
Sute de ani reprezentarea familiei în pictură se suprapunea cu Sfânta Familie, cu vieţile sfinţilor şi ilustrarea scrierilor religoase. Nu puţine erau şi tablourile votive, în lăcaşurile de cult, care reprezentau pe domnitorul-ctitor cu familia sa. Este însă meritul pictorilor flamanzi care, înaintea altora, şi-au îndreptat privirea către oamenii din jurul lor executând, la comanda marilor negustori sau bancheri, tablouri cu scene obişnuite din viaţa de zi cu zi.

Această „pictură burgheză”, legată de o nouă mentalitate, a adus o deschidere nebănuită artelor vizuale, îmbogăţind-o cu celebre capodopere. Vom da ca exemplu binecunoscutul tablou „Familia Arnolfini” de Jan van Eyck. Tânăra pereche este înfăţişată pe fondul casnic caracteristic epocii, cu îmbrăcămintea potrivită rangului, dar şi mândră că doamna e însărcinată într-o lună evident avansată.

Mai aproape de zilele noastre, pictorii şi-au îndreptat atenţia, printre altele, spre elita intelectuală şi artistică de la începutul secolului 20, dar şi spre oamenii simpli, spre familiile de ţărani sau muncitori, consacrând noţiunea de familie ca o formă socială care uneşte soţii şi descendenţii acestora. Şi acum, subiectul familiei rămâne mereu actual, prilejuind pictorilor o gamă largă şi inepuizabilă de atitudini, atmosferă şi stil. Unele tablouri au şi o miză politică sau socială, altele sunt crochiuri amuzante sau conţin un mesaj optimist permiţând o infuzie de entuziasm şi de spontaneitate…



Viaţa de familie are numeroase aspecte şi artiştii penelului s-au străduit să le surprindă, de la căsătorie, la traiul în cuplu, la apariţia copiilor, la familia numeroasă. Uneori tema este conectată la realitatea imediată, alteori este metaforică, sau sugerează confruntări cotidiene. Limbajul pictorial se schimbă şi în funcţie de stilul autorului, trecând cu uşurinţă prin toată gama limbajului artistic. Plasat de preferinţă în zona figurativului, subiectul beneficiază de claritate, permiţând privitorului posibile forme de naraţiune.
——————————————
Dr. Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel
O superbă cronică de artă scrisă de doamna Eugenia Dumitriu, artist plastic și scriitoare din Roșiorii de Vede, cu prilejul vernisajului expoziției de pictură „Culorile Timpului” unde am expus împreună cu pictorul bulgar, domnul Svetlozar Nedev. Expoziția a fost organizată la Casa de Cultură din Roșiorii de Vede în conducerea domnului director Silviu Arsu. Cu mulțumiri, Daniela Achim Harabagiu
Ion Irimescu este o sinteză pentru arta plastică românească. Singur a dat ceea ce a dat mai valoros o pleiadă de artişti începând cu Dimitrie Paciurea, Oscar Han, Gheorghe Anghel, Ion Jalea, până la inegalabilul Constantin Brâncuşi, care decurând s-a sărbătorit împlinirea a 135 de ani de la naşterea sa. Ion Irimescu s-a născut pe 27 februarie 1903, în satul Preuțești la câţiva kilometri de Fălticeni. Mama sa, a fost descendentă din familia Cozaban care l-a înzestrat cu acestă sensibilitate pentru artă, pentru frumos, iar tatăl său, i-a dat tenacitate şi vigoare, statornicie şi ambiţie. În perioada 1910-1924, a urmat la Fălticeni clasele primare, gimnaziale şi liceul. În liceu, l-a avut coleg pe Grigore Vasiliu-Birlic.




























