Ion Irimescu este o sinteză pentru arta plastică românească. Singur a dat ceea ce a dat mai valoros o pleiadă de artişti începând cu Dimitrie Paciurea, Oscar Han, Gheorghe Anghel, Ion Jalea, până la inegalabilul Constantin Brâncuşi, care decurând s-a sărbătorit împlinirea a 135 de ani de la naşterea sa. Ion Irimescu s-a născut pe 27 februarie 1903, în satul Preuțești la câţiva kilometri de Fălticeni. Mama sa, a fost descendentă din familia Cozaban care l-a înzestrat cu acestă sensibilitate pentru artă, pentru frumos, iar tatăl său, i-a dat tenacitate şi vigoare, statornicie şi ambiţie. În perioada 1910-1924, a urmat la Fălticeni clasele primare, gimnaziale şi liceul. În liceu, l-a avut coleg pe Grigore Vasiliu-Birlic.
În anul 1924 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, unde beneficiază de toate cunoștințele și îndrumările lui Dimitrie Paciurea. După 1929, când termină şcoala, funcţionează ca profesor de desen în Fălticeni.
În anul 1930, pleacă la Paris, pentru a studia. Parisul îi oferă şansa de a se desăvârşi în arta sa. A expus cu regularitate în toate Saloanele de Primăvară şi Toamnă, organizate la Paris, fiind remarcat și apreciat de Societatea Artiștilor Plastici Francezi. În anul 1932, i se acordă Mențiunea de Onoare pentru talentul său.
Face călătorii de studii în Belgia, Olanda și Anglia. În 1933 revine în ţară unde funcţionează ca profesor de desen până în anul 1940. În toată această perioadă, participă la expoziţiile unde este invitat.
Între 1941-1943 este trimis pe front, ajungând până la Cotul-Donului. În acest timp soţia sa trimite lucrări pentru expoziţii, astfel primeşte marele premiu al Academiei Române: ”Constantin Hamangiu” şi Meritul Cultural. În anul 1953, realizează busturile monumentale ale lui Octav Băncilă şi al dirijorului Antonin Ciolan.
Din anul 1955 când se desfiinţează Academia de Artă din Iaşi, primeşte catedră la Institutul Ion Andreescu din Cluj.
După multe participări la alte expoziţii, în anul 1964 i se conferă titlul de Artist al Poporului şi este numit Şef de catedră la Institutul Nicolae Grigorescu din Bucureşti.
În 1967 realizează statuia lui Constantin Brâncuși din Parcul Herăstrău.
După 1969 este prezent la toate expoziţiile din ţară şi străinătate unde este invitat.
În anul 1975 este dezvelit la Milano Monumentul Dimitrie Cantemir, comandat de UNESCO, astfel în acelaşi an este inaugurată ”Colecţia Ion Irimescu”.
Muzeul Ion Irimescu din Fălticeni, este un spaţiu elevat, unic în România şi rar întâlnit în lume, datorită donaţiilor autorului pentru eternitate. Muzeul a acumulat 313 sculpturi, peste 1000 de desene în creion şi tuş, şi un fond de carte de peste 1500 volume. La toate acestea se mai adaugă lucrări de grafică în peniţă, acuarelă şi pictură aparţinând unor artişti consacraţi.
În anul 1993 devine Membru de Onoare al Academiei Române. Tot în anul 1993 i se conferă Titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Fălticeni, iar în anul 1994, acest titlu i se conferă de către Iaşi şi Cluj-Napoca.
În anul 1995, primeşte Diploma de Onoare a Ministerului Culturii.
În anul 2000, primeşte Steaua României şi în anul 2002, la vârsta de 99 ani, primeşte Crucea Patriarhală, precum și Ordinul Naţional, Serviciul Credincios în Grad de Marea Cruce!
Ion Irimescu s-a stins din viaţă la vârsta de 102 ani şi 8 luni pe data de 28 octombrie 2005. A fost înmormântat în cimitirul Bisericii ”Mihail şi Graviil” din Oprişeni, aproape de Fălticeni, biserică pictată de artist în anul 1926, pe timpul studenţiei. Somnul de veci al maestrului este alături de părinţii săi, Petru şi Maria Irimescu, precum şi de soţia sa, Eugenia.
——————————–
Constanţa Abălaşei-Donosă
Mai 2020