Spațiul românesc, pământul românesc are o frumusețe, unitate și armonie care copleșesc. Este vorba în primul rând de echilibrul peisajului. Un peisaj care cuprinde, în alternanță blândă, câmpie, dealuri munți, râuri și păduri. Acest echilibru blând al spațiului geografic a influențat și sufletul românesc și a așezat minunatul echilibru românesc, bunul simt românesc, care resping orice exces. Unui asemenea spațiu și unui Neam cu asemenea suflet doar Credința Adevărată, Ortodoxia se putea potrivi și de aceea Ortodoxia Românească cuprinde întregul “fenomen” românesc și îl binecuvântă.
Cunoscutul geograf și filozof al geografiei, savantul francez Emmanuel de Mortonne, încheia cu următoarele cuvinte un articol publicat la Paris în 1933 și intitulat „Satul Românesc subcarpatic”; …” Modestele case ale țăranului român, grupate în sate cu ulițe întortochiate, au avantajul-față de templele grecești sau basilicile bizantine-de a fi forme vii, de a răspunde unui gen de existență socială care s-a perpetuat de-a lungul secolelor până în zilele noastre”.
Acest mare savant și prieten al Românilor, a străbătut cu piciorul întregul spațiu în care viețuiau Români. El a alcătuit studii valoroase și a ținut numeroase prelegeri despre geografia și spațiul românesc. Dar Emmanuel de Mortonne a surprins mai mult decât detaliul sec științific, el a observat legătura dintre Om și pământ în spațiul românesc.
În cuvântarea rostită în prezența Regelui Ferdinand în București, în 1921,cuvântare intitulată, „Noua Românie în noua Europa”, savantul francez spunea,..;” O Românie, având Carpații drept axă, un fel de șiră a spinării, este, din punctual de vedere al structurii geografice, un stat bine echilibrat, al cărui centru de gravitație este tocmai acolo unde sunt izvoarele însăși ale vieții naționale. Iată un stat înfățișându-se în condițiile unei vieți sănătoase.”
De fapt ochiul pătrunzător al acestui mare cărturar dezvăluia o taină din veacuri ascunsă; legătura fizică și spirituală dintre om și loc în spațiul;,”de la Nistru pan’la Tisa”.
Această observație, făcută de un mare filozof al geografiei moderne, nu face decât să întărească, prin argumente și studiu științific, ceea ce cronicarii și toți cei care iubesc Neamul Românesc, știau și știu de multă vreme. Ceea ce ei aflaseră cu sufletul. Este bine cunoscut versul care însumează cele amintite, „dar noi locului ne ținem, cum am fost așa rămânem.”
De fapt cei care au studiat și studiază așezările românești (și asta înseamnă satele românești) au constatat respectul, similar oficierii unei taine sacerdotale,cu care strămoșii noștri s-au comportat în relația cu pământul, locul în care viețuiau.
De mare valoare pentru studierea satelor românești în evoluția lor istorică sunt așa numitele ‘hotărnicii”.
„Hotarniciile” sunt un gen aparte de documente medievale care, de regulă, sunt cuprinse în actele de donație emise de către cancelariile oficiale. Aceste ‘hotărnicii” dau informații de foarte mare valoare referitor la întinderea satelor și teritoriului ce îl aveau în stăpânire. Cel care va studia un asemenea document pe hartă sau, încă și mai bine, direct pe teren, nu va putea să nu rămână uluit de modul extrem de judicios în care teritoriul era structurat. Exista o splendidă armonie între suprafața de teren arabil, livezi și fâneață. Totul era gândit temeinic, echilibrat, făcut cu grijă ca ordinea firească să nu fie tulburată. Aceiași grijă se arăta pentru teritoriul necultivat, dar care făcea parte din hotarul satului, adică apele, pădurile, pășunea alpină.
Pe cursurile de apă se puteau așeza doar un număr limitat de mori și se putea pescui doar o anume cantitate de peste. La fel în păduri, se puteau tăia doar anume cantități de lemn și doar în anume locuri,în anume „slobozanii”, în anume „zabrane”, care se roteau din vreme în vreme, pentru a îngădui pădurii să se refacă. Pășunile alpine erau împărțite între sate cu chibzuială, astfel ca toți să poată avea folos și fără a strică așezarea din veci.
Războiul pentru întregirea neamului (1916-1919)
O mare onoare să fii prezent în edițiile emisiunii „Artă Șiință și Religie – În Căutarea Drumului Comun” – realizator Mioara Gram, difuzată de Radio ProDiaspora, este o mare onoare!
Inspirate și binevenite sunt paginile, numeroase și ele, dedicate Radioului ProDiaspora, cu problemele lui multe și complicate, care nu au ocolit România, inclusiv procesul său de educație.
LUMINĂ DIN LUMINĂ
Câteva cuvințele… Simplu ar spune majoritatea… şi totuşi destul de greu” Sunt ultimul venit în marea familie a radioului ProDiaspora, un radio de VIS aşa cum ştie toată lumea. Sunt un tip înalt brunet cu ochii verzi! Nu vând şi nici nu cumpăr nimic! Sunt modest! Și… gata cu „fotosinteză” ar spune soţia mea şi are dreptate” Sunt aşa cum ar trebui să fie un soţ, tată de 47 ani cu trei minuni de copii şi o soţie iubitoare! Sunt şi pisălog şi enervant, am defecte ca toată lumea dar îmi iubesc nespus de mult familia!
Am ajuns la Radio ProDiaspora acum mai bine de 9 ani. „RPD” este un radio on line care are emisiuni pentru toate vârstele şi toate gusturile! Avem chiar o mică realizatoare care face emisiuni şi care are doar 10 anişori. Suntem un grup de voluntari inimoşi, din toate colţurile lumii şi care facem radio din plăcere şi pasiune, pentru românii din ţară şi din diaspora. Suntem o mare familie, mulţi dintre cei care realizează emisiuni şi dintre ascultători ne cunoaştem chiar personal.
„Cine renunţă la libertate pentru siguranţă, nu merită să aibă nici libertate şi nici siguranţă, şi nici nu va avea.”