Lili BOBU: România în anul Marii Uniri

„Dară ochiu-nchis afară,

înlăuntru se deșteaptă…”

Există în literatură poeme care au însemnat puncte de reper ale devenirii întru poezie, reorientând evoluția procesului literar, revelând maturitatea creatoare instaurată încă din primul volum editat, marcând emblematic creația poetului. Termenii cu care sunt tratate debuturile literare sunt de prudență exagerată sau de entuziasm excesiv, într-o „tensiune tainică între antinomii: spaima de a tăcea și frica de a scrie” (Theodor Codreanu).

Debutul poetului Nicolae Dabija, în anul 1975, cu „Ochiul al treilea” (în volumul care poartă același titlu, apărut într-o perioadă sufocată de cenzură, cu o întârziere de 5 ani), a impus o voce orfică, de o mare puritate, smerenie și frumusețe a expresiei, reprezentând poarta prin care poetul a pătruns dincolo de aparențe, de tenebrele lumii, sub semnul unui „narcisism cosmic”, o nouă viziune asupra realului, „adevărată răsturnare a clepsidrei lirice prin care se poate vedea nevăzutul și auzi neauzitul” (Daniel Corbu), „marcând în literatura română din Basarabia trecerea de la etic la estetic, reabilitând esteticul” (Nicolae Bileţchi).

Academicianul Mihai Cimpoi consideră că poetul vine să impună providențial, într-un context temporal al dominației concretului, realului, percepției empirice, metafora sugestivă a ochiului al treilea, ceea ce semnifică întoarcerea resurecțională la peisajul sufletului, plin de neconcret, ireal și de percepția abstractă a lucrurilor. El îl consacră rapid lider al generaţiei şaptezeciste de scriitori (poeţi, prozatori, publicişti, critici literari), înrolată sub metafora parabolică, dobândind prestigiul de Generația Ochiului al treilea, așa cum a fost consacrată și în istoria literaturii.

„O întreagă promoție se va alinia acestui trend liric, inocentând lumea, plombând simboluri romantice, adolescentine, explorând peisajele sufletului, îmbrățișând viziunea mitizantă. Nicolae Dabija – ca fidel caligraf – cultivă cu iluminări profetice, visătoria, posibilul, viziunea interioară țintind idealitatea. Lucrurile înfrunzesc, poetul înstrunează lira de iarbă ori harfa de dor, iar ochiul al treilea ca organ tăinuit sufletului, descoperă, cu risipă de fantezism, un univers al candorilor, deschis, deopotrivă, spre oracular și ocazional”. (Adrian Dinu Rachieru)

„Ochiul plin de candoare și prospețime al scriitorului surprinde cercul lăuntric al Basarabiei, nevăzutul, netrucatul adevăr, construind, din teme interzise, poeme cu imagini unice ca potențial estetic și novator.” (Catinca Agache) După cum menționează criticul Theodor Codreanu, a vedea nevăzutul și a auzi neauzitul este esența poeticii ochiului al treilea, poetică desprinsă din vigurosul trunchi al eminescianismului: „Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă”.

„Ochiul al treilea al poetului lansează deopotrivă și o privire arsă de luciditatea timpului din care ne sunt adresate confesiunile. Astfel, tot între două bătăi de inimă se usucă un tei, lumina e plină de căruntețe și muguri ies din creangă ursuz. O beznă flămândă, care este a unui timp neacoperit de puterile mitului, se cască amenințând identitatea poetului marcat deopotrivă de sentimentalitate și de luciditate. Acestui timp poetul îi opune sârguința și inventivitatea cu care se consacră misiunii de a crea mituri.” (Ana Bantoș)

„Metaforele candorii, transpuse într-o sintaxă euforică și expansivă, domină registrul imagistic, iar sentimentul creativ, hrănit deopotrivă de conștiința demiurgiei, de starea explozivă a eului și de o mitologie a purității și a poetului tânăr, e unul beatitudinal.” (Alexandru Cistelecan)

Volumul se bucură de aprecieri şi în contextul fostei Uniuni Sovietice (în a cărei componenţă se afla pe atunci Republica Moldova). Astfel, unul dintre cei mai importanţi scriitori ruşi, Valentin Kataev (autorul celebrului roman „O pânză în depărtare”), avea să scrie despre acest poem în anul 1977: „Poezia lui Nicolae Dabija Ochiul al treilea e o poezie profundă despre capacitatea sentimentelor umane. E un moment într-adevăr lăudabil. Poetul încearcă să transforme o poezie epică într-o nuvelă”.

…De la un timp, din ce în ce mi-e mai greu să deosebesc realul de vis, ceara din lună de ceara din plopi – ameţitor, ameţitor se-nvârt în jurul meu lucrurile văzute cu al treilea ochi. Nichita Stănescu, aflat în anul 1976 la Chişinău, avea să-i scrie tânărului poet pe volumul „Măreţia frigului” autograful: „Al patrulea ochi al tău, Nichita”, însoţit şi de data consemnării acestei sintagme: „Totdeauna”. Vladimir Beşleagă i se va adresa cu un mesaj plin de emoţie: „Cartea ta, cu titlul atât de neobişnuit, „Ochiul al treilea”, știi tu oare cât de mult am aşteptat-o? Tu, Nicolae, să nu înţelegi că eu aş vrea să afirm că tu eşti acel poet pe care l-am aşteptat în visele mele. Deşi, recunosc, multe dintre semnele lui le descopăr în cartea ta şi în chipul tău, da, le descopăr şi mă umple o luminoasă şi caldă bucurie că visul ce l-am nutrit de atâţia ani n-a fost o himeră, ci o aşteptare căreia i-a fost dat să se întrupeze într-un om viu, un poet, care a luat chipul tău.”

În „Istoria literaturii române” distinsul exeget Ion Rotaru va menţiona: „Un poet modern, în toată puterea cuvântului, un poet dintre cei mai proeminenţi de azi, este Nicolae Dabija. „Ochiul al treilea” propune un tărâm al poeticului purificat de scoriile terorii istoriei, oferă poetului o tribună sau un soclu care să domine lumea prin vis şi viziunea suprafirească a artei, să o transforme (sau măcar să încerce efortul acesta înfricoşat) în FRUMOSUL absolut, totuna cu BINELE şi ADEVĂRUL”.

