Silvia HODAȘ: LA MULȚI ANI, ROMÂNIA, LEAGĂNUL EROILOR!

Marea Unire de la 1918 a fost și rămâne pagina cea mai importantă a istoriei românilor. Măreția ei stă în faptul că desăvârșirea unității naționale nu este opera nici a unui om politic, nici a unui guvern și nici a unui partid; este fapta istorică a întregii națiuni, ieșită din străfundurile sufletului și conștiinței neamului românesc. În fiecare an, la data de 1 Decembrie, au loc parade militare, festivități culturale și religioase în toată România. Toți românii de pretutindeni sărbătoresc pe 1 Decembrie Ziua Națională a României, cel mai important moment din istoria românilor.

În ziua de 25 noiembrie 2023, Liga Scriitorilor Români Filiala Iași – Nord Est, în parteneriat cu UZPR, a organizat la Clubul CFR Iași o frumoasă manifestare culturală – artistică, dedicată Zilei Naționale a României: „LA MULȚI ANI, ROMÂNIA, LEAGĂNUL EROILOR!”

În deschiderea manifestării, președintele Ligii Scriitorilor Români – Filiala Iași – Nord Est, jurnalistul și scriitorul Ilie Serediuc a prezentat Programul manifestării și invitații prezenți, scriitori și poeți: Martha Eșanu, Mihaela Berari, Angelica Manole, Eugen-Paul Popa, Mihai Savin, Costică Anton și Anatolie Coșuleanu.

Un moment reprezentativ și emoționant a fost intonarea Imnului de stat al României de către cunoscuții artiști juniori, gemenii Giuliana și Lorenzo Moise, din Iași. Juniorii au interpretat cu mult patriotism și trăire, sentimente transmise și spectatorilor care s-au ridicat în picioare și au cântat în cor cu toții. Fiecare s-a dus cu gândul la istoria poporului nostru greu încercat de-a lungul timpului, dar și la pomenirea eroilor neamului, sentimente așezate la suflet

Ing. Ilie Serediuc a prezentat mesajul Președintelui Național al LSR, scriitorul Al. Florin Țene: „Prin cultură scriitorii ieșeni omagiază înfăptuirea Marii Uniri.” Vom cita un fragment și câteva versuri din creația proprie a maestrului: „Nu de puține ori Filiala Nord-Est a Ligii Scriitorilor a organizat frumoase și instructive manifestări culturale atât cu prilejul unor zile istorice, dar și cu alte prilejuri în care au promovat literatura și cultura națională (…). Manifestarea la care participați, intitulată „La mulți ani România, leagănul eroilor” este pentru participanți și nu numai, dovada că scriitorii din Filiala ieșeană Nord-Est sunt continuatorii eroilor din istoria noastră, și prin creațiile lor omagiază înaintași, dovadă că iubirea de țară și eroii ei stă vie în inimile dumneavoastră și a mea. Ziua Națională a României este sărbătorită la 1 decembrie, iar această dată, stabilită printr-o lege promulgată în 1990, marchează un moment important din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918”.

Dumnezeu, Țara Maicii Domnului o mirunge… (fragment)

Mi-e dor pe-un ștergar de turta arămie

Pusă de țărancă în țest să crească,

De trilul coborât din înalt de ciocârlie

În Transilvania, Moldova și Țara Românească.

E anotimpul când satul îl colind

Și-l înveșnicesc în vers pentru mâine,

Prin centenarul acesta suferind

Mă întorc acasă pe-o punte de pâine.

Ziua scrie cu lumină în brazde poezie

Holda aurie mai trece și-n povești,

Iar poemul scris cu brațul ridică-n chindie

Imn Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești.”

……………………………………………………………………..

Prof. Silvia Hodaș, Președinte LSR – Nord Est „JUNIOR” a prezentat tinerii artiști, Giuliana Maria și Lorenzo Marian Moise. Aceștia au susținut un recital deosebit de muzică populară și au început cu cel mai frumos îndemn, transmis prin versurile cunoscutului cântec: „Se-aude glas peste Carpați/ Să fim azi toți românii frați (…). Şi atunci când eşti departe de sat şi neamul tău,/ Să spui cu demnitate român voi fi mereu” și au cântat cu multă duioșie; un cântec de dor de țară, de neam și tricolor. Versurile încărcate de emoții au adus câte o lacrimă fugară pe obrajii participanților la eveniment.

În Conferința tematică „1 Decembrie – Ziua Națională a României”, scriitorul Solo Rotenstain a arătat semnificațiile celui mai important moment din istoria României.

O expoziție de pictură a fost realizată în sala de spectacole de către pictorița Mihaela Berari. Au putut fi admirate picturi cu o tematică diversă și tehnici de pictură specifice: flori, chipuri, monumente istorice etc. Au impresionat prin frumusețea lor, prin expresivitatea exprimărilor plastice, au atras privirile tuturor. Apreciată și felicitată, poeta și pictorița Mihaela Berari ne-a vorbit cu multă pasiune despre arta sa, tehnicile de lucru, cum a reușit să obțină performanțe și premii valoroase. A muncit mult, s-a perfecționat continuu dar și talentul a ajutat-o să evolueze (spunem noi!).

Scriitor și jurnalist, Silvia Hodaș, a prezentat noutățile editoriale: creațiile literare ale scriitoarei Maria Panciuc Bucătaru și Revista „Agora Literară” nr. 47/2023, publicație editată de Liga Scriitorilor din România, sub conducerea Maestrului Al. Florin Țene – Director și a Redactorului șef, Iulian Patca.

Din 2012 până în prezent, activitatea scriitoricească a doamnei Maria Panciuc Bucătaru, membră a LSR Filiala Iași, a Societății Scriitorilor Botoșăneni „Mihai Eminescu” și a Cenaclului „Ia și scrie” din Iași este foarte bogată, peste 60 de volume în care abordează mai multe genuri literare: romane, proză scurtă, poezii, epigrame, însemnări, studii psihologice, maxime și cugetări, corespondență, memorialistică, jurnal. Volumele prezentate: „ROMÂNII CU BUNE ȘI CU RELE” – proză scurtă, „SUB PRESIUNEA TIMPULUI” – jurnal, „JURNALUL UNEI CLIPE” – însemnări și „TĂCEREA DIN CUVINTE” – maxime și cugetări.

