Sfeșnic

 

*

Pământul e viaţă. Ce iese din el

se naşte să moară în vieţi efemere

având totdeauna un scop şi un ţel:

să-i împrospăteze eterna putere.

*

Prin moarte aducem seminţe de vieţi

în viaţa pământului fără de moarte,

ce-ţi cere alt ciclu mereu să repeţi

când viaţa cu tine în moarte o-mparte.

*

Când intri-n pământ nu în moarte cobori,

ci iarna încerci să o faci primăvară

scoţând verde crud din cărunte ninsori,

lăsând ca din tine vieţi noi să răsară.

*

Pământul ni-i mamă şi tată, iar noi

suntèm acea sevă pe care-o respiră,

ca iar să o pună-ntr-un tânăr altoi

ce-orbit cu lumină, de viaţă se miră.

*

Aici este totul, aşa cum a fost

lăsat ca să fie din veşnicul veşnic,

ca-ntruna să ardă un rost în alt rost

în lutul acesta ce-i Domnului sfeşnic.

 

22 ianuarie 2021

 

 

CEAS TÂRZIU…

*

Ceas târziu… Din culmile durerii

turme de tristețe se coboară.

Câinii deznădejdii le-mpresoară

şi în urmă vin plângând oierii.

*

Vulturii-ndoielii-ntruna zboară,

şobolanii fricii curg puzderii…

Şi-n această cloacă de mizerii

a murit și ultima mioară.

*

Ochii ei frumoşi, ca două stele,

părul ca omătul, alb şi moale,

glasul ca un cânt de filomele…

*

O privesc cuprins de-o tristă jale:

Ce mă fac mioara vieţii mele

fără toate zâmbetele tale?!…

 

22 ianuarie 2021

 

 

CÂND NE-AM UNIT

*

Când ne-am unit destinele-am ştiut

că o să fie pentru veşnicie

şi m-am lăsat de dragoste cernut,

chiar dacă întâlnirea-a fost târzie.

*

Iubindu-te, intens, am renăscut,

prezenţa ta fiind o bucurie

în care cu iubire m-am ţesut,

ca viaţa mai frumoasă să ne fie.

*

Prin tine împlinirea-am cunoscut,

și am crezut în tine cu tărie…

Când ne-am unit destinele-am ştiut

că o să fie pentru veşnicie,

*

Unul în altu-ntruna am crezut,

trăind într-o superbă armonie

în dragoste, cel mai puternic scut

și cea mai minunată temelie !

 

20 ianuarie 2021

 

 

Lacrimile mele

*

Lacrimile mele au

rădăcinile în teamă,

de aceea rod nu dau

şi în loc de flori par scamă.

*

Zac în mine, căci nu trec

de încinsele-mi pleoape

care-nchid orice eşec

ce continuă să sape.

*

În fiinţa-mi tristă curg

tumultuoase şi amare

cu izvoarele-n amurg

şi amurgul în izvoare.

*

Şi încet, încet, îmi rod

malurile de pe care

mai arunc câte-un năvod

ce mereu tot gol apare.

*

E din ce în ce mai greu

să îmi mai suport frământul,

de când simt că zborul meu

îşi încetinește-avântul .

 

23 ianuarie 2021

 

 

Viaţă

*

Iubirii-i place noaptea înstelată

când în extaz colindă căi lactee,

ca la sfârşit să stea întunecată

din visuri neieşind nici o scânteie.

*

Speranţa soarbe seva din lumină

zburând prin ea cu aripe enorme

de care, la sfârşit, râzând anină

păpuşi de plâns stupide şi diforme.

*

Credinţa vrea să fie-n veci stăpână

şi pentru asta stăruie întruna

în fiecare bulgăr de ţărână

unde-n final învinge-ntotdeauna.

*

Durerea jinduieşte după toate

şi-aproape tot ce vrea mereu obţine,

fiind stăpână pe eternitate

spre unde pleacă şi de unde vine.

*

Norocul e grăuntele de aur

de care viaţa noastră e legată,

unii făcând din el superb tezaur,

iar alţii negăsindu-l niciodată.

24 ianuarie 2021

 

 

M-ai părăsit !…

*

M-ai părăsit !… Te-ai dus în altă viață,

pierind fulgerător prin mâna mea

ce plină de iubire a ta față,

cu gingășie-n ea, o mângâia.

*

Soția mea superbă și iubită,

ce dor îmi e de tine ne-ncetat,

de viața noastră-atât de fericită,

când între noi mâhniri n-au existat !

*

Am plâns și nu mai plâng. Dar o tristețe

pe care nu am cum să o alung,

în fiecare zi îmi dă binețe

și-n buciumu-i tăcut suflă prelung.

*

Plecarea ta o simt ca pe-o povară

pe care-o duc din ce în ce mai greu,

sperând că într-o noapte, zi sau seară

tot ca și tine voi pieri și eu.

*

Atât aș vrea. Să-mi întinzi mâna dragă,

să îmi zâmbești așa cum mi-ai zâmbit,

cu tandra ta iubire, viața-ntreagă,

când am dat tot din noi și ne-am iubit !…