CULTURĂ, POEZIE ȘI MUZICĂ ÎN DULCE GRAI ROMÂNESC

24 august 2024. Un început de zi cu soare blând, îmbiindu-ne cu razele sale să ne îndreptăm pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt la Casa Cărții-Galeriile de Artă „Top Art” din cetatea Moldovei Iași. Aici a avut loc un eveniment cultural deosebit, dedicat  Zilei Limbii Române – 31 august, organizat de Liga Scriitorilor Români – Filiala Iași – Nord Est și partenerii săi culturali: UZPR, SEDCOM Libris Iași și ATC Bârlad.

Deschiderea cenaclului cultural-artistic a început cu intonarea Imnului Ligii Scriitorilor Români, după care președintele Filialei LSR Iași, scriitorul și jurnalistul Ilie Serediuc a prezentat  invitații și programul manifestării. Am avut bucuria de a avea în mijlocul nostru un invitat special, venit de la Paris: inginer Simina Lazăr-Huser, stabilită în Franța, membră a LSR- FINE.

Profesor Maria V. Stoica, scriitor și jurnalist, a susținut o scurtă conferință intitulată „80 de ani de istorie recentă”, prin care a transmis informații interesante, bine documentate. Trecând prin șirul de evenimente istorice, s-a înțeles mai bine istoria comunismului românesc. Astfel, fiecare și-a putut forma propriile reprezentări despre trecutul recent al societății românești.

Poeta Mimi Rotariu, cu o trăire profundă, a recitat poezia „Graiul meu” – un omagiu adus limbii române, muzica de fundal a creat stări emoționale intense.

Noutățile editoriale. Silvia Hodaș, scriitor și jurnalist, a prezentat câteva opinii despre cărțile sosite la redacția revistei Ligii, „Nord – Est Cultural”.

Prozator, poet, eseist – Maria Panciuc Bucătaru, membră a Ligii Scriitorilor, cu peste 60 de cărți: romane și proză scurtă, volume cu însemnări și mărturii, jurnale sub diferite titluri, studii psihologice, cugetări, două volume cu umor. Despre primul volum prezentat, „Efemerele iubiri”, autoarea spune: „Acest colier de iubiri nu-l poate purta oricine, nu toți avem norocul să fim binecuvântați cu sentimente alese.” Impresionează poezia „Scrisoare către Eminescu”, cu 57 de strofe, în care îi povestește marelui poet, despre viața românilor, despre parveniți și ciocoi, dezbinarea dintre români, plecarea în străinătate, războiul aproape de graniță și evoluția culturii, cum este perceput acum marele poet. Din cel de-al doilea volum de proză scurtă: „Lumea-n care trăim” aflăm despre întâmplări din viața cotidiană, de ieri și de azi.

Constantin Anton, scriitor cu o bogată creație literară, cu apariții în mai multe antologii literare. În volumul de poezii „Mai mult ca Nesfârșirea”, apărut anul acesta, dacă facem o incursiune prin versurile sale, descoperim acel sentiment de iubire care ne luminează viața, plină de fascinație, mister și emoție și ne invită să explorăm sufletul omenesc, să contemplăm asupra frumuseții naturii, să medităm asupra trecerii timpului.

Un alt volum, cel care se lansează astăzi, intitulat simplu: „Poezii”, vol. VI, cu peste 150 de poezii, aparține poetului, ing. Florin Iftimescu. Abordează o tematică diversă despre societate, iubire, viață și elogiul femeii, răzvrătirea naturii cu consecințele sale, dar și despre frumusețea ei cu soarele dătător de viață etc. Originalitatea constă în faptul că, o parte din poeziile sale pornesc de la vorbe înțelepte sau proverbe: „Omul și pomul”, „Ziua bună”, „Gura lumii”, „Vorba dulce”, „Bate doar șaua” etc. Sunt poezii și despre familia lărgită, unele adevărate meditații asupra condiției omului, a sensului vieții, a temerilor, a singurătății, a viselor la vârsta senectuții sau despre valori morale, trăsături de caracter, dar și despre sărbătorile religioase și importanța lor.