Revista „Agora literară” cuprinde poezie, proză, eseu, interviu, cronică sub semnătura unor oameni de litere consacrați, semnale editoriale, grafică și pictură.

Recitalurile de poezie, susținute de cunoscuți poeți, membri ai LSR și simpatizanți, au fost însoțite de momente muzicale și umoristice. Poezia a fost „regina” în sala de concerte a Clubului CFR din Râpa Galbenă nr.12 și a adus în sufletele tuturor înălțătoare sentimente de iubire de neam și țară, dragoste și respect pentru trecutul istoric, iubire de oameni și iubire de frumos. Poeții au scos în evidență sufletul și valoarea acestui popor străvechi ce a îngenunchiat numai în fața lui Dumnezeu. Îmbrăcați în frumoase costume naționale românești, cu tricolorul în mână, pe piept sau pe umeri, au recitat cu mult patos, încât publicul a vărsat cristale de lacrimi la frumusețea și profunzimea versurilor pătrunse de un puternic sentiment patriotic: Costică Anton, Mihaela Berari, Elena Bostan, Veronica Rusu Bucico, Anatolie Coșuleanu, Ecaterina Lungu, Angelica Manole, Gina Munteanu, Rodica Murgu, Mimi Rotariu, Mihai Savin, Ion Sima Delagaleș.

Au recitat din alte creații literare, poezii patriotice, scriitorii Solo Rotenstain și Mihaela Săvuc, Stela Lozanu – membră a Coralei „Lirica”.

Momentele muzicale au adus bucurie și voie bună. Maestrul Adi Gegiuc, interpret, cantautor și compozitor, a emoționat prin acordurile la chitară, melodiile cu mesaj au ajuns la inimile ascultătorilor: „Am să te caut în amintiri”, „Elegii de toamnă” și „Iarna”.

Grupul muzical „Zorile” cu solistele Rodica Murgu, Miorița Romila și Virginia Pește ne-au asigurat, în zi de sărbătoare, că „Acasă-i România” și „Ista-i moldoveanul”.

Corala „Lirica”, condusă de inimoasa prof. Nușa Apostol, cu oameni deosebiți și pasionați de cântec ne-au îndemnat: „Fraţi români din lumea-ntreagă/ Tresăriţi în gând de dor”, „Să fie pace în lume”, dar și despre… „Când s-a împărțit norocul”.

Nu au lipsit momentele de umor cu zâmbete și bună dispoziție. Umoristul Ioan Hodaș, unul din moderatorii evenimentului, pe parcursul desfășurării evenimentului a strecurat glume, anecdote etc., iar scriitorul umorist Doru Melnic a vorbit despre importanța Zilei de 1 Decembrie 1918 și a recitat două declarații vesele de iubire și un monolog umoristic.

Manifestarea cultural-artistică s-a încheiat cu un recital muzical al cântărețului Iulian Gălușcă, ce are timbrul vocal al renumitului cântăreț, Dan Spătaru. Publicul l-a aplaudat îndelung și a dansat pe melodiile interpretate.

S-au oferit flori, Diplome de Excelență, revista „Agora Literară”, dulciuri și cărți ale autorilor prezenți.

Moderatorii Ilie Serediuc și Ioan Hodaș au asigurat o atmosferă plăcută și liniștită, caldă, cu multă însuflețire, voie bună și optimism.

Sonorizare: Culiță Păduraru

Canale media: Silvia Hodaș, Mihaela Săvuc

Afiș: Silviu Teodorescu

O manifestare de suflet. Mulțumiri organizatorilor LSR Filiala Iași Nord-Est, mulțumiri moderatorilor evenimentului, mulțumiri Conducerii Clubului CFR.

Felicitări celor care au evoluat în spectacol, felicitări publicului minunat și receptiv la actul cultural-artistic.

Foto, video: Silvia Hodaș și Mihaela Săvuc

La mulți ani, România!

La mulți ani, români, oriunde vă aflați!

Jurnaliști și scriitori, Silvia Hodaș și Ilie Serediuc.

Violetta PETRE: Ţara mea, cea mai frumoasă…

Ţara mea, cea mai frumoasă…

Spuneţi, voi, români, de-i ţară mai frumoasă ca a noastră,

Unde cântă ciocârlia pe sub bolta cea albastră,

Unde se aude naiul şi viorile-n pădure,

Sub arcuşul limbii noastre,-alungă hoţii, să nu fure.

Spuneţi voi, unde-s izvoare, care susură-a iubire,

Spărgând piatra cea mai dură, mirosind a nemurire?

Cine are munţi şi mare, Dunăre şi locuri sfinte,

Unde se aude doina, aşa dulce şi cuminte?

Ca o ie înflorată, îmbrăcată-n sărbătoare,

Râde ţara mea bogată, chiar şi-atunci gând glia doare

Sub potopul de injurii ale hoardelor străine,

Care strigă-n gura mare, să nu-i fie ţării bine.

Neamul, chiar de nu-i prea mare, e viteaz, la o adică

Şi-o acoperă cu trupul şi nu tremură de frică.

Că viteji ne-au fost eroii, s-or scula şi din morminte,

Să ne fluture drapelul şi să strige: Înainte!

Violetta Petre

Mirela Minuța ALEXA: La mulți ani, iubită Românie!

Hei, frate, șterge-ți geana de roua sângerată!

Cum eu mi-am dosit rana sub iia înflorată…

Tu, soră, ia-ți năframa și straița din tindă,

Că ne așteaptă mama cu pâine aburindă!

Măcar o zi, doar una să-i facem bucurie

Și să lăsăm ranchiuna… Duce-s-ar pe pustie!

C-au reușit magnații, iudei avizi de faimă,

Să-nvrăjbească frații de-un tată și de-o mamă!

Azi este ziua mamei… Cât rabdă ea, sărmana!

Sub asprele sudalme purtându-și demnă rana…

Suspinul și calvarul doar Domnul i le știe…

Când soarbe din paharul cu fiere și leșie.

Dar azi e sărbătoare, la Alba ne așteaptă

Cu pâine și cu sare, la fel ca altădată…

Când ne țineam de mână, prinși în hora frăției,

Cu steaguri tricolore, toți fiii României…

Fraților, putem smulge acest jug al sclaviei,

Uniți putem învinge războiul Plandemiei!

Credința și iertarea, iubirea, dorul gliei…

În ele stă salvarea noastră și-a României!

Ți-au venit pruncii, mamă! Ieși în întâmpinare,

Să-i ungi cu mir pe frunte, spre binecuvântare!