Academicianul Eugen Simion îl va defini pe Nicolae Dabija: „un poet autentic din familia acelor remarcabili caligrafi care se adaptează mai multor stiluri… care este nevoit să-şi învingă duioşia structurală şi să-şi asume un rol mesianic”. Adrian Dinu Rachieru va consemna că volumul apărut la Editura „Cartea moldovenească” va fi premiat în anul 1977, cu Premiul Tineretului. Cu suma primită, Nicolae Dabija va construi o fântână în satul natal, aflat („trecând prin codrii de miresme grei”) în vecinătatea Căinarilor părintelui Alexei Mateevici. Emoționante sunt gândurile actorului Dan Puric, cu privire la acest premiu, menționate în volumul „Tăceri tălmăcite-n cuvinte”: „Mă uitam la poet. Vârsta nu reușise să-i ucidă copilul din suflet. Stătea așa sprijinit de fântâna lui ca de o poveste. Și-atunci, nu știu de ce, m-am gândit la alții, la cei infinit de mulți alții, care, în locul lui, cu acei bani câștigați, ar fi făcut cu totul și cu totul altceva. Dar el a făcut fântână pentru oamenii din sat, nu s-a luat după alții, pentru că el era macul de pe câmp care nu făcea nicio concesie lumii. Coasa vremii o să taie la timpul potrivit și iarba sălbatică și ciulinii, dar și macul meu frumos. Numai că și atunci, în clipa aceea cutremurătoare, când o să cadă frânt la pământ, o s-o facă așa cum a trăit, tulburător de singur. Un gând mi-a izbit atunci sufletul: pe câmpul plin de gunoaie al României triste și părăsite de azi și al Basarabiei sângerânde și neauzite de nimeni, Omul-Mac a construit o fântână ca să aibă oamenii apă să bea. Pentru mine acesta este sufletul românesc!”

Poemul va fi tradus în majoritatea limbilor din fosta Uniune Sovietică, fiind considerat, la Festivalul Literaturii Tinere, care se desfăşurase în anul 1977, „emblematic pentru întreaga poezie tânără din Uniunea Sovietică”. Ce înseamnă „Ochiul al treilea”? El vede ceea ce celor doi ochi din frunte le scapă. Fără cel de-al treilea ochi, ne dă de înţeles Nicolae Dabija, un poet este orb. Acesta e chiar ochiul imaginaţiei, care vede metafora, care observă secunda curgând invers, arborele ce foşneşte în sâmburele încolţit, care descoperă întâmplări de mâine, în care corbul bătrân îşi recapătă aripile lui tinere… Poetul a mărturisit că, în anul lansării, i-a dăruit un volum unchiului său, arhimandritul Serafim Dabija, stareț al Mănăstirii Zloți. Acesta s-a uitat nedumerit la titlu și a întrebat semnificația acestuia. După explicația primită, prefăcându-se că nu înțelege, spre surprinderea poetului, i-a adus acestuia o fotografie îngălbenită, pe versoul căreia scria: „Doamne, nu știam că există un al treilea ochi. Cu el Te-am văzut!” – 1954, Inta, Siberia.

Continue reading „Lili BOBU: România în anul Marii Uniri” →

Gheorghe Constantin NISTOROIU: Viața

VIAȚA

Prietenului George Roca la zi aniversară

Un surâs de lumină în zori,

O undă de val către prânz…

Anii zburdalnici – cârd de cocori,

Roibul focus în năstrujnicul mânz.

O ancoră adolescina în larg…

Romanță ce surâde tinereții,

Pavilionul de vise sub-naltul catarg,

Axa hiberboreală a vieții.

Crezul împlinirii prelins din azur,

Făclia aniversării-purpură credinței,

Suava sirenă în blană samur,

Mistica mărturie a biruinței.

Tremurul baladei în harfa lui Orfeu,

Șirag de mătănii în ogindiri de vis,

Taină a nemuririi divinului zeu,

Soarta hărăzită în nimb de Paradis…

Casa amintirii unde au fost Străbunii,

Satul ce-și înalță coama către cer,

Freamătul tors din caierul genunii,

Flamura valahului neînvins cavaler.

Pumnul de țărână –chemarea vibrînd,

Floarea ce suspină mireasma de seară,

Fiorul îndrăgostiților tainic tremurând,

Pe prispa chindiei focului de vara.

Murmurul rapsodiei divinului cânt,

Rostuiri profețite de Sibile sublime…

Pescăruși sagetând Mare, Cer și Pământ !

O lume ce-și poartă Destinul prin Tine…

————————–––––––

Gheorghe Constantin NISTOROIU

Costinești-14 iulie 2018

Mariana GURZA: În oglinda timpului

În oglinda timpului

(Fiicei mele, Ioana-Valentina)

În oglinda timpului

mă văd aceeași

frumoasă,

caldă,

sirenă în apele mării,

căutând

scoica…

În oglinda timpului

mă văd cu tine

așa cum visul meu

te-a conturat matematic

pe tăblița vremii

unde ți-am încrustat numele…

Știam că tu, scoica mea,

vei aduce perla

pe țărmul înspumat

de iubire…

Oglinda timpului

nu mi-a arătat

singurătatea,

suferința,

nu mi-a numărat lacrimile…

Dar eu, am știut

că semănând iubire,

voi lăsa la margine de lume

dragoste mea pentru tine,

fiica mea….

——————————–

Mariana GURZA

13 iulie 2018

Mariana GURZA: Emiliei Țuțuianu la ceas aniversar

cunună de biruință

(Cu drag, Emiliei Țuțuianu)

Nostalgii târzii

prin timpul istovitor

când mărgelele vremii

se deșiră necontrolat

într-o poiană a vieții

unde harfele cântă

și îngerii într-o litanie

împletesc din busuioc sfințit

cunună de biruință.

Izbânda luminată de cer,

aduce prinos

nevăzut,

nerecunoscut,

dar tămăduitor.

