cină,

Pe ceia mici căldura mi-i înmoaie

Trăgându-mi-i la pat, pentru hodină.

 

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: POEZII PENTRU SFINTELE SĂRBĂTORI DE IARNĂ”

Germain DROOGENBROODT: Crăciun 2019 (poem)

CRĂCIUN

Nu doar un prunc se naște
în noaptea asta sfântă.

Când aruncat e zarul, nu știe unde-n lume
pe loc pustiu sau roditor se va opri,
e rostul soartei calea să i-o îndrume.

Sclipirea-nșelătoare ademenește văzul,
ochiul nu mai discerne grandoarea spre zenit.

Rămâne-ascunsă în neguri
a omeniei cale,
pacea și-nțelepciunea vin poate spre sfârșit.

–––––––-

Cu cele mai bune urări pentru un Crăciun pașnic,

Germain Droogenbroodt (FOTO)
și echipa proiectului Poezia Săptămânii

Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg (FOTO)

 

***

NAVIDAD 2019

Más de un niño

nace esta noche

da igual donde caiga el dado

en tierra fértil o yerma

el destino decide

llamativa la fascinación del ojo

que no ve más allá

oscureciendo el camino

que nos lleve a más humanidad,

a más sabiduría. Y a la paz.

––––––

Feliz Navidad

GERMAIN DROOGENBROODT

Traducción en colaboración con el poeta de Rafael Carcelén

***

CHRISTMAS 2019

More than one child

is born this night.

wherever the die falls

on fertile

or infertile soil,

fate decides.

How colorful the blinding of the eye

that doesn’t see any farther!

Dark remains the road

leading to more humanity,

to wisdom and to peace.

––––––––-

With my best wishes for a peaceful Christmas,

GERMAIN DROOGENBROODT

 

Florin-Cezar CĂLIN: Umbrele copilăriei mele…

Umbrele copilăriei mele…

 

– Caut îngeri prin cotloane, ce mi le-am dorit arzând!,

… ca să îmi descalțe umbra, care-o am pe-acest pământ.

… pentru a simți sub tălpi … roua zorilor de vară,

– Iar în nări miros de fân … ce a fost cosit aseară!.

 

… caut secera din câmpuri, ce îmi lasă plânsul gol,

– Și avid de-nvățătură … vreau să mă apuc domol!.

… să acopăr țopăiul ciutei … alergând prin lan,

– După toți cocorii sorții … ce-mi plecară peste an!.

 

Căutarea mi-e-n zadar … dacă stăruiesc în umbre,

”- Găsesc moartea-n carantină, sau ediție de timbre!”.

… și pribeag în căutări, sap în scări suișul șumen,

– După un Infern întins … pe obrazul meu cel rumen!.

 

Vise oarbe puse-n minți … care n-au hodina gurii,

… mă îndeamnă să stau treaz, ținând de urât, eu, urii.

– Povestind că tot mai caut … izul secerei în fân!,

… lanul despicat de coasă, ori de gândul meu cel bun.

 

”- M-am născut prin simpatie, dintr-un deja vu vernil!”,

… învățând că zborul static …. de la floare la pistil.

– Ocolește periodic … căutările-mi târzii!,

… lăsând zilele pe vatră … hămesite și pustii.

 

Caut tinerețea mea … ca pe-o umbră din trecut,

”- E târziu să o găsesc, seminția să-i sărut!”.

… dar și îngeri prin cotloane, ce mi le-am dorit arzând!,

… ca să îmi descalțe umbra, care-o am pe-acest pământ.

 

P.S. șumen = bețiv

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

24 decembrie 2019

 

Lia RUSE: Armoniile lunii decembrie

NAȘTEREA DOMNULUI

 

Decembrie foșnește în sărbătoare!

În spirală , fulgii dansează pe vânt

Și-n piruiete coboară pe pamânt.

E zâmbet alb pe mătasea visătoare…

Aud clipele împodobind lumina

Prin emoția ce îmbracă totu-n vis,

Armonia dantelează grădina

În marea bucurie ce ne-a cuprins…

Vâslesc gândurile spre neuitare

Și, în frumusețe iarna lunecând,

Tandru, va îndulci o înfiorare,

Spre zările de argint, ochiul irizând…

…………………………………………

Se dospesc colinde-n această lună

În noi, iubirea lunecă în delir,

Și sărbătorile iernii s-adună,

Ne-mbată clipa ca licoarea din potir.

Bradul e-aprins,.. atâtea globuri zâmbesc

O, moș Crăciun în vârful lui veghează!

În memorie, bucăți, se întrezăresc,

De amintiri care înduioșează.

Ce divină noapte! Ornicul șoptește

Chiar lângă bradul cu raze lunare,

Sfânta Fecioară în staul pășește…

Își cerne, cerul, iar,  zăpada în zare.

Ninge…Veselă e seara de Crăciun!

Departe, o vioară încearcă un cânt

Ca un colind venit pe aripi de vânt,

Apoi, liniște, nu erte nimeni pe drum…

Magic, arde privirea-n bradul aprins

Așteptând Nașterea Lui Isus Cristos.

Frumusețea nopții ne leagănă în vis,

Ni se pare totu-atât de maiestos!?

Miez de noapte!… Într-un cristal lucește

Vinul roșu, Masa e așternută,

-O binecuvântare cunoscută-…

Minunea s-a împlinit! Se povestește…

-S-a născut Isus în ieslea săracă…

Îngerii-n cer vestesc prin cântare lină,

Au venit trei magi cadouri să-i facă,

Iosif e curaj, Maria-e divină !…

…………………………………………………

În priviri calde ne turburăm tăcerea,

Vrăjiți, în această clipă măiastră,

Vorbele pioase umplu încăperea…

Minunea nopții e-nvierea noastră !

————————————-

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

24 decembrie 2019

Simina PĂUN: Mamă bună

Mamă bună

 

Mi-e dor de tine, mamă bună!

Mi-e dor să pui în brad vârful de stea,

Mi-e dor să te aduc din lună

Și să te strig, măicuța mea.

 

Îmi picură în suflet pâlcuri, pâlcuri,

Luceferii ce mi i-ai adunat cândva,

Iar astăzi plânge ceru-n flăcări

Că ți-ai făcut culcușul într-o stea.

 

Credeam că sărbătorile nu or să îmbătrânească,

Știam cu tine-a plânge și a colinda,

Dar tu să știi măicuța bună, azi bătrână,

Colinda  noastră a amuțit în noaptea grea.

 

Cămările le-am primenit ca altă dată,

Stă bradu-mpodobit la ușa mea,

Eu stau și plâng lânga fereastră

Iar bradul fără vârf de-acum va sta.

 

Aprinde tu luminile în casă,

Aprinde felinarul la ferești,

Miroase-a cozonaci întinși pe masă

Dar tu, ghirlande pui la portile cerești.

 

Ți-e dor și ție mamă bună

Să mă zărești, să mă atingi.

Să mă aștepti, că voi urca de nicăieri spre lună

Și-am să te-aștept, măicuța dragă, să mă ningi!

 

În zori, când darul Moșului îl voi desface,

Când mâna ți-o sărut printre povești,

Prea bună mamă, azi, bătrână,

De dor, de dragul nopților cu lună,

Aștept să-mi spui cât mă iubești.

———————————–

Simina PĂUN

24 decembrie  2019