Să dăinuiești sub soare liberă, cu mândrie,

Mulți ani, înfloritoare, iubită Românie!

Autor: Mirela Minuța Alexa

Mihaela AIONESEI: Îndemn la unitate

Îndemn la unitate

Românii mei ca niște zmei

Să nu vă plecați fruntea la atei!

Inima să nu vi-o înstrăinați

Hulindu-i pe ai voștri frați!

Că-s vaccinați ori nevaccinați,

Temători ori prea zdruncinați,

Mai mult ori mai puțini patrioți,

Toți suntem pe acest plai, compatrioți.

Și pentru Ea, române, oricine ai fi.

De ești plin de ură, degeaba te-oi jertfi!

Mai bine întinde mâna bărbătește

Și țara, iubind unitatea, îți cinstește!

Hai să ne prindem de mâini

Iertarea nu încerca s-o mai amâni,

Să învățăm iar hora strămoșească,

Uniți ca frații, n-are cine s-o oprească!

Hai, oltene, fă tu primul pas!

Fii cu munteanul în același glas,

Dobrogene ieși grabnic afară

Nu lăsa lupii să muște din țară!

Hai, moldovene, strigă odată!

Să se adune degrabă suflarea toată.

Marele Ștefan să ne fie călăuz,

El niciodată nu a fost confuz.

Fii de nădejde pe drumul drept

Lasă crucea să urle în voie în piept.

Ține-te de fratele tău mai mic

Care nu mai înțelege din haos nimic.

Hai, ardelene cu pas mărunțel

Apropie-te și tu de ei nițel.

Iubește-i și prinde-te în horă

Fă loc să intre și Basarabia-soră.

Și Bucovina cea luminoasă

Las-o să se simtă ca acasă.

Maramureșul, uite, iute se prinde,

Lasă ranchiuna, mâna o întinde!

Banat și Crișana, voi ați rămas.

Haideți cu toții să facem primul pas

Să fim măcar azi un exemplu în lume

Pentru al Ei drag și sfânt renume.

Plini de iubire, cu numele Ei pe buze

Să-i fim frumoasei Românii, noi – călăuze!

La mulți ani românii mei/ Fiți viteji ca niște zmei!

Mihaela Aionesei, Târgu Secuiesc, 1 Decembrie 2021

Ionuț ȚENE: Pavel Albu-Tentu, reprezentantul Mănășturului la Alba-Iulia, pe 1 decembrie 1918. Român, cu nume identic, împușcat de hortyști în 1940

Istoricii români din Cluj-Napoca trebuie să rezolve prin studierea arhivelor și prin anchete de istorie orală o dilemă și o enigmă istorică locală. A fost Pavel Alb -Tentu, reprezentantul Mănășturului la Marea Adunare de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, împușcat de hortyști în 11 septembrie 1940?

În Cimitirul din cartierul Mănăștur se află mormântul lui Pavel Albu -Tentu, chiar lângă biserica renovată a parohiei ortodoxe cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, care a fost reprezentantul Mănășturului la Marea Adunare Națională de la Alb-Iulia din 1 Decembrie 1918, în care s-a hotărât unirea Transilvaniei cu România. Exponent al unei vechi familii mănășturene, Pavel Albu-Tentu (1885 – 1939), om cu știință de carte, s-a aflat printre mănășturenii aleși care a participat, pe 1 decembrie 1918, la Alba-Iulia din partea Cercului II Cluj. În 1918, cartierul Mănăștur de azi era un cartier cu aspect de sat românesc la marginea Clujului. Abia în anul 1895, satul Mănăștur s-a unit cu Clujul și a devenit cel mai mare cartier al orașului de pe Someș. Pe crucea de mormânt a lui Pavel Albu-Tentu scrie anul decesului acestuia: 1939. Mormântul se află chiar pe marginea aleii ce mărginește latura sudică a lăcașului de cult creștin-ortodox. Pavel Albu-Tentu era un om respectat în Mănăștur și prețuit de localnici, tocmai de aceea a fost ales trimisul mănășturenilor să voteze unirea Transilvaniei cu România la Alba-Iulia în 1918. Numele lui a intrat, astfel, pe lista neagră a revizioniștilor și iredentiștilor de la Budapesta. Un mănășturean cu același nume este ucis imediat după Diktatul de la Viena din 30 august 1940, odată cu intrarea trupelor armate maghiare conduse de amiralul Horty în Cluj, pe 12 septembrie 1940, la o zi după asasinarea protopopului Aurel Munteanu în mod sălbatic la Huedin. Despre asasinatele ”gărzii zdrențăroșilor” și a elementelor declasate din ”Crucile cu săgeți”, ne-au rămas mărturii de la jurnalistul clujean de atunci, Aurel Socol, de la diplomații români rămași în Cluj, dar și de la autoritățile maghiare care au anchetat crimele în noiembrie 1940. După cedarea Transilvaniei de nord către Ungaria, elemente revizioniste și iredentiste din trupe paramilitare au intreprins acțiuni de răzbunare asupra românilor din Ardealul cedat. Era evident că un nume ca Pavel Albu-Tentu era pe lista neagră a iredentiștilor, la fel ca cel al protopopului Aurel Munteanu din Huedin. Documente oficiale ale vremii îl plaseză pe Nyiro Jozsef, alături de naziști recunoscuți oficial ca și criminali de război și care au fost căutați de autorități pentru a fi trași la răspundere pentru genocidul săvârșit împotriva evreilor, românilor și romilor din Ardeal. În documentele amintite se precizează: „fenomene deosebit de grave s-au petrecut în acele zile la Cluj şi împrejurimi, unde trupele de ocupaţie horthyste au sosit la 11 septembrie 1940. Pînă atunci, crimele, bătăile, devastările declanşate împotriva românilor, îndeosebi în cartierele Mănăştur, Întreape, comunele Floreşti şi Someşeni au fost — aşa după cum recunoştea la 15 noiembrie 1940 fostul consul al Ungariei la Cluj, dr. Bothmer Karoly — efectuate de elemente declasate, şovine, fasciste, organizate în grupe teroriste. La conducerea grupelor s-au aflat de Kerekes Istvan, Kiraly Zoltan, Mălnassy Tivadar, Nyiro Jozsef, Kovats Arpad, dr. Szasz Ferenez, Veres Lajos, Lengyel Jozsef dr. Vekas Lajos și Pataky Kalman, aflaţi sub comanda lui Kovats Arpad, fost ofiţer de carieră. De altminteri, informaţiile consulului horthyst, dr. Bothmer Karoly, coincid cu relatările din ziarele vremii care vorbesc de devastările caselor româneşti din comunele Someşeni şi Floreşti. Perja I, din cartierul Mănăştur, a fost lovit cu cuţitul în cap şi în braţul stîng; losif Popa, înjunghiat în plămâni; V. Albu, din acelaşi cartier, a fost arestat, apoi ucis; Pavel Albu a lui Tentu, tot din Mănăştur, a fost împuşcat, iar dr. A. Hoţiu a fost crunt bătut, fracturîndu- i- se trei coaste”.