Tu, ai rămas aceeași;

o floare de mac

într-un lan mănos

spre bucuria celor dragi,

intangibilă și puternică…

Ai urcat munții,

ai schimbat albia râului

și ți-ai pregătit drumul

spre mântuire…

pentru tine, femeie – floare !

Ne întrebăm uneori ce este prietenia

când înșelați de vremurile tulburi

în necunoscute labirinturi

rătăcim tăcuți învățând smerenia.

Azi nu știu ce aș mai putea spune

când ani la rând sperat-am în iubire

liane ne-au înfășurat în amăgire

și pe frunte ne-au pus cunune.

Am lăcrimat cu neputințe

în ceasurile de veghe ale nopții

urcând smerite scările sorții

prin lungi mătănii și credințe.

La zi mare, cunună vreau să-ți fac

să-ți împodobesc chipul cu lumină

s-alung tristețea, și dorul ce alină,

să-l pot aduce azi în prag…

Florile azi să te împresoare

îngerii lin, în casă să coboare

pentru tine, femeie – floare !

———————————

Mariana Gurza

Timișoara

12 iulie, 2018

***

Emilia Țuțuianu[1] (n. 12 iulie 1961, Râșca, Suceava) este psiholog, editoare, publicistă şi poetă din Roman.

Biografie: A studiat la Liceul Roman Vodă din Roman și ulterior la Facultatea de filozofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași secția: Relații Publice, Comunicare Socială și Asistență Socială, specializarea socio-psihopedagogie.
La îndemnul criticului literar Ion Rotaru publică poezie: volumul Flori de măr, în anul 2002.
Clipele petrecute la Văratec și Agapia, prietenia cu Maica Benedicta și Sorin Ullea (cercetător în cadrul Institutului de Istoria Artei al Academiei Române) i-au marcat destinul literar.
În anul 2002 înființează prima editură laică[2] din Roman, Editura Mușatinia[3], la sugestia poetului Daniel Corbu, cu ocazia lansării volumului de versuri Flori de măr.
În anul 2004 îi apare al doilea volum de versuri, În amurg, Editura Timpul, Iaşi.
Din 2007 este vicepreședinte fondator[4] al Societății Culturale George Radu Melidon din Roman, fondatoare și redactor șef a revistei literare,Melidonium[5] (prima revistă culturală a Romanului) și a revistei online Melidonium[6].
În perioada 2015-2017 a inițiat, proiectat și coordonat realizarea proiectului Centrului Cultural Spiritual de la Varatic.

Ca editor a ințiat colecțiile:
• Harisma – transcrierea operei lui Melchisedec Ștefănescu – Chronica Romanului şi a Episcopiei de Roman; Încheierea cronologiei picturii moldovenești, sec. XV-XVI cu datarea ansamblurilor de la Părhăuți și Arbure; Acatistul îngerului păzitor
• Harpha – Mileniul trei pe portativ: Ontifonismul, Olnifonismul, Omnifonismul.
A inițiat revista Constelații, revistă a Spitalului de psihiatrie Sf. Nicolae din Gâdinți, prima revistă de socio-psiho-terapie după anul 1989, din județul Neamț. Colaborare la reviste de cultură: Moldova literară, Antiteze, Singur, Cuvântul liber, Asachi, Dor de Dor, Vatra Veche, Conta, Pagini românești[8] din Noua Zeelandă, Tribuna noastră (Canada), Gândacul de Colorado, Observatorul-Toronto.
Prezentă în diverse antologii de poezie din țară și străinătate, precum și în reviste literare din: Canada[9], Noua Zeelandă[10], Statele Unite[11].

Directoare a Editurii Mușatinia,
Redactor șef revista Melidonium,
Redactor la revista Dor de dor[7] din Călărași.
Membră colaboratoare a ASLRQ, Canada
Membră a Ligii Scriitorilor din România, filiala Iaşi
Membră a Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova (din 2016)
Colegiul director Asociația Centrul Cultural Spiritual Varatic

Activitate publicistică

Volume publicate:

• Flori de măr, Ed. Princeps, Iași 2002, editor Daniel Corbu
• În amurg, Ed. Timpul, Iași 2004, editor Marius Chelaru
• Pentru tine, când vei veni, Ed. Singur, 2017
în colaborare
• Pictorul Constantin Bârjoveanu, Ed. Mușatinia, 2003, coautor Profira Bârjoveanu,
• Cordun monografie, Editura Mușatinia, 2013,
• Zboruri întrerupte, Ed. Mușatinia, 2008, coautor Emil Bucureșteanu

Interviuri

• Convorbiri cu scriitorul Ștefan Dumitrescu, Editura Singur, 2016
• Azi… pentru mâine, dialoguri, Ed. Eikon, 2017

coordonator

• Ben Todică, ambasador onorific al românismului în lume, Editura Mușatinia, 2013,
• Monografia Cordun, Ed. Muşatinia 2013
• Apropieri Mariana Gurza – pelerinaj prin idee, gând și suflet, Ed. Mușatinia, 2017
• Adrian Erbiceanu un bijutier al gândului profund, Ed. Mușatinia, 2017
• Irimescu – Demiurgul de tăceri /Irimescu a demiurge of silence, Gh.A.M. Ciobanu, Ed. Muşatinia, 2015
• Veronica Balaj – Coordonate critice – activitate literară – referinţe critice – note biografice, Ed. Mușatinia, Roman, 2015

prefațator

• Prefaţa volumului Identităţi artistice la Roman – revista Moldova literară nr. 14. iunie 2014
• Traian Vasilcău, un ,,Sfeşnic în rugăciune!”, prefaţă la volumul ,,Şfeşnic în rugăciune” de Traian Vasilcău; Melidonium, 2014
• Postfața volumului Fenomenul artistic romașcan – Minodora Ursachi, Ed. Mușatinia, 2016,
• Curcubeu într-o peniţă, Mădălina Gavrilă, Ed. Muşatinia 2003
• Pegasul dă cu copita, Constantin Bârjoveanu, Ed. Muşatinia 2003
• Zboruri întrerupte – Poeta Viviana Michiu, Ed. Muşatinia 2008
• Cartea cu vise, Gheorghe Stoica, Ed. Muşatinia 2013
• Identităţi artistice la Roman, Minodora Ursachi, Muşatinia 2013
• Monografia Cordun, Ed. Muşatinia 2013
• Eliberarea de Anteu, Constantin Enianu, Muşatinia 2014
• Postume vii, Boris David, Ed. Muşatinia, 2014
• La poarta sufletului tău, Marin Toma, Ed. Muşatinia 2014
• Primăvara sunetelor, Boris David, Ed. Muşatinia 2015
• Muzeul din școala noastră – atelier de creație și educație, Otilia Mircea, Muşatinia 2016
• Apropieri : Mariana Gurza – pelerinaj prin idee, gând şi suflet, Ed. Muşatinia, 2017