Ilie Serediuc a prezentat revista, sosită în orașul culturii moldave, „Al cincilea anotimp”, nr. 2/2024, realizată de scriitor, membru LSR, Mariana Bendou, critic și promotor cultural, revistă internațională, independentă de cultură și civilizație a Cenaclului „Expresia Ideii”.

Cel mai așteptat moment a fost lansarea volumului „Poezii”, de Florin Iftimescu. Au prezentat scriitorii: Mimi Rotariu și Ilie Serediuc. Mimi Rotariu consideră că „volumul pictat în rime” surprinde în mod plăcut. Autorul e „un poet contemporan, cu rădăcini înfipte în pământul străbun, cu multă credință ne poartă pe drumuri tainice de munte către lăcașuri sfinte pe care le așază la loc de cinste în versuri”, „cucerește prin stihurile sale care te poartă în lumea ideilor frumoase, a vibrațiilor înalte oferite de Puterea muzicii”. Florin Iftimescu așază în versurile sale „frumosul trăit într-o viață, care, ca un veritabil inginer constructor a clădit-o cu migală și precizie, respectând regulile impuse de meserie, dar și un suflet de poet creator de emoții”.

Scriitorul și jurnalistul Ilie Serediuc a făcut o prezentare amplă a Omului – Florin Iftimescu, fiindu-i prieten l-a cunoscut bine, ba chiar uneori viața lor s-a asemănat. Ca inginer constructor, a ridicat fabrici, uzine, școli, catedrale și alte construcții în țară și străinătate. A citit din scrisoarea adresată autorului de către sora sa, emoționantele cuvinte: „Poeziile scrise de Florin au un conținut și un farmec aparte. Le-am citit cu drag și m-au impresionat ideile care le-au dat viață.”

Scriitorul Ilie Serediuc a citit în continuare un fragment din ultimul roman, de curând lansat, „Din Caucaz spre Asia Centrală”. Pentru o clipă am călătorit pe tărâmuri tainice și mai puțin cunoscute, descrise cu mare pricepere artistică de către autor.

Frumusețea și bogăția Limbii Române au strălucit în recitalul de poezie care a urmat. Au recitat din creația autorului, Florin Iftimescu sau din creația proprie: Costică Anton, Anatolie Coșuleanu, Mihai Constantinescu, Mihaela Berari, Elena Bostan-Delavicov, Silvica Gruia, Maria Loghin, Viorica Marcu, Niță Maftei, Cristina Moraru, Eugen-Paul Popa, Mihai Savin, Lazăr Simina, Elena Tudosa.

Acordurile de chitară ale cantautorului Adi Gegiuc au sporit simțirile și emoțiile. În clipele respective, parcă am auzit cuvintele marelui poet, „luceafărului poeziei românești”, Mihai Eminescu: „Limba este însăși floarea sufletului etnic al românimii”, ale lui Grigore Vieru, „poetul podului de cuvinte”: „S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române” și ale lui Nichita Stănescu, „poetul necuvintelor”: „Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română”.

Cunoscutul cantautor și compozitor, Adi Gegiuc, colaborator al Ligii Scriitorilor Români – Filiala Iași, a încântat audiența cu vocea sa caldă, de o sensibilitate aparte, cu melodiile înălțătoare, emoționante.

Momentul umoristic a fost susținut de umoristul, prof. Ioan Hodaș. Ca de obicei, cu umorul său, cu tentă moralizatoare, a stârnit hohote de râs și… meditații profunde asupra mersului societății în zilele noastre.

Atmosferă de sărbătoare! Nichita Stănescu spunea că: „A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.

Publicul a fost receptiv, minunat, a rezonat cu LIMBA ROMÂNĂ, poezia, muzica și cu umorul.

