Iacob CAZACU-ISTRATI: Meditație/poeme

Nominalizaţi 3 bucurii sau necazuri pe care le-aţi trait în 2019 – anul cu trei guverne. Dar şi 3 speranţe cu care păşiţi în 2020?

Multumim anticipat. Cu respect, Tudor Iașcenco

Bună ziua,

Vă trimit ceva, ce-am selectat din inima mea…

       Fiecare dintre noi trăiește pe parcursul unui an atât bucurii, cât și necazuri. Întrebarea este, care prevalează: bucuria ori necazul? Înțeleg, că e vorba de bucurii în plan socio-politic, dar la acest capitol n-am nici una. Aș vrea să numesc bucurie căderea guvernării lui Plahotniuc, dar inima nu dorește, fiindcă nimic nu s-a schimbat în afară, că el a fugit din RM, dar cauza lui e vie și azi în parlament. E un necaz mare să dai jos un guvern printr-o coaliție a doi poli diferiți (ACUM-PSDM) și să aștepți schimbări spre bine! Asta ne-a dovedit-o în primul rând cedarea ACUM-iștilor în fața PSDM, care în final i-au măturat de pe arena politică. Un alt necaz este pierderea forțelor de dreapta în alegerile primarului Chișinăului, iar cel mai mare necaz și dezamăgire a fost și rămâne dezbinarea partidelor pro-național-unioniste.

     Dar, oricum, am avut și bucurii! Aș vrea să menționez cea mai mare bucurie a mea și a întregii familii, bucuria eternă a bunicilor: venirea pe lume a nepoțelului Ion-junior, chiar în ajunul Crăciunului și Anului Nou 2019. O altă bucurie anul acesta a fost, că am afost acceptat la funcția de superintendent (administrator) într-o casă de locuit cu 16 nivele, lucru greu de obținut (cunoașterea limbii engleze, studii…) la vârsta mea în Canada, dar am biruit și limba și vârsta!  A treia bucurie mare a fost scoaterea de sub teascul tipografic al celor două cărți ale mele, editate de CUVANTUL “Cu dor și dragoste te cânt”,  “Cearta“și ”Cartea de vizită a comunei Căzănești pe Răut”  

       Despre speranțe am putea vorbi la nesfârșit, dar cele mai mari și mai importante, care aș vrea foarte mult să se împlinească sunt:

  1. Unificarea partidelor politice de dreapta pro-Unioniste și pro-Europene într-o singură formațiune cu un singur lider și un singur program de activitate (statut).
  2. ReUnirea RM, adică României Mici cu România Mare.
  3. Scoaterea la lumină a cărților ”Ginealogia familiei”, ”Nevinovați trimiși la moarte”.

Felicitări cu Sărbătorile de iarnă a Crăciunului și Anul nou!

 

 Iacob Cazacu-Istrati

 

Dangătul trecutului

                                                     Închinată scumpilor profesori școlari

 

E tristă seara, tristă, pentru toţi târzie,

S-a terminat şi adunarea de partid.

Dar, profesorii nu- s în mare bucurie,

Să zici că-s condamnaţi şi puşi la zid

Arseni Mihail, Cuiban pe secretar înjură

Că-or face pază-n Iligaci, departe-n clin,

…Pe Gantea şi Cârlan, pe Handrabură

I-au avizat, că ordinu -i de la Cremlin.

Pe toţi i-au înarmat cu bliţ-lanterne

Şi ura cea mai mare faţa de Iisus,

În seara asta -n toiul greu al iernii

Craciunul în Siberia se face dus…

***

Mai sunt prin sate, inimi de mişeu:

Comunişti, lingăi cu “ordine de sus”,

Dar omul Om, crede în Dumnezeu

Şi-n fiul său, nemuritor în veci, Iisus.

***

Şi s-au pornit copiii noştri cu uratul:

Andrei şi Nicuşor, Vlăduţ si Ionică…

Un “Hăi-i-i“ superb cuprinde satul,

Iar profesorii, fac-că nu aud nimică.

 

Secretarul din raion veni profund înfuriat:

-Tovarăşi Ciurcă! Ordinul nu vă priveşte?

-De furie mai, că ortul popii nu l-a dat…

-Tovarăş secretar, încearcă de-i opreşte?!

-Dar, răsună clopoţeii prin tot satul,

De la Vadul-Leca pâna la Orhei,

Că elevii pioneri au ănceput uratul!…

– Păi, hai! Opreşte-i, dacă tare vrei…

Dar obiceiul nostru strămoşesc

 

Nu va dispare -n recile Siberii,

Să ne promiteţi şi- aur, e firesc,

Că pe umaşii dacilor nu-i sperii…

***

În casă-i cald. E seară de Crăciun,

În Cernauţi, în Iaşi şi la Constanţa…

Istoria nicicum n-o-ntorci din drum

Oricât de firavă şi slabă n-ar fi aţa.

E frumoasă seara şi-n suflet bucurie,

Iar profesorilor inima le zâmbeşte.

Să facă comuniştii adunări şi-o mie,

Istoria din drum, nu se opreste!

 

Început de iarnă…

Din cer coboară, lin se-aşează

Pe faţa blândului pământ,

Sub melodia vântului dansează

Şi sufletele triste luminează,

 

Cu brazdele torcând un legământ.

E fulguşorul dalb, ce în plutire

Aduce-n case numai bucurii,

Surâde Codrului a revenire,

Dansând un tango în rotire,

Aduce vise şi speranţe la copii.

Un căţeluş aleargă prin troiene

Să prindă-n zbor un fulguşor,

Iar pisicuţa dă din coadă-alene…

Un piţigoi îngână tot catrene

De bucurie, dragoste şi dor.

E iarnă. Crăciunul a venit,

Trezind în noi suave amintiri…

Cu bradul verde-mpodobit,

Cu “Trei crai de la răsărit…”

Şi multă dragoste-n priviri…

——————————–

Iacob CAZACU-ISTRATI

Poet, publicist. Membru Sfatului Țării2

Canada, Toronto

 

Lasă un răspuns