interviuri:
• Dialog cu psihologul Emilia Ţuţuianu – interviu cu scriitoarea Veronica Balaj
• interviu la Radio Timişoara
• interviu cu scriitoarea Veronica Balaj, revista Conta nr 15-16/2014 pag. 173, Melidonium
• interviu cu scriitorul Boris David
• interviu – Vavila Popovici între ,,ultima piruetă” şi ,,nopţi albe”
• ,,Voi lua cu mine noaptea” – interviu cu poetul Dimitrie Grama
• Interviu cu prof. univ. dr. Tiberiu Tudor

articole:

• Aplicabilitatea gândirii filosofice a lui Vasile Conta, 1988
• Dimensiuni ale muzeografului creator. Penel, culoare și lumină pentru eternitate – Din istoria orașului Roman 616 ani, Ed. Papirus Media, București, martie 2008
• Filosoful Tudor Ghideanu, revista Asachi, nr.11/2010, p.10,
• Tudor Ghideanu – Un adevărat patriarh al culturii româneşti – Din istoria oraşului Roman, martie 2010
• Acasă, revista Dor de Dor, Călărași, iulie, 2011, p. 17,18, pag. 16-17-18
• Acasă, Centrul De Excelență în Promovarea Creativității Românești, Itaca-Dublin, 26 noiembrie 2012
• Poezie – revista Dor de Dor nr. 66 2012 pag. 31
• Gheorghe Stoica – poesis, penel și culoare, revista Studia Romanesia, Roman, martie 2014, p. 135,
• Poeta Viviana Michiu, revista Roman Mușat, martie 2009,
• O sută de ani de rostire filosofică românescă – Melidonium, 2009, pag. 30
• Zboruri întrerupte – Melidonium I, 2009, pag. 31,
• Un pictor de neuitat – Melidonium II, 2009, pag. 25
• O lume eterogenă.. sub microscop – Melidonium 2011, pag. 12
• O poetă romașcană – Melidonium 2011, pag. 41
• Portrete printre rame – Melidonium 2011, pag. 40
• PS Ioachim Băcăuanul, Cel mai important imnograf al sfinților români – Melidonium 2013, pag. 60,
• O legendă vie a culturii romașcane: Gheorghe A.M. Ciobanu; apărut în Melidonium, revista Conta pg. 277, 2015

Distincții

• Premiul Culturii romașcane[12], 2006;
• Medalia de argint a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului[12], 2008;
• Diploma de excelență a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului[12], 2009;
• Locul II, reportaj literar la Concursul de poezie, proză, teatru, secțiune Dor de Dor Ipotești reportaj literar[13] 2011;
• Locul I, proză la Concursul de poezie, proză, teatru Dor de Dor Ipotești, secțiune proză[14]2012;
• Diploma de excelență[15] – Pentru implicarea și sprijinirea actului cultural– oferită de Asociația pentru dezvoltarea și sprijinirea spiritului rural Călărași, condusă de scriitorul Marin Toma
• Diploma de excelenţă – Pentru implicarea şi promovarea culturii în mediul rural – oferită de Primăria Cordun, Neamţ.
• Diploma de excelenţă din partea Fundaţiei pentru cultură şi învăţământ Ioan Slavici din Timişoara 2014
• Diploma la Gala excelenţei liberale Miclăuşeni mai 2015
• Diploma din partea Asociaţiei Cetatea Nouă
• Premiul pentru revista Melidonium la Gala Culturii Nemţene Superlativele culturale ale anului 2015
• Diplomă de excelență din partea Ligii scriitorilor Filiala Iași
• Crucea Sfântului ierarh Dosoftei, pentru inițierea, proiectarea și coordonarea construirii Centrului Cultural Spiritual Varatic, 29 iulie 2017
• Diploma de merit, Primăria comunei Agapia, în semn de recunoaștere a inițiativei remarcabile de creare a Centrului Cultural Spiritual Varatic, 29 iulie 2017

Prezentă în antologii:

• Ion Rotaru – O istorie a literaturii române, de la origini până în prezent, Ed. Dacoromână, 2009, pag. 915-916
• Tudor Ghideanu – Ut pictura poesis, Ed. Princips Edit, 2002, p. 5-10,
• Conferința Națională de Antropologie Urbană, coordonator Adrian Majuru, ediția a II-a, Roman, octombrie 2010, p. 261
• Mihai Andone Delahomiceni – Pagini din Istoria Romanului, Ed. Grafit, Bacău, 2007 , pag. 471
• Laurian Ante – O antologie a literaturii nemțene, Ed. Mușatinia, Roman, 2006, pag. 273-280,
• Emil Bucureșteanu – Poeți nemțeni, Ed. Timpul Iași, 2008, pag. 87-97,
• Virgil Răzesu – Scriitori din Neamț, Ed. Răzeșu, Piatra Neamț, 2012, pag. 307-311,
• Marin Toma – Antologia Dor de Dor, Ed. Mușatinia, Roman, 2011, pag. 192-203 și pag.379-386,
• Marin Toma – Antologia Dor de Dor 2012, Ed. Mușatinia, Roman, 2012, pag. 399-403, 210-225, 3-6 ,
• Constantin Toni Dârțu – Personalități române și faptele lor, 1950-2010, vol. XLIX, Ed. Studis, Iași, 2012 pag. 377-407, 2012,
• Constantin Toni Dârțu – Personalități române și faptele lor, 1950–2000, Ed. StudIS, Iași, 2011, pag. 490.
• Gheorghe A. M. Ciobanu – Portrete printre rame, Ed. Mușatinia, 2012, pag. 60,
• Constantin Tomșa – Note de lector, 2012
• Constantin Tomșa – Împătimit de lectură, Ed. Crigarux, Piatra Neamț, 2006,
• Constantin Tomșa – Împătimit de lectură: Cărți și autori, Ed. Conta, Piatra Neamț, 2008, pag 55,
• Constantin Tomșa – Contemporani cu ei, Ed. Timpul Iași, 2009, p. 48,54,
• Gheorghe A. M. Ciobanu – Scrieri, Litera, Ed. Știința și Tehnica, București, 2004, , pag 170-172 – Un paradis, cu mărul doar în floare
• Dana Vega, Maria Vartolaș – Biblioteca Municipală George Radu Melidon, Roman (1885-2005), Ed. Mușatinia, p. 53,66,94,107
• Marius Neculai, Mihaela Tihon – Personalități romașcane, Ed. Serafica, 2013, pag.157-158,
• Tomşa Constantin – Un dicţionar al literaturii din judeţul Neamţ – de la copişti la suprarealişti, sec. al XV-lea – 2012, Ed. Cetatea Doamnei şi Ed. Crigarux, Piatra Neamţ, 2014,
• Tomşa Constantin – Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ, Ed. Cetatea Doamnei şi Ed. Crigarux, Piatra Neamţ, 2014.
• Antologia ASLRQ 2015 – Asociația Scriitorilor de Limbă Română din Quebec, Canada
• Minodora Ursachi – Fenomenul artistic romașcan, Ed. Mușatinia 2016
• Antologie Ascior 2017 Literatură, coordonator Ioan Nicolae Mușat Ed. Teocora 2018

Bibliografie

în periodice:
• Ziarul de Roman, 5 aprilie 2003 – Lansare de carte pentru copii, la Biblioteca Roman, (articol de C. Zanocea)
• Ziarul Monitorul, 30 iulie 2005 – Editura Mușatinia la aniversare, (articol de Lia Popa)
• ziarul Evenimentul regional al Moldovei, 5 aprilie 2007 – Misiunea de editor…, dialog cu directorul editurii Mușatinia din Roman, (Lia Popa) ISSN 12209295.
• Ziarul de Roman, 13 mai 2002 – Flori de măr pentru romașcani, (articol de Flora Ordean)
• Ziarul de Roman, 20 mai 2002 – Un paradis cu Mărul în floare (cronică literară),(autor Gh. A.M. Ciobanu)
• Ziarul de Roman, 13 august 2004 – La început a fost… visarea (cronică literară), (de Gh. .M. Ciobanu)
• ziarul Monitorul, 30 aprilie 2004 – Volum de poezie, lansat la Biblioteca Municipală Roman: În amurg, poeta romașcană Emilia Țuțuianu, (A. Opriș)
• ziarul Monitorul de Neamț și Roman, 15 iunie 2011 – Emilia Țuțuianu premiată la Botoșani, (articol de L. Buga)
• ziarul Cuvântul – Târgu Mureș: Dialoguri cu Emilia Țuțuianu un om cu suflet și minte pentru cultura mileniului 3 românesc, 18 iulie, 2013, ISSN 12214310
• revista Vatra Veche, nr.3(51), martie 2013 – Poeta Emilia Țuțuianu, p. 80, ISSN 20660952
• revista Art – Emis, 8 iulie 2012 – În amurg, (Tudor Ghideanu), ISSN, ISSN-L 2247- 4374
• revista Dor de Dor, Călărași, iulie, 2011: Emilia Țuțuianu – 50 de ani, p. 17,18, ISSN 118414842
• Ziarul de Roman- Gh.A.M. Ciobanu – Primii fiori ai mei, la Muşatinia, mai 2014
• Ziarul de Roman- Gh.A.M. Ciobanu – Nou Ave, Editurii Muşatinia, iunie 2014
• Suceava News
• Lăcașuri ortodoxe
• Ziarul de Roman iulie 2017
• Ziarul de Roman- Proiect al editorului romașcan Emilia Țuțuianu, iulie 2017
• În Roman – Emilia Țuțuianu, decorată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei

Note

1. Calendar (12-18 iulie) 2013, 11 iulie 2013, ziarul Ceahlăul
2. Editură cu un calculator și o mână de oameni – un proiect ambițios promovat de psiholog Emilia Țuțuianu, Ziarul de Roman, 2 mai 2006 (articol de Ana-Maria Postelnicu),, pentru ca zestrea de cultură de ieri și de azi a oamenilor de cultură nemțeni să nu se piardă, cu ajutorul unui calculator, o romașcană – Emilia Țuțuianu, a înființat prima editură laică, Editura Mușatinia, îmbinând profesia de psiholog cu cea de editor” Ana-Maria Postelnicu
3. Editura Mușatinia a împlinit 10 ani, Ana-Maria Postelnicu, 23 octombrie 2012, Ziarul de Roman
4. Conform deciziei nr. 69360/3.02.2009 eliberată de Ministerul Justitiei–Serviciul Relații Publice și Cooperare cu ONG; personalitate juridică, Judecătoria Roman
5. Editura Mușatinia a împlinit 10 ani – fondatoarea Editurii Mușatinia se poate lăuda cu 101 apariții editoriale * ea este și editor al revistei Melidonium, singura revistă de cultură din Roman, Ziarul de Roman, 23 octombrie 2013 (de A. Postelnicu)
6. La mulți ani, Melidonium, pe altarul culturii!, Cristiana Bortaș, 20 noiembrie 2013, Ziarul de Roman
7. redactor, la revista Dor de dor (la pag. 31)
8. Emilia Țuțuianu, Parfumul anilor ce-au fost, Pagini Românești din Noua Zeelandă, nr. 86, august 2012 – ISSN 11744847, p. 8
9. Poezia Emiliei Țuțuianu, între teluric și astral, Observatorul, Toronto, 7 noiembrie 2013
10. revista Pagini românești din Noua Zeelandă
11. Gandacul de Colorado
12. Melidonium
13. Rezultate concurs Dor de Dor 2011
14. Rezultate concurs Dor de Dor 2012
15. Hotărârea nr. 12 de Consiliu Local Dor Mărunt, județul Călărași, din 15 august 2013, prin care Asociația pentru dezvoltarea și promovarea spiritului rural premiază cu Diploma de excelență ,,Dropia de aur,” pentru implicarea și sprijinirea actului cultural național, pe Emilia Țuțuianu

Aprecieri

„Emilia Țuțuianu este o neoromantică. Poeta caută mereu pretexte de dor și își făurește din iubire un ideal, o forța tutelară. De aici, acea poezie ce îi păstrează puritatea romantică, simțirea neviclenită. Pe de altă parte, creația poetei Emilia Țuțuianu, dezvăluie acea neliniște specifică Eului său în fața realului ce-i atacă ființa-i înclinată spre visare”. (Daniel Corbu– referințe critice)

„Apreciez mult de tot delicateța, inefabilul și suavul lirism, nu neapărat în descendența Dumitru Anghel ori Șt. O. Iosif ci într-un chip cu totul original, absolut personal… Îi profetizez o mare, strălucită carieră de prozatoare… lirică.” (Ion Rotaru – ,,O istorie a literaturii române de la origini până în prezent”).

„Constant edificată, mereu înălțată și risipită, răbdător expusă dualității tainice dintre suferință-așteptare și iubire-speranță, poezia Emiliei Țuțuianu aflată în maturare perpetua, promite zboruri spre alte și alte înălțimi, care îi certifică talentul, prin fidelitatea crezului și felurimea plasticizantă a imaginii”. (Tudor Ghideanu – ,,Ut pictura poesis”)

EmiliaŢuţuianu – Un nume ce reprezintă o fiinţă planetară deosebită..: „Dacă, pe parcursul acestei mini-galerii de „creionări”, în „allegretto”, a câtorva oglindiri contemporane, am întâlnit unele „personalităţi accentuate”, iată acum şi o „rara avis”, ce ar putea constitui o altă grupare psihologică, pe care s-o denumim acum, „pro domo”, cu atributul de „paralongată”. Un „para” ce te poartă cu gândul la cele trei surori Brontë, din care una orbitează în jurul corelaţiei noastre, chiar şi prin prenume – Emily. O Emilia bucovineancă, devenită, apoi, romaşcancă, roman-vodistă, ca universitate, ieşeancă şi în prezent, de aproape un deceniu, o „dirijoare” sensibilă de condeie literare, primul, ca poetă şi eseistă ce este, iar secondo, ca „his master’s voice” a Editurii Muşatinia, unde se întâlnesc autori din toată ţara.” – (Gheorghe A.M.Ciobanu – ,,Portrete printre rame”)

https://tutuianuemilia.wordpress.com/biografie/

Ioan Miclău-Gepianul: ,,Popas Aniversar-65” autor Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Această carte apare la Editura ,,Cuget Românesc”-Bârda, 2018, fiind în întregime o scriere de sorginte autobiografică, de aniversare, în care autorul cărții, Preot Al.Stănciulescu-Bârda, o scrie sub acest titlu, Popas Aniversar-65, tocmai cu ocazia ajungerii domniei-sale la vârsta de pensionare.

Cele 500 de pagini scrise prevestesc o carte de o apreciabilă valoare, a cărei prezentare, probabil, oricât m-aș strădui eu, adevărata apreciere o va da cu siguranță cititorul însuși!

Pe prima pagină, cu o adresare de recunoștință drept Motto, autorul scrie: ,,Râvna Casei Tale, Doamne, m-a-nălțat!”

Într-o frumoasă ordine se desfășoară textele celor 23 capitole ale cărții, în care vom găsi viața unui om între oameni, vom observa calea trudnică și cu de toate, bucurii, suferințe, realizări, care au dus spre înălțarea personalității sale într-o profesie pe care a iubit-o din copilărie, cum ne spune autorul.

Mai doresc să adaug ceva într-adevăr real, cum însuși cititorul va avea multe de învățat, fiindcă zice o vorbă din popor: ,,Înțelept este omul care știe a lua exemple de conduită din viețile altora”.

Mai încerc să cred că acele critici obișnuite, fie și de specialitate, sunt mai puțin efective, atunci când ne apropiem de un asemenea gen de carte, autobiografică. Dar, eu nu sunt un critic de profesie, deci nu încerc să mă ridic în sfera teoretizărilor, ci doar, fiind un simplu cititor, îmi exprim simțământul meu, felul în care m-a atras această carte, această experiență de o viață a unui om ajuns la pensionare. Ca Preot, excelent familist, scriitor și publicist, profesor de religie creștină, cercetător și iubitor de istoria neamului său românesc, prin gândirea sa riguros organizată, iată, a reușit să le îmbine armonios și să se prezinte la linia de aur a pensionării domniei-sale; dar tot atât de dornic, ne spune Preotul Al. Stănciulescu-Bârda, în a-și continua misiunea sa apostolică, în același ritm, servind educației și moralei creștine ortodoxe românești!

Deci, să-i dorim din tot dragul încă noi aniversări și noi cărți!

La Editura ,,Cuget Românesc”- Bârda, mi-au fost publicate și mie mai multe cărți, din care amintesc cartea Cuvinte de Minte, din care citez acum o zicere adecvată: ,,Cartea este viața unui om, iar omul este o carte în scriere!”; exact ceea ce prezenta recenzie încearcă să demonstreze!

La Capitolul I, autorul face o privire în urmă, mulțumind cu sinceritate lui Dumnezeu, Căruia i-a slujit cu credință și după putință o viață întreagă: ,,Doamne, înainte de a spune altceva, Ție Îți mulțumesc din tot sufletul și din toată ființa mea pentru tot și pentru toate!”Apoi continuă în destăinuirea sa: ,,Privesc cu uimire câteva acte personale și tot nu-mi vine să cred că despre mine este vorba”. Se întreabă în continuare: ,,Chiar e posibil ca eu să am această vârstă?!” În final găsește răspunsul la întrebările sale: ,,Și, totuși, asta este realitatea! Îmi place sau nu, acesta este adevărul!” Observăm astfel consolarea, acceptarea și împăcarea cu realitățile vieții noastre de ființe omenești, suntem totuși trecători prin această viață, dar sfinția-sa are grijă să ne spună despre responsabilitățile față de Dumnezeu și de oameni, de ceea ce lăsăm în urma noastră! O vorbă cu adevărat hristică!