Unul din martorii oculari a evenimentelor din Cluj, dr. Aurel Socol, nota: „spiritul aţîţător şi oficial, încurajți de autorităţi, care organizaseră „gărzi volante”, auxiliare, voluntare ale poliţiei (cu brasarde tricolore pe braţul stâng, de obicei cu vechi şepci de honvezi), a început „răzbunarea” asupra cartierelor marcante româneşiti, ca Mănăşturul şi cartierul Iris. Grupuri de hortyşti parcurgeau noaptea străzile, înarmaţi cu bîte şi pietre, şi cu sălbăticie spărgeau geamurile ferestrelor caselor şi urmăreau ce apucau, adesea femei, bărbaţi, copii, sau îi snopeau în bătaie pe cei pe care-i prindeau pe stradă”. În documente apare ucis prin împușcare românul Pavel Albu a lui Tentu, care are același nume cu delegatul mănășturean la Alba-Iulia din 1918. Coincidența este prea mare, iar elucidarea asasinatului trebuie rezolvată de istorici. Pe crucea de mormânt scrie că delegatul de la Alba-Iulia, Pavel Albu-Tentu a murit în 1939, atunci cel ucis era fiul, nepotul sau o rudă apropiată cu același nume. La români, în zonele rurale, exista practica de a se da același nume copilului sau nepotului. Era clar că revizioniștii orbiți de răzbunare din gărzile ”zdrențăroșilor” și din ”Crucile cu săgeți” au dorit uciderea românului cu numele reprezentantului mănășturenilor la Alba-Iulia, care a votat unirea Ardealului cu Transilvania. Pavel Albu a lui Tentu este împușcat în fața Măcelăriei, care se afla undeva vizavi de fosta stație ”Răcoritarea” (zona Plopilor) de dinainte de 1989, pe Calea Mănăștur.

Asasinarea lui Pavel Albu a lui Tentu a avut loc cu arestarea unor gardieni publici români din oraș: ”Odată cu intrarea armatei horthyste în Cluj, un grup de 17 gardieni publici români a fost surprins pe stradă de o bandă de civili şi paramilitari, în timp ce se întorceau de la poliţie, unde fuseseră chemaţi de autorităţile ungare. Ei au fost înjunghiaţi cu cuţitele şi baionetele. Au fost apoi dezbrăcaţi de uniforme, batjocoriţi în mod sălbatic şi duşi la închisoarea tribunalului, unde, trei dintre ei au fost înjunghiaţi din nou cu cuţitele şi aruncaţi în celule, unde au murit în chinuri. La 12 septembrie 1940, în faţa măcelăriei Manciu, din Calea Moţilor, ziua în amiaza mare, au fost ucişi doi români. Totodată, gardianul V. Damian a fost împuşcat mortal, iar gardienii V. Parau şi T. Marin schingiuiţi la chestură. Au fost maltrataţi în stradă dr. Telea şi dr. Ştefan Hossu, fratele episcopului Iuliu Hossu.” Numele patrioților români din Cluj și Mănăștur au fost livrate de consulul Beck, care era reperezentantul Budapestei la Cluj în perioada interbelică. În acest context dramatic, Pavel Albu a lui Tentu cade mort prin împușcare de căre ”zdrențăroșii” din Crucile cu Săgeți în fața măcelăriei Manciu, poate doar pentru că avea numele identic al reprezentantului mănășturenilor la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia. Azi, Pavel Albu-Tentu nu are nume de stradă în cartierul Mănăștur, pe care l-a reprezentat cu cinste la Alba-Iulia pe 1 decembrie 1918.

Ionuț Țene

Victor BURDE: VENIŢI LA ALBA IULIA, ROMÂNI!

VENIŢI LA ALBA IULIA, ROMÂNI!

Răsună tulnice în munţi, răsună,

Chemându-ne din piscuri de Carpaţi

Şi rând pe rând, românii se adună,

Strângându-se la piept ca nişte fraţi.

De la Tisa, până-n marea albastră,

Şi de la Dunăre, la Botoşani,

E neamul meu şi ţara mea frumoasă,

Şi-aici suntem stăpâni de mii de ani.

Veniţi la Alba Iulia români!

Un secol de Unire, împlinim;

Cu mândrul tricolor în mâni,

Măreaţa zi să o sărbătorim.

Să ne aducem orişicând aminte,

Despre eroii noştri din trecut,

Şi să jurăm pe sacrele morminte,

La rândul nostru, ţării să-i fim scut!

E sfântă sărbătoare pentru ţară

Şi-n suflete ne facem legământ,

Să devenim, ce-am fost odinioară,

O Românie Mare, sfânt pământ!

Victor Burde

Ștefan DUMITRESCU: Poeme de Ziua României

POPORUL ROMÂN

Noi vom muri asasinaţi

Într-un apus adânc de soare

Pe ţărmurile unui veac

Gesticulând a disperare!

STĂ PATRIA

Stă patria ca pâine în câmpie

Deasupra ei se-nalță bolta albastră

Și veșnicia este veșnicie

Și țara noastră este tot a noastră

Stă Patria ca stâlpul pe un deal

Vieții eterne susținându-i rostu

Că încă mai avem un ideal

Și neamul nostru este tot al nostru

Stă patria ca vulturul pe munte

Ochiu-i străluce-n lume ca un soare

Mai suntem iată dacă tot mai suntem

Dacă iubirea aceea ne mai doare!

POETUL

Eram poet si plângeam

Mergeam pe străzi frumos luminate

Se mira lumea şi se-ntreba

Cine e domnul cu marea în spate!

CU DEZNĂDEJDE TE IUBESC, POPORUL MEU!