Au moderat, cu drag, evenimentul: Mimi Rotariu și Ilie Serediuc

Foto: Silvia Hodaș

Scriitori și jurnaliști, Silvia Hodaș și Ilie Serediuc

Silvia HODAȘ: MOMENTE DE ÎNALTĂ CULTURĂ ÎN ORAȘUL VASLUI

Pe 16 iunie 2024, la Vaslui a avut loc un eveniment cultural deosebit, desfășurat în Sala „Arta” a Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” – Lansarea volumului de poezie „Suflet îngândurat”, autor Viorica Marcu.

O zi frumoasă, cu soare arzător și care te conducea cu razele sale direct într-un lăcaș de cultură și istorie, acolo unde sufletul se umple de frumosul din poezie, muzică, artă decorativă, iar de la primii pași te întâmpină expozițiile realizate cu ocazia unor evenimente importante.

O sală plină cu oameni, doritori de a-și înnobila sufletul cu tot ce poate fi mai frumos.

Dr. Laurențiu Chiriac, de la Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui, în cuvântul de deschidere a evenimentului, a prezentat rolul Muzeului în cunoașterea istoriei poporului român, dar și în promovarea creatorilor de frumos, din toate domeniile.

Scriitoarea, înv. Angelica Manole, a moderat cu mult har și pricepere manifestarea cultural-artistică. A început cu prezentarea autorului Viorica Marcu, devenirea sa ca poet, cum a ajuns să realizeze tablouri din oase de pește și scoici.

Volumul de poezii „Suflet îngândurat” a fost prezentat de scriitor, prof. Silvia Hodaș, președinte al Subfilialei JUNIOR a Ligii Scriitorilor Români – Filiala Iași, membru UZPR, Filiala Iași. Făcând incursiune în „sufletul îngândurat” al poetei, a descoperit: «Cu o rară sinceritate ne dezvăluie un suflet frământat de diverse probleme ale vieții. Viorica Marcu, un suflet sensibil, receptiv la tot ce o înconjoară călătorește în sufletul său, acea parte care rămâne veșnic. Mircea Eliade afirmă că: „Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru”. Sufletul său este: „freamăt în noapte”, „tunet de ploaie”, „fulg de zăpadă”, „floare de câmp”, „cântec frumos”, „zâmbet și plâns”. Lacrima e „roua din zori”, inima „cumul de șoapte”, iar gândul „petale de flori”. Din aceste definiri se ivește, de fapt, OMUL – un mic univers. În poezia „Aș vrea să fiu”, exprimă dorințe ce cresc treptat: „strop din roua parfumată”, „o binecuvântare”, „călăuză către soare”, „punte spre abis”, „piatră prețioasă”, „scris frumos”, „rază blândă”, „amintire” și încheie cu o constatare realistă: „Dar sunt un om cu calități și defecte».

„Amprentele sufletului sensibil se observă în versuri, un pozitivism magnetizant te îmbrățișează, un timbru radiant și de speranță se revarsă peste versuri și ajunge la tine, cititorule. Cuvintele sunt așezate în versuri cu pricepere, imaginile se perindă prin fața ta, uneori poți și auzi plânsetul sau râsul naturii, strigătele de bucurie ale copiilor, plânsetul părinților. Purtătoare de cuvânt a celor de o anumită vârstă care-i descrie frumusețea și acceptarea, o cuprinde nostalgia și confesiile încep să curgă.”