Observăm cum la acest popas aniversar, Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, dovedind iubirea sa pentru Biserică, pentru enoriașii parohiei sale, a familiei sale, a dascălilor și prietenilor săi prezenți sau plecați la cele veșnice, nu uită să le aducă tuturor, cele mai sincere și înduioșătoare mulțumiri!

Cartea Popas Aniversar – 65, se dovedește a fi un izvor de bune învățăminte și înțelepciuni, cu care Îngerul cel bun al autorului, i-a îmbogățit zilele vieții, dar și cu sănătate, ajungând cu bine la anii de pensionare! Deosebit de afectuoase și sincere sunt mulțumirile aduse familiei sale, soției, copiilor, ,,pentru suficienta lor înțelegere și răbdare” de-a lungul anilor! Toate acestea, așezate frumos în cartea sa, vin, așa cum ziceam mai sus, vin ca valoroase și demne de urmat învățături pentru oricare cititor al acestei cărți.

La Capitolul al II-lea, autorul prezintă foarte detaliat creanga genealogică a familiei sale, începând cu bunicii, cu neamurile sale, după tată și mamă, până la proprii săi copii. Într-adevăr, o frumoasă și credincioasă familie de români! Demnă pentru un adevărat Preot.

La Capitolul al III-lea, Treptele, autorul cărții propriei sale vieți descrie cu multă nostalgie etapele devenirii sale, începând cu venirea sa pe lume, ,,într-o luni, pe 23 februarie, 1953, la ora 9 dimineața, zi cu soare”. Aceasta, desigur, avea să le știe mai apoi din povestirile părinților săi, despre care fiul are să noteze numai amintiri elogioase. Din acest moment, autorul își adună și notează anii, funcție de avansarea sa în cele ale studiului școlar elementar, cel teologic și apoi universitar, locurile sale de muncă, bisericile la care a funcționat, școlile și liceele la care a predat, toate acestea constituind adevărate amintiri, cu ușoare ecouri din Ion Creangă, cleric fiind și marele povestitor și prieten cu Mihai Eminescu. Cunoaște bine folclorul românesc, adunând și din acest areal de cultură și tradiție românească în frumoase cărți! Bucuriile misiunii sale apostolice, precum și eforturile continui, uneori trecând prin reale suferințe, cu timp nelimitat în profesie, toate le găsim în acest popas aniversar, fiindcă nu e o meserie oarecare aceea de a sluji lui Dumnezeu și oamenilor. Dumnezeu este calea, adevărul și viața, iar Preotul, Păstorul, care trebuie să se îngrijească de fiecare ființă omenească, de la botez până la ziua plecării spre mormânt, spre Judecata Celui ce ne-a dat viața. Iată dar ce carte avem în fața noastră, prin care autorul ne întâmpină și prin care cu atâta dragoste își aniversează vârsta și munca!

Din capitolele IV și V vom cunoaște despre funcția de ,,Profesor de religie” și despre care ne spune cinstit: ,,După 1989, în viața mea a început o nouă perioadă. Am fost solicitat și eu să predau religia în școală. Era lucru de necrezut înainte!”Aceasta cerea în continuare studii și eforturi, recunoaște domnia-sa!

La capitolul al VI-lea îl găsim pe autor un harnic ,,Plămăditor de cărți”, cu o bogată activitate dovedită prin numărul impresionant de cărți scoase la Editura ,,Cuget Românesc”- Bârda. Și aceasta este rodul iubirii sale pentru promovarea cărții, a culturii și educației creștine române. Dar nimic însă, ne mărturisește editorul, nu se face fără trudă, fără transpirație, până a veni bucuria împlinirii ideilor în fapte!

La fiecare pas preotul, editorul, profesorul de religie, istoricul și cercetătorul asiduu, se considera un ,,Semănător în ogorul Domnului”. I-a plăcut să scrie teologie practică, expusă pe înțelesul oamenilor de rând, într-un cadru perfect sfânt și canonic, precum: Nevoia de Dumnezeu, Sfintele Taine reflectate în proverbele românești, Povestea Vorbelor de Duh, Dicționare cu proverbele religioase românești, cartea Teologia și Proverbul românesc, culminând cu acele volume din Viețile Sfinților, Bibliografia Revistei ”Biserica Ortodoxă Română”(1874-2004) în trei volume, și la care are alături sprijinul fiului său Cristian Stănciulescu-Bârda.

Continue reading „Ioan Miclău-Gepianul: ,,Popas Aniversar-65” autor Pr. Al. Stănciulescu-Bârda” →

Anna-Nora ROTARU: Poezii de dragoste

UN ÎNCEPUT FĂRĂ SFÂRȘIT

(Cu drag, soțului meu)

Trec anii, dragul meu, clipele și zile-n șir,
Din calendar, lăsând un gol fără de margini…
Nu vreau timpul, ca pe-un ghem să îl deșir
Și capătul să-l întrevăd pe-ale vieții pagini !

Să ne păstrăm, vreau, în minte c-altădată…
Ce tineri și frumoși eram, cât ne iubeam…
Jurându-ne, că nu ne-om despărți vreodată,
În pahar cu verighetă, șampania o sorbeam !

Frumoși suntem și azi, ne zâmbește tinerețea…
În ochii noștri limpezi, cu sclipiri de fericire…
De anii trec și vor, în prag s-aducă bătrânețea,
Noi vom schimba-o, pe-un dram de nemurire !

Căci sufletele, nu ne sunt vremelnice în timpuri,
Mână-n mână vom străbate, precum aici și Sus…
Nectarul vieții-l vom sorbi, din orice anotimpuri,
Primăverile punându-le, din toate mai presus !

L-aceleași locuri ne vom duce, așa ca pe atunci,
S-ascultăm freamătul ierbii privind spre răsărit…
Cu ochii noștri, plini de soare și curioși ca prunci,
Vom retrăi ce ne-a fost ieri și-azi pare-ntrezărit !

Vom învăța c-atunci, când anotimpurile ne lasă,
Să zâmbim, la fiecare zi ce vine și rază de lumină…
La calendare n-om privi, că nici nu ne mai pasă,
Apusu-l vom face răsărit și noaptea o zi senină !

SUFLETUL SĂ-MI REGĂSESC

Am vrut palat să-mi fac la marginea mării,
Să mă vadă cerul și valul să m-atingă…
Să dorm, să mă trezesc privind la arcul zării,
Să uit cum am ajuns la capătul răbdării,
În prăpăstii, durerea voind să mă împingă
Dar, viața vru să-nvingă…

Iubirile trăite mi-au secat visele-n minte,
Anii mi s-au pripășit pe căi necunoscute…
Sufletul mi-a sfâșiat carnea sub veșminte,
Bucăți, bucăți, cu speranța ce mă minte,
Împrăștiate-n vânturi și în vremi trecute,
În șirul nopților tăcute…

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Poezii de dragoste” →

Emanuela BURCEA: Meditații lirice

Când voi închide…

Când voi închide ochii
Pentru totdeauna,
Tu să-mi pecetluiești
Buzele cu un sărut
Pentru a le încălzi,
Iar picioarele…
Să mi le acoperi,
Cu petale albe
De trandafiri
În păr, să-mi prinzi
Trandafirul roșu al iubirii
Ce va lumina chipul meu
Învăluit de tristețea morții.
Iar.., de vei zări lacrima
Ce se va scurge
Pe obrazul meu palid
Să știi că e de rămas bun.
Când pământul
Va acoperi trupul
Care cândva tu
l-ai atins, să-ți amintești că
Te-am iubit,
Dar să nu plângi,
Căci eu voi fi mereu cu tine,
Chiar dacă doar…
Numai în vise.

Am lăsat!

Am lăsat ura
Să curgă pe mine
Și viața se scurge,
Și ura mă plânge
Vreau să fug
De lume m-ascund
Durerea,și boala
De mână mă prind,
Ducandu-ma cu ele
Undeva în neant.
Adio iubire
De tine voi fugi.

———————————-

Emanuela BURCEA

28 iunie, 2018

BUCURIE!

BUCURIE!

(Cu prețuire dlui Ioan Nicolae Mușat)

Azi, o zi a bucuriei

Naștere și iz de sărbătoare

Sânziene, petale de soare

Și semnele profeției…

Cuvântul vine să îmbrace

În tricolor izbânda vieții

Cu daruri pentru cel tenace

Și binecuvântări celeste.

Lumina caldă ce-l înconjoară

Se simte dincolo de lumi

Și îngerii încet coboară

Purtând în mâini tainice cununi.

Puterea să-i sporească

Zidind bucuria-n veci

Domnul să-l ocrotească

În drumul lui spre noi poteci.

_________________________

Mariana Gurza

Timișoara

LA MULȚI ANI!

24 iunie, 2018

Anatol COVALI: O pereche

O pereche

Soției mele, Lucreția, de ziua ei : 9 iunie

Eu te urmez și-atunci când nu mă chemi,
vrând ca-mpreună să croim prin vremi
drumeaguri care
n-au fost bătătorite până-acum,
dorind să întâlnim în orice zare
altfel de drum.

Am putea face ca de pe cărări
să desluşim cu totul alte zări
mult mai diverse,
care să ne ofere rând pe rând
nu picături de ploaie, ci averse
prin orice gând.

Aşa vom reuşi să ocrotim
tot ceea ce de când ne ştim iubim.
Şi ar fi pace
în inimile noastre ce-au visat
ca straiele iubirii să le-mbrace
cu-adevărat.

Şi am rămâne-n amintiri astfel
cum ne-am dorit. Nu doar un ea şi-un el,
ci o pereche,
un Făt Frumos cu Cosânzeana-n zbor
purtând în chip de floare la ureche
sufletul lor.

—————————————-

Anatol COVALI

București

9 iunie, 2018

Anatol COVALI: La aniversară (lirice)

Aniversară

Oare ce mi-aș putea dori mai mult ?
Am fost întotdeauna un tumult
în viața care
mi-a dăruit și ce nu i-am cerut,
din dragostea-i mereu mistuitoare
făcându-mi scut.

Am fost pe culmi și-acolo am rămas
să îmi admir azurul meu retras,
dar plin de seve,
pe care dacă alții nu-l zăresc
e pentru că, cu toate că-i aieve,
e har ceresc !

Sunt fericit că am ajuns aici
fiind artist și nu biet măscărici,
poet ce lasă
în urma sa creații care vor
să aibă parte de o viață-aleasă
în viitor.

Anii sunt mulți, sunt grei, plini de omăt,
dar când mă uit adesea îndărăt
nu mi-e rușine
de ce-am făcut și las în urma mea
și simt că Cel pe care-L port în mine,
aici mă vrea !

Călătoresc în timp

Călătoresc în timp uitând prezentul trist
şi retrăind intens frumoşii mei ani tineri,
când mă mândream mereu doar pentru că exist
şi mă-ndreptam spre ţel zâmbind, fără reţineri.

Acolo rodul meu a fost mereu bogat,
n-aveam măcar un fruct să aibă viermi într-însul
şi sufletul meu pur zbura ne-ncorsetat,
căci încă mai spera şi nu-l umbrise plânsul.

Mă-mbrăţişez vibrând cu vechile iubiri
şi hoinărim cântând frumoasele-nceputuri
în care nu erau eşecuri, rătăciri
şi visele păreau mirific zbor de fluturi.

Din ce în ce mai des călătoresc în timp
şi totdeauna-n el cu-nfrigurare caut
să zbor cu aripi mari prin primul anotimp
şi să mai cânt visând pe-al tinereţii flaut.

În acest blând amurg

În acest blând amurg, nu mi-ar displace
să fiu pentru o clipă iarăşi zori
ca în a tinereţii tandră pace
să simt ai împlinirilor fiori.

În acest blând amurg visez , din plângeri,
să cânte iar iubirea cald şi lin
prin glasurile cetelor de îngeri
care-mi alintă clipele-n destin.

Continue reading „Anatol COVALI: La aniversară (lirice)” →