Cu deznădejde te iubesc, poporul meu!

Sălbatic, dureros, nebun, sfâşietor

Mi-e dor de tine, neamul meu, cumplit mi-e dor,

Te-aş lua în braţe ca pe Dumnezeu!

Ce se întâmplă neamul meu cu noi?

De am ajuns ruşinea astei lumi?

Să fim noi blestemaţi, proscrişi, nebuni?

Să ne târâm ca viermii prin noroi!

Poporul meu, durerea mea adâncă!

Revoltă-te, ridică-te de la pământ,

Zdrobeşte-ţi trădătorii, blestemând,

Viermii demult adânc în noi mănâncă!

Sălbatic, dureros, scrâşnind, sfâşietor,

Cu deznădejde te iubesc, poporul meu,

Nu ţi-e ruşine oare, nu ţi-e greu?

Să-şi bată joc de tine toţi cum vor?

CĂCI CE EŞTI DUMNEATA,

BIETULE NEAM ROMÂNESC?

Căci ce eşti dumneata bietule neam românesc

Decât lacrima căzând a lui Dumnezeu

Care se plânge pe sine din veşnicie

Lumea născându-se astfel mereu

ŢARĂ MICĂ ŞI SINUCIGAŞĂ

Ţară mică şi sinucigaşă!

Vai de capul tău, sărmană ţară,

Toţi te jefuiră şi scuipară,

Iar la urmă o făcuşi şi tu!

O istorie întreagă căutară,

Să te ardă şi să te sfâşie,

Nici ţărâna să nu-ţi mai rămâie,

Numai amintirea-ţi de ocară!

Şi ce n-au putut să-ţi facă-n veac,

Liftele păgâne şi străine

O făcuşi tu, ţara mea, mai bine,

Cu o sete fără de egal!

Vai de capul tău, nenorocito!

Din tot ce-am fost nimic n-o să rămână,

Nici măcar o mână de ţărână,

Care să spună că am fost aici!

DOAMNE, IISUSE CRISTOASE, STRIG!

Doamne,

Iisuse Christoase

Turlă de izvoare

Şi chiparoase!

Mi-ai spus că stai

La uşa mea

Cum tremură pe zare

O stea

Şi baţi în lemn

Cu mâna Ta de catifea

Numai să aud eu

Şi să zic, intră, Doamne!

Vorbeşte cu mine

Ceaţă de miere

Murmur de izvoare

Intră, Doamne,

Turn de lumine!

Isuse, Iisuse.

Te strig, Iisuse!

Nu mai pot!

Doar eu stau

De treizeci de ani

Ca un schilod şi netot

Şi nu spun

Intră Hristoase,

Ci urlu ca un nebun,

În gura mare.

Intrăăăăă, Hristoaseeeeee!

Ca un văzduh, ca o mare

De mătase

Ca o pădure

Ca un munte de sare.

Clocotesc

Ca un Ocean în picioare!

Numai vino o dată!

Mângâiere dulce

Catifelată.

Miluieşte-Te de mine,

Blândule Tată,

Turn Împărătesc

Nu mai pot

Hohotesc!

De durere

Se rupe carnea pe mine

Mă prăbuşesc

De ani de zile Te chem!

Urlând în gura mare

Ca un nebun.

Ca o turlă pe zare

Din toţi rărunchi

Urlu şi ţip

Ca un Munte

Ca un deşert de nisip.

Intră Iisuse

Numai intră o dată,

De-atâta suferinţă

Nu mai pot.

Sunt ca o baltă.

De mocirlă, de viermi,

De borhot.

O, Doamne, Iisuse Christoase,

Deal de petale

Şi de mătase.

Mal înalt de oase.

Vino, intră

În carnea mea.

Ca licoarea de stea.

În sufletul meu

Ca puroiul de zeu.

Ca o mireasmă de tei.

Nesfârşită şi alizeu!

Ca-ntr-un lac.

Iisuse Christoase fie-ţi milă,

Fii bun.

Ajută-mă acum!

Floare albă de prun!

Aripă pe zare

De fum.

Acum! Acum!

Am eu nevoie de ajutor.

De iertarea şi de

Bunătatea Ta!

Acum ţip eu

Şi urlu

După ea!

Acum când urlu şi

Când gem.

Când îmi este sufletul

De iască şi de lemn.

Doamne Iisuse, fii bun!

Catapeteasmă şi azimă

De bunătate.

Iartă-mi Tu păcatele.

Toate!

Şi salvează-mă

De această suferinţă cumplită.

De parcă mi-ar fi inima

Pusă pe plită

Încinsă

Şi de ruşinea

Care mă omoară

Mă chinuie ca

Mălura amară!

Doamne Iisuse

Întinde-mi mâna

Şi salvează-l pe robul Tău!

Mă târâi pe pământ.

Aş urla, aş plânge.

Mi-e rău!

Te mai strig iar

Şi iar

Mireasmă de cleştar

Clipocit

De mărgăritar.

Urlu către tine.

Iisuse, Iisuse! Vină

Aşternut de miere

Crâng de lumină.

Salvează-mă o dată,

Nu mai pot,

Tatăăăăăăăă!

O rană sunt

Care Te strig,

Te cheamă!

Îţi urlă Numele.

Ţi-L şopteşte,

Ţi-L pipăie cu limba

Împărăteşte!

Ţi-l descântă,

Ca pe peşte!

Ţi-l mângâie

Cu dragoste.

Doamne fereşte!

Iisuse Christoase, mi-ai promis

Că Tatăl ceresc este Iubire

Şi bunătate!

Te mai strig încă o dată.

Şi încă o dată,

În noapte!

Parcă eu aş fi o jumătate

Şi Tu cealaltă jumătate.

Din muntele de petale,

Ameţitoare, înmiresmate.

Te strig şi iar te strig,

Vino Hristoase

Mi s-a depus suferinţa,

Ca rugina pe oase!

Doamne, ajută-mă.

Nu mă mai lăsa mult,

Să strig.

Sunt secătuit.

Îmi e urât.

Îmi e frig.

Îmi este ruşine,

Fie-Ţi Iisuse

Milă de mine!

De tot,

Ajută-mă, că nu mai pot!

DOAMNE , CE SE ÎNTÂMPLĂ CU NOI?!

Doamne, ce e cu noi, ce se întâmplă cu noi?

Ce se petrece, Ţara mea, cu dumneata?

Istoria a devenit demult o hazna,

Ne târâm gemând până la gât în noroi!

Îmi vine să plâng, să urlu, să blestem,

M-aş sinucide, îmi este ruşine, vomit,

Politicienii te cred un popor tâmpit,

Scârbit Dumnezeu nu ne mai dă nici un semn!

Cum de am ajuns în halul acesta, neamul meu?

Nu te doare, nu-ţi e milă de tine, nu ţi-e ruşine?

Că ţi-ai pune ştreangul de gât mai bine,

Nu ţi-e silă de tine, nu ţi-e frică de Dumnezeu?

Neamul meu asasinat, ce ne facem acum?

Îţi pleacă oamenii din ţară ca şobolanii,

Îşi freacă mâinile de bucurie duşmanii,

Doamne, ce frig e în istorie, ce urât! Şi ce fum!

O ŢARA MEA, O ŢARA MEA INFIRMĂ!

O, ţara mea, o, ţara mea infirmă,

Frumoasă ca un ţipăt orbitor

Mi-e groază, ţara mea, în tine şi mi-e dor,

Pe noi doar deznădejdea ne animă!

O, ţara mea, jelanie adâncă!

Mai strălucind o clipă în neant

Răsună vast tărâmul celălalt,

Viermii în noi tăcuţi şi grav mănâncă!

Doar hoţii şi lichelele la noi prosperă

E-o tragedie să te naşti valoare

Totul în tine, ţara mea, mă doare,

Mai bine-aş fi trăit în altă eră!

Mă-nchid în cochilia mea şi plâng!

Ferice fie hoţii astei naţii,

Se-ntreacă în urale şi ovaţii,

Poet nefericit, popor nătâng!

O, ţara mea, o, ţara mea infirmă,

Frumoasă ca un ţipăt orbitor

Mi-e groază, ţara mea, în tine şi mi-e dor,

Pe noi doar deznădejdea ne animă!

Continue reading „Ștefan DUMITRESCU: Poeme de Ziua României” →

Galina MARTEA: ,,Constelații Diamantine” în contextul Zilei Naționale a României

Numărul 12(124)/2020 al revistei de cultură universală Constelații Diamantine a ieșit de sub tipar în contextul Zilei naționale a României. Cu o frumoasă prezență în stațiul cultural românesc, apariție lunară editată sub egida Ligii Scriitorilor Români și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, revista Constelații Diamantine se prezintă ca un veritabil promotor al valorilor literare românești, redactorul șef al acesteia fiind neobosita și talentata scriitoare Doina Drăguț. Fiind în al XI-lea an de activitate, cuprinsul revistei în cauză abordează, ca de fiecare dată, descrieri de diverse tipuri literare, analize și cronici cu aspecte concrete din viaţa și activitatea iluștrilor scriitorilor români de pretutindeni și nu numai, cât și a scriitorilor din lumea universală; cu ştiri despre acţiunile clasei intelectuale (scriitori, savanţi, pictori etc.) atât din cadrul ţării, cât şi din afara ei; cu noutăţi permanente despre apariţiile editoriale din ţară și străinătate; respectiv și informaţii despre cultura şi literatura din spaţiul universal al omenirii. Constelații Diamantine este o valoare aparte pentru colectivitatea și cultură românească, deoarece, în nenumărate rânduri, este prezentă la ordinea zilei cu noutăți despre viaţa şi activitatea literară a celor mai de vază personalităţi ai neamului.

În acest număr al revistei sunt prezenți autori români din întreaga lume, dar și scriitori de diverse origini care, la rândul lor, valorifică în mod distinct conţinuturi pertinente creaţiei literare, – totul fiind o lumină evolutivă pentru om şi societate. Astfel, în paginile revistei regăsim eseuri și aprecieri foarte interesante despre existența și activitatea literară a marilor scriitori români clasici și contemporani: – în pagina 5 a revistei scriitorul Nicolae Mareș ne relatează despre „Tudor Vianu și Blaga III”; în pagina 12 Constantin Miu ne vorbește despre „Raportul arhaic modern în proza lui V. Voiculescu”; în pagina 14 scriitorul Mihai Caba scrie despre „Dosoftei, înaintemergătorul”; în pagina 16 scriitoarea Doina Drăguț prezintă poeme cu viziuni filozofice ce se suprapun cu meditația cosmologică; în pagina 17 Galina Martea ne vorbește despre „Ziua națională a României la a 30-a aniversare – importanță și necesitate” și în pagina 3 despre „Cultura națională în limitele obscurantismului”; în pagina 18 scriitorul Al.Florin Țene scrie despre „Fenomenul globalizării și pericolul dispariției neamurilor”; în pagina 19 Vavila Popovici se pronunță asupra fenomenului „Filozofia, Religia, Știința, Politica – David Hume (XIX)”; în pagina 22 Dragoș Niculescu scrie despre „Nae Ionescu și școala sa (IX)”; în pagina 24 Janet Nică se pronunță la aspectul „Râsul bate plânsul”; în pagina 25 Ion Popescu Brădiceni scrie despre talentata scriitoare Doina Drăguț „Zbor până la cuib (Doina Drăguț și găsirea drumului propriu) – eseostudiu”; cât și mulți alți scriitori precum Livia Ciupercă (pag.27), M.D.Gaftoneanu (pag.28), Iulian Chivu (pag.30), Ionel Popa (pag.35), Octavian Mihalcea (pag.38), Cezarina Adamescu (pag.39), Daniel Ioniță (pag.42), Irina Lucia Mihalca (pag.43), George Petrovai (44), Daniel Marian (50), alții, care ne descriu lucruri destul de interesante despre arta și cultura literară a clasicismului și contemporaneității.

Continue reading „Galina MARTEA: ,,Constelații Diamantine” în contextul Zilei Naționale a României” →

Adrian BOTEZ: DESPRE NEAM ȘI POPOR

1-DESPRE NEAM ȘI POPOR (rubaiyate-catrene DACO-VALAHE)

1 Decembrie 2020

MOTTO :

”POPORUL ARDE-VA – MINUNI ! – PE-ACELAȘI RUG CU NEAMUL!”

1-NEAM ȘI POPOR

Neam : Steaua din Cer Betlehemic : Crist nicicând nu greșește :

jos – pe Pământ – în Oglinzi Blestemate – Poporul-Cădere-de-Neam – se târăște…

Martir-Popor – spre Steaua-Sinea-i-Neam pornește… – …va fi Sărbătoare-n tot Ramul :

POPORUL ARDE-VA – MINUNI ! – PE-ACELAȘI RUG CU NEAMUL !

***

2-FACERE DE CLOPOT – PENTRU VESTIREA PRIMEJDIILOR NEAMULUI TĂU

faci Clopot de Vestire – în Primejdii – pentru Neamul tău :

dar când Clocotirea de Metal Topit (Furnale spre Zenit)

vrei să nu se crape-ntr-un Glas Dogit – AMESTECI SÂNGELE-ȚI JERTFIT :

ABIA-ATUNCI VUIEȘTE – PLIN-DEPLIN – IUBIREA-ȚI – ARZÂND – ÎN SUNET – ORICE RĂU !

***

3-AMĂRÂT POPOR ROMÂN

amărât Popor Român – prins în Nod de Vânturi

ce Belele-ai pătimit – nici Drac’ n-are-n Gânduri…

…ți-au golit Vampirii vâna – de te pleci spre Luturi :

Soare când – iar – va veni – vei lua Lumea-n șuturi !

***

4-COMPENSAȚIA DUHULUI

n-ai vrut să fiu – în viața-mi – Erou – și nici Martir

dar Neamul-Epopee îl ridicai la Ceruri (cu tot cu Cimitir !) :

am Duhul – pururi – alături de cei Drepți – în Sfinte Bătălii

și sângerez cu Crist –Mistic-Zadarnic -pe Gòlgote Pustii !

***

5-BLESTEM

nu mai simțiți înțepături – în Inimi – când Patriei îi merge rău

când tot Străinul ce o calcă-i devine Diavol și Călău…

cei ce n-aud Pământul Sfânt cum geme – nu aibă parte de Mormânt :

cum Câinii-n Șanț să moară – Nesimțiții : fără Lumină – neștiuți de Gând !

***

6-UITARE VINOVATĂ

Cuvântul ”PATRIE” nu spune – azi – nimica – nimănui

deși Pământul Sfânt – doar – vă ține în Lumină

deși Străbunii – prefăcuți în Holde – Izvoare de Ființă sunt – ORICUI !

…dar ați uitat să-ngenunchiați în Rugă : Sărut spre Sânge-Rădăcină !

***

7-NERECUNOȘTINȚĂ

dar cine sunteți voi – fără de Patria-Lumină ?

o Pleavă fără Rost – împrăștiată – de-orice Vânt – în Tină !

…plecați – veniți – parcă nu într-o Casă v-ați născut

parcă nu un Anume Pământ v-a plămădit – V-A VRUT !

***

8-PROMISIUNE TRĂDĂTORILOR DE ȚARĂ

Trădători de Viță Veche au pus Țara la pământ :

Haite de Străini ne calcă – ne sfâșie – rând pe rând…

Sânge de Păduchi – Hiene ! –… pe voi – Primii-o să vă Cânt !

….pe Rudă și pe Sămânță – pe Toți ! – v-oi băga-n Mormânt !

***

9-CA UN CÂINE

ca un Câine – bătut pe ruptelea și pe nedrept

atâta mă sălbăticii – că nici Străbunul Lup nu-mi ține piept !

vouă – ce mi-ați stâlcit Făptura Sfintei Patrii – vânzând-o-n Piață

v-oi rupe Jugulara – crunt ! – să vă deșert de Viață !

***

10–POPOR BIZAR

de ce mergi în Genunchi – și plângi – Popor Român – Bizar ?

în fața ta nu este Crist : doar Pulberi de Zadar !

nu te-nchina – înfrânt de Bezne – la Monștrii Zării

cât timp ai – în Altar : Străbunii Sfinți – Lumini Martire – Munții Mării !

***

11–EU MOR

nu se vede Vârf-de-Dor : Norii-s deși – Ochii mă dor

de când tot privesc la Țara ce mi-i Patrie… : eu mor

dar Privirile-mi Arzânde le-oi lăsa în acest Plai :

să nu jinduiți la Ceruri – la Luminile din Rai…!

***

12-PATRIA NU-I PĂMÂNT : SÂNGE-I DE CRIȘTI

să nu lași Turmele să treacă peste Holde :

nici Dumnezeu nu lasă Furi să-i spargă Bolte !

să nu lași Cal Străin să-ți ia Pământul pe Copite !

PATRIA NU-I PĂMÂNT : SÂNGE-I DE CRIȘTI : LUMINI CRESC PE MORMINTE !

***

13-”AȘA-I ERA ÎN KARMĂ”…

cu Nasu-n Spuza Catastrofei – dorm – dulce – Sinistrații :

toți – îngălați – tâmpiți de Lene – -elefantin – pe Guri emit Vibrații…

Părinți și-ar frige – Frați și-ar frige – numai să-i lași să doarmă :

ce dac-o Patrie dispare ? – …”așa-i era în Karmă”…

***

14-LABORATOR DE PATRII

nu vă grăbiți – cât mai încet mișcați din Mădulare :

e vorba – doar – de Patrii Demodate – de Strămoșești Hotare…

…lozinci vetuste : ”pământul plămădit din Sânge”… – …mânca Rahat în Carte !

…azi nu-i de-actualitate : -n Laborator – obținem Glii…Prefabricate !

***

15-A PUTEA ȘI A VREA

mergeam prin Șanț – și mă mânjeam de Zoaie :

de un’ s-aduc – eu – Patriei Uscate – -o Ploaie ?

…dar să-i păzești Hotarele – de Hoarde – ca la Anul

să avem Grâul nost’ – …de plouă : …cumva – îți strică Planul ?!

***

16-”POLITICAL CORRECTNESS” ȘI SARMIZEGETUSA

pupăm Dosuri de Negri – că strigă – -n Cor – U. E.-ul ?

ne spânzurăm – ”political correctness” – dac’ ei ne dau W. C.-ul ?

…avem Patrie Sfântă – Jungherul Sfânt de DAC :

la Sarmizegetuza n-au murit Imbecilii – gătiți în Negru Frac !!!

***

17-TRĂDĂTORUL TOT N-OBOSI – DE A FI SPÂNZURAT !

abia se mai ține câte-o Frunză Galbenă-n Ram :

Patria mea – Nevăzută – se vinde – -Astăzi – la Kilogram…

au obosit și Hoții – Sărmanii – de-atâta furat…

…păcat : TRĂDĂTORUL TOT N-OBOSI – DE A FI SPÂNZURAT !

***

18-PROBLEMĂ SPINOASĂ A COPIILOR

cândva – priveai Copil Nevinovat : ”Frumosule ! – să nu-l deoache Mama !”

acum : ”oar’ ce-Asasin va crește – sub Chipu-i ? – …cum se va coace Poama ?

ce Trădător se-ascunde – în Ochii ăști – Albaștri

cari va lăsa o Țară – plină doar de Sihaștri ?”

***

19-ULTIMA SOLUȚIE

Patrie-a Mândrei Pajuri Voivodale

ajuns-ai – azi – în Cârje – cerșind la Venetici !

un Foc s-aducă Crist – peste Haznale :

mai bine Facle-Aprinse – decât Scârboși Limbrici !

***

20-ACOL’ S-ASCUNDE POPORUL RUGĂTOR !

o Viață-mi petrecui în Munți : ACOL’ S-ASCUNDE POPORUL RUGĂTOR !

de-i vreo Nădejde – pentru Patrie – de Spor

Acolo veți afla-o – la Focur’ le de Stâne

urmând – și-Acum – în Duh de Mândri Zei – Crezuri Bătrâne !

***

21-ÎN RĂZBOI

Bombe Atomice – DACO-VALAHE : Sfintele Cântece !

Armuri și-Ambrazuri : Duhuri-Strămoși – de-a Pururi Lunatice !

…nu mai dați târcoale pe l-ale noastre Hotare și Gânduri :

veți ajunge să facem – din voi – Mărețe Cocini de Scânduri !

***

Continue reading „Adrian BOTEZ: DESPRE NEAM ȘI POPOR” →

Maria FILIPOIU: Ziua Națională – Sărbătoarea Întregirii Neamului

Motto:
„Dragostea de patrie este cea dintâi religie a omului civilizat.
Devotamentul față de patrie este cea dintâi dintre virtuți. ”Napoleon Bonaparte

Ziua Națională a României este sărbătorită la 1 Decembrie din anul 1990.

Parlamentul României a hotărât, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, proclamarea zilei de 1 Decembrie ca Zi Naţională a României. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, luând ca referință data de 1 decembrie 1918, când Adunarea Naţională de la Alba Iulia a adoptat rezoluţia Unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. De atunci, în fiecare an, atât în Bucureşti, cât şi în majoritatea oraşelor din întreaga ţară au loc parade militare şi sunt organizate numeroase ceremonii ce cuprind depuneri de coroane, dar şi alte manifestări.

Drumul reîntregirii a început în 27 martie, respectiv 9 aprilie, prin unirea provinciei românești Basarabia cu România, când Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a adoptat, cu majoritate de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România. La 15/28 noiembrie 1918, Congresul general al Bucovinei, format din reprezentanţii aleşi ai românilor şi ai naţionalităţilor din Bucovina, a hotărât, în unanimitate: „Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu regatul României” – „Istoria României în date” – Editura Enciclopedică, 2003

Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român întrunit la Oradea, la 29 septembrie/12 octombrie 1918, a adoptat, în unanimitate, o declaraţie privind hotărârea naţiunii române din Transilvania de a se aşeza „printre naţiunile libere” (în baza dreptului naţional ca fiecare naţiune să dispună liber de soarta sa), potrivit volumului menţionat anterior.

Totodată, se cerea „afirmarea şi valorificarea drepturilor ei, nestrămutate şi inalienabile, la deplina viaţă naţională”.

Pentru Adunarea Naţională, convocată pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, la Alba Iulia, au venit în Sala Unirii, fosta cazină militară (club sau cazinou al ofiţerilor), pe lângă cei 1.228 de delegaţi (deputaţi) aleşi în circumscripţiile electorale, cât şi reprezentanţi ai tuturor instituţiilor şi organizaţiilor politice, culturale, profesionale, de învăţământ, religioase, militare, de femei, de sindicat şi „peste 100.000 de ţărani, muncitori şi orăşeni veniţi din toate părţile unde se vorbea româneşte, de la Iza maramureşeană până la Dunărea bănăţeană, din ţara Bârsei până la Crişuri” – Scurtă istorie a românilor” (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, 1977).
Discursul solemn a fost rostit de Vasile Goldiş, care a făcut o retrospectivă istorică asupra trecutului neamului românesc şi a prezentat rezoluţia redactată de Consiliul Naţional Central Român. A subliniat, între altele, caracterul actului ce trebuia înfăptuit: „Naţiunile trebuiesc eliberate. Între aceste naţiuni se află şi naţiunea română din Banat şi Transilvania. Dreptul naţiunii române de a fi eliberată îl recunoaşte lumea întreagă. Libertatea acestei naţiuni înseamnă unirea ei cu Ţara Românească. Bucăţirea poporului românesc n-a fost urmarea vreunei legi economice în care terminologie se ascunde minciuna. Dimpotrivă… teritoriile locuite de români au fost teritorii româneşti. După drept şi dreptate, românii din Ungaria şi Transilvania, împreună cu toate teritoriile locuite de dânşii, trebuiesc să fie uniţi cu regatul român”.

În urma dezbaterilor, Rezoluția de Unire a fost adoptată în unanimitate, confirmând, astfel, un act istoric, prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român – România Mare

Un rol esențial în recunoașterea României Mari l-a avut Regina Maria.
„Regina–soldat” şi „Mama răniților”, datorită curajului de care a dat dovadă în Primul Război Mondial, a jucat un rol cheie în recunoaşterea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 de către Marile Puteri.

ANIVERSARE ÎNLĂCRIMATĂ

(sonet omagial)

În Ziua Țării, drapel sângerează

Pe frontispiciu de monument uitat,

Cu ai neamului eroi, ce au luptat

Și patria din ceruri o veghează.

Pentru pământul țării n-au pregetat

Să-l întregească, dar azi lăcrimează

În ploaie sufletească, ce vibrează

La salve de tun și onor acordat.

Oftează de dorul României Mari

Și de neam captiv în țară străină,

Abandonat ca eroii legendari.

Vremea reîntregirii vor să vină,

Cei care în luptă au fost temerari,

Să scoată națiunea din rutină.

La mulți ani, România!
La mulți ani, români patrioți!

——————————-

Maria FILIPOIU

1 Decembrie 2020

Continue reading „Maria FILIPOIU: Ziua Națională – Sărbătoarea Întregirii Neamului” →