Silvia Hodaș a încercat să explice legătura dintre versuri și arta tablourilor din oase și scoici: „Autoarea fiind și meșter popular, a știut să împletească versurile cu elementele tradiției românești. Chiar m-am întrebat, ce legătură pot să fac între versuri și lucrările realizate din scoici și oase de pește, ce simbolistică poate ascunde această asociere. M-am gândit că: prin florile din scoici dorește să aducă marea mai aproape de oameni, iar lucrările din oasele de pește, din punctul meu de vedere, ar semnifica concepția, potrivit căreia, „nimic nu se pierde și nimic nu se creează, ci totul se transformă” (Antoine Lavoisier). Scoici și oase de pește? Poate o conexiune spirituală cu trecutul îndepărtat, cu apariția vieții pe pământ. Ce simbolism să fie, oare? Și m-am gândit că noi, oamenii, avem o legătură cu marea. A transformat aceste două materiale, elemente din natură, în tablouri de o frumusețe și unicitate aparte. Scoica, simbol al fecundității, a nașterii, asociată reînvierii, de călcare peste moarte. Peștele simbolizează legătura cu viața subpământeană, iar în biserica creștină îi cunoașteți simbolistica.”

Anca Iacob, consultant artistic C.J.C.P.C.T. Vaslui, în discursul său, a vorbit despre artistul plastic, Viorica Marcu, cum transformă oasele de pește și scoicile în tablouri de o rară frumusețe, despre migală și măiestrie. Cu lucrările sale a participat la diferite târguri de artizanat din țară și peste hotare, unde este invitată. Expoziția intitulată sugestiv „Flori din adâncuri” impresionează prin tematică și complexitate.

Autoarea, cu emoție în glas, și-a exprimat iubirea pentru poezie și pasiunea pentru crearea tablourilor. A mulțumit celor care i-au îndrumat pașii spre împlinirea visului, celor care au făcut tot posibilul ca „ziua aceasta să fie o sărbătoare a sufletului, o sărbătoare a frumosului”. Poeta se autodefinește în cuvintele de început: „Sunt floarea primăverii, mereu triumfătoare,

Albastrul cerului senin l-am prins în brațe,

Am decupat și-un colț din soare

Și l-am zidit în sufletul plin de speranță.”

Într-o prezentare Power Point s-au putut urmări: CV-ul literar, antologiile în care apar poeziile sale, concursurile la care a participat, diplomele obținute de-a lungul timpului etc.

Au recitat versuri din creația autoarei poeții Silvica Gruia și Angelica Manole, dar și alți iubitori de poezie. Apoi au luat cuvântul scriitori, prieteni, artiști populari, membri ai familiei. Toți au apreciat OMUL Viorica Marcu, poeziile de suflet din volumul de debut, dar și munca migăloasă pentru realizarea tablourilor din materiale mai puțin cunoscute.

Și cum românul e frate cu umorul, scriitorul Ioan Hodaș a încântat prin recitarea unor poezii umoristice cu temă de actualitate.

Muzica însoțește omul în orice moment al vieții. Au uimit prin interpretare la pian talentații frați Ștefan și Alexandru Șenchiu. Recital uimitor. Cântă extraordinar de frumos, cu multă pasiune. Aplauzele au fost din plin.

Spre final, a susținut un microrecital de muzică populară o frumoasă moldoveancă de șapte ani, Isabela Ignat, din partea Asociației Culturale Domisong, însoțită de prof. Carmen Trufia. Vocea minunată, costumul popular și melodiile interpretate au încântat publicul. S-au acordat Diplome de excelență tinerilor, din partea Subfilialei JUNIOR Iași.

În încheiere a avut loc Sesiunea de autografe și felicitările din partea celor prezenți.

Organizatori: poet Viorica Marcu și prof. dr. Ramona Maria Mocanu, managerul Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui

Felicitări autoarei, Viorica Marcu!

Felicitări publicului minunat și organizatorilor!

Foto: Silvia Hodaș

Silvia Hodaș

Silvia HODAȘ: PRIMĂVARĂ CULTURALĂ IEȘEANĂ

27 aprilie 2024. O zi frumoasă de primăvară când soarele-și aruncă, generos, razele peste cele șapte coline ale Iașului. O zi numai bună de întâlnire cu adevărata cultură, fereastră spre cunoaștere și care unește oamenii porniți în căutarea frumosului.

 Liga Scriitorilor Români  – Filiala Iași – Nord Est, împreună cu partenerii tradiționali, a organizat o amplă manifestare cultural-artistică:

  •   ÎN MEMORIA SCRIITORULUI ȘI JURNALISTULUI DAN TEODORESCU
  • Lansarea volumului de poezii „PICĂTURA DE IUBIRE”, autor Mimi Rotariu

Un moment emoționat! Participanții au adus un pios omagiu scriitorului, cronicarului și jurnalistului, ing. Dan Teodorescu, plecat prea devreme dintre noi, acum un an. Scriitorul și jurnalistul, ing. Martha Eșanu, a ținut o amplă cuvântare despre omul de valoare, „neobositul cronicar al Iașului”, generos, mare caracter, devotat jurnalismului și culturii. A trecut în revistă toată creația sa literară și a scos în evidență contribuția la promovarea culturii pe plan național și internațional, încurajarea tinerelor talente literare în cadrul Ligii Scriitorilor Români, Filiala Iași, al cărei președinte a fost. S-a păstrat un moment de reculegere. Fiecare vorbitor a încercat să creioneze întreaga activitate literară și jurnalistică, fiecare a amintit de frumoasele momente unice petrecute cu ocazia participării la manifestările cultural-artistice, clipe de neuitat din excursiile și schimburile literare organizate în țară și în Republica Moldova, și multe altele.

Fiindcă data de 23 aprilie 1880 a fost „Anul de naștere al feroviarilor la români”, ing. Petru Naslău a prezentat importanța evenimentului – istorie, realizări, împliniri.

Noutățile editoriale au fost prezentate de scriitor și jurnalist, prof. Silvia Hodaș. A menționat toate cărțile primite la redacție și a vorbit, în calitate de redactor șef și tehnoredactor, despre revista „Nord – Est Cultural”, Nr. 18, ianuarie – februarie – martie, 2024, ce apare sub egida LSR – Filiala Iași. Președintele Ligii Scriitorilor – Filiala Iași, ing. Ilie Serediuc a apreciat în mod deosebit formatul nou, calitatea articolelor publicate și a ilustrațiilor inserate. A reamintit că revista a primit PREMIUL pentru „PUBLICAȚII LITERARE PERIODICE”, apărute în anul 2023, acordat de Liga Scriitorilor din România.

Scriitorul, ing. Solo Rotenstain, în intervenția sa, ne-a reamintit că „Primăvara,  anotimpul poveștilor de iubire” ne îmbie să ne bucurăm de frumusețile care ne înconjoară.  Astfel s-a creat o atmosferă numai potrivită pentru partea a doua a manifestării: Lansarea volumului de poezie, „Picătura de iubire”, autor Mimi Rotariu. Au prezentat scriitorii: Silvia Hodaș, Angelica Manole și Maria Efstate. S-a evidențiat frumusețea și expresivitatea versurilor, profunzimea trăirilor.

Silvia Hodaș (selecție din recenzie): „Este al doilea volum de poezii, după „Trăiri sentimentale”, apărut în anul 2023. În vârtejul atâtor trăiri și a experienței acumulate  s-au ivit poeziile din volumul, lansat astăzi, „Picătura de iubire”. Sentimentul de iubire cel mai complex și cel  mai frumos este prezentat în versuri de o sensibilitate și profunzime aparte. Iubirea a fascinat dintotdeauna scriitorii din toată lumea, fiecare a nuanțat iubirea în felul său.  […] Volumul începe cu poezia „Picătura de iubire”, sub semnul căreia curg toate poeziile despre iubirea ce vine într-un mod misterios și împresoară „lumina sufletului”. Poeziile sale transmit emoții pe care le așează în versuri, iar trăirile emană iubirea. Coborând în paginile acestei cărți veți descoperi un infinit izvor de iubire.”

Poeta Mimi Rotariu, în cuvântul său, a menționat: cum a apărut acest volum, momentele de inspirație, mesajul poeziilor sale și mărturisește: „volumul – «Picătura de iubire»–pe care-l simt ca un fluviu de emoții transmise să ajungă la sufletul cititorilor – «cu flacără sau pic, cu pic»”.

Din poeziile autoarei sau din creația proprie au recitat poeții: Anatolie Coșuleanu, Oana Frențescu, Silvica Gruia, Ecaterina Lungu, Niță Maftei, Mihai Savin și prozatoarea Maria Loghin.

Responsabil cu umorul a fost scriitorul Ioan Hodaș. Prin poeziile umoristice a adus multe zâmbete și hohote de râs. O adevărată terapie prin râs, pentru că „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele”, spune un cunoscut proverb biblic.

Alt moment deosebit a fost primirea de noi membri în Liga Scriitorilor Români – Filiala Iași – Nord Est  :  Anatolie Coșuleanu, Maria Loghin, Elena Miclescu, Mihaela Săvuc și Elena Sârghe.

Momentele muzicale au fost susținute de Grupul „Zorile” cu artistele Rodica Murgu, Miorița Romila și Virginia Pește. Au interpretat melodii frumoase și sensibile. Tânăra artistă, Karina Zamfirescu, a impresionat publicul prin evoluția sa, cu un recital de muzică populară. Chiar dacă este în clasa a VI-a, participă la concursuri și festivaluri de muzică populară obținând diplome, medalii și trofee.

Publicul a fost minunat și receptiv la toate momentele culturale, a trăit fiecare clipă la maxim.

Au moderat cu multă pricepere și dăruire: Mimi Rotariu, Ilie Serediuc și Ioan Hodaș. Sonorizarea a fost asigurată de prof. Culiță Păduraru, cu multă răbdarea a inserat partituri cu piese muzicale celebre în momentele oportune, s-a îngemănat muzica și poezia creând spectatorilor momente de înalte trăiri emoționale.

Canale media: Silvia Hodaș și Mihaela Săvuc. Afiș realizat de Silviu Teodorescu.

Scriitori și jurnaliști,

 Silvia Hodaș, membru al Filialei UZPR Iași

 Ilie Serediuc, vicepreședinte al Filialei UZPR Iași

Silvia HODAȘ: ÎNTÂLNIRE EMOȚIONANTĂ ÎN PRAG DE SĂRBĂTORI LA O CEAȘCĂ DE… PRIETENIE

20 decembrie 2023. Zi de sărbătoare. O întâlnire deosebită cu scriitorul, jurnalistul și publicistul Val Andreescu, cel care a acceptat să ne prezinte crâmpeie din viața și din bogata sa activitate literară, într-un interviu.

Ne-a primit cu inima și sufletul deschise. Ba chiar a rugat pe cineva să ne aștepte la sosire, într-un Cămin pentru vârstnici, așezat într-o oază de liniște, retras pentru o perioadă de îngrijire a sănătății, după o intervenție chirurgicală complexă.

Un interlocutor care a întreținut o atmosferă plăcută, parcă intuia întrebările și răspunsurile curgeau precum apa limpede a unui izvor. Amintiri, împliniri, uitate dezamăgiri. Un optimist incurabil. Un OM înzestrat cu har.

Silvia Hodaș (S.H.): Stimate Domn Val Andreescu, am rugămintea să vă prezentați, să vă cunoaștem mai bine!

Val Andreescu (V.A.): Nu-mi este  atât de ușor a vorbi despre mine, vă spun cu toată modestia, că îmi face plăcere ca despre mine, despre ceea ce scriu eu, ar trebui să vorbească scrierile mele, oameni de calitate, literați, creatori, scriitori, colegi și oameni cu suflet frumos, așa cum de-a lungul timpului au făcut-o mulți și le mulțumesc! Dar, pentru ca să spun totuși câteva cuvinte, deși îmi este foarte greu, eu sunt un tip modest, așa sunt recunoscut, atât de modest încât am sintetizat această modestie într-o epigramă de a mea, care circulă și se numește chiar așa, MODESTIE. Dați-mi voie să o recit, ca o semi-glumă, dacă doriți sau ca o glumă adevărată: „În viața mea am progresat,/ Am mai căzut, dar am urcat./ N-am fost nicicând în primii trei/ Mereu am fost… mai sus ca ei!”

S.H.: Modestia este calitatea oamenilor cu suflet nobil. Ce ne puteți spune despre debutul dumneavoastră, ca scriitor?

V.A.: Totuși, Val Andreescu este un scriitor modest de felul lui, cel care de-a lungul timpului a avut bucuria să constate că bunul Dumnezeu i-a dăruit, i-a hărăzit și i-a pus mâna în cap, cu oarece talent, apreciat de mulți și mă bucur că unele sunt mari somități naționale și chiar internaționale. Am cochetat mai întâi cu scrisul, dar am trăit și într-un mediu plin de poezie, cântec, cultură, frumusețe sufletească, de gând frumos.

Începutul a fost prin clasa a V-a, fiind elev la Bogdana – Vaslui, normal, la gazeta de perete, cu poezii patriotice, așa cum se obișnuia pe timpul acela, una din ele se numea „Patria”, apoi au urmat poezii puerile. Pe la 15-16-17 ani, am publicat în ziarul „Steagul roșu”, cu o pagină culturală pe timpul acela, o poezie, dacă îmi amintesc bine, era vorba de culorile naturii, culorile sufletului, culorile vieții. Am debutat, relativ, târziu pentru că am îmbrățișat o profesiune admirabilă, care mi-a produs un anumit confort material și spiritual. Debutul a fost cu un volum de poezii, panseuri și umor, un complex care s-a numit Calul cu potcoave roz, un volum cu destule imperfecțiuni, aș zice la această oră, prefațat de domnul profesor Teodor Pracsiu și cu lansare la Casa de Cultură din Vaslui. Apoi au urmat altele și altele: un volum de poezii – Fiorii zborului tandru; Florete melancolice, Tolba cu săgeți duioase, Șaua cailor de șah, Mărăcini cu spini suavi, Șfichiuiri edulcorate – volume de epigrame, ciclul  de romane etc.

S.H.: Știu că ați scris și fabule!

V.A.: Primul meu volum de fabule, chiar așa se întitulează Fabule. M-am aplecat asupra fabulei, deși atunci, ca și acum, fabula pare oarecum desuetă, nu mai este de actualitate, nu se mai cere pe piață, dacă se poate spune așa. Totuși, eu am găsit mult loc și o largă arie de exprimare pentru un domeniu în care puteam să spun orice despre oricine, evident că, de regulă, ceva moralizator, acuzator și cu siguranță că bietele animăluțe n-aveau nicio vină, dar eu le-am înfierat în pagină, cu ideea să îndrept moravurile, vorba latinului. Ca să vorbesc despre fabulă puțin, mă și mândresc de altfel, deși mândria nu-mi aparține mie ca trăsătură de caracter: sunt vasluianul, în conformitate cu cele afirmate de domnul profesor, Dan Ravaru, Dumnezeu să-l ierte. Domnia sa, care cunoștea la vremea aceea toată literatura vasluiană, mi-a confirmat că nu mai există un alt autor cu două volume de fabulă, pentru că între timp, am editat încă un volum de fabulă, intitulat Trăsura cu inorogi, care mă definește și în care sunt și fabule  moderne, dar am cultivat cu precădere fabula clasică, bine, aduse la nivelul zilei de astăzi.

O parte care îmi place este cea de proză. Am scris în timp o trilogie, intitulată Milenii, Anotimpuri și Iubiri, o trilogie cu destule inserții autobiografice, o trilogie care marchează viața socio-politică din România și nu numai, pe întinderea unui secol.

S.H.: Observ că acțiunea din trilogie se desfășoară pe o întindere mare ca timp și pe mai multe planuri, ce puteți spune despre personaje?

V.A.: Da, așa este, s-au afirmat foarte multe despre proza mea, de bine. Am reușit să duc personaje de la nivel de licean și până la cel de ministru al Forțelor Armate. Cu siguranță că romanele mele sunt ancorate în natura românească: acolo foșnesc codrii seculari și este plin  de drame sociale, de la depresie până la moarte, de la accidente până la trăiri sublime, iar iubirea este redată, așa cum afirma cineva, din literatura română actuală: sub formele cele mai intime, dar fără nimic frivol, fără nimic trivial, fără invective, doar cu trăirile specifice metaforizate pe alocuri, cu plimbări din cer pe pământ, de pe pământ până în cer  și chiar rămânerea acolo pentru un timp, dar și cu mari căderi tocmai de acolo de sus, care știm noi, sunt prin excelență dramatice.

Crezând că am încheiat trilogia, un om drag sufletului meu, doctorul Valeriu Lupu, la o întâlnire literară, mi-a zis că parcă nu e drept să se termine așa ciclul, cu romanul Pedeapsa iubirii și că ar trebui și o… răsplată a iubirii. Peste un timp, am început un nou roman, ca să fac o glumă, al patrulea din trilogie, pe care l-am terminat de curând și sunt foarte mulțumit, intitulat Recompensa iubirii, un roman care vreau eu să spun, că este precum D’ Artagnan, al patrulea în cadrul trioului acela vestit, un roman care se citește destul de repede, un roman care este plin de neprevăzut, de dramatism, plin de sublim. Se pare că vorbesc foarte frumos despre operele mele și nu-mi place, nici nu știu dacă sunt opere.

De altfel, dacă e vorba de proza mea, vreau să redau un cuvânt, doar un cuvânt din cineva drag sufletului meu, prof. dr. Teodor Codreanu, căruia eu îi spuneam eminența cenușie a culturii vasluiene, cel mai mare eminescolog în viață, un critic literar de mare acuratețe și profunzime, care vorbind despre penultimul meu roman, Pedeapsa iubirii, a apus: „Am început să citesc acest volum, al lui Val Andreescu, în stil oenologic, în sensul că, academicianul Valeriu Cotea spunea: «Ca să vezi ce fel de vin este în butoi, nu trebuie să bei tot butoiul, ci un pahar acolo». Am vrut să citesc o filă, două, trei și am constatat că nu l-am mai lăsat din mână până nu l-am terminat.” Mie, care nu mă mulțumesc cu puțin, consider că-mi ajunge o așa apreciere din partea unei asemenea personalități internaționale, aș zice. Așa că, nu pot să mai vorbesc despre mine.

S.H.: V-aș ruga să enumerați din creațiile dumneavoastră!

           V.A.: Voi enumera volumele publicate în continuare, romanele au fost: Milenii, Anotimpuri și Iubiri – primul roman, Învierea pământeană – al doilea roman, Pedeapsa iubirii – al treilea roman, în toate trei și în al patrulea, personajele trec prin etape sociale complexe.

S.H.: Personajele sunt aceleași?

V.A.: Da, sunt aceleași personaje, ca într-o veritabilă saga, de asta i-am și spus trilogie, că altfel… Toponimiile și personajele rămân în general aceleași și mereu apar altele noi.

S.H.: Interesant și provocator titlu: Mărăcini cu spini suavi!

V.A.: Să știți că toate titlurile de la volumele mele de umor sunt sugestive, sunt oximoronice și sunt alese de așa manieră, încât să ducă oarecum în eroare, cum face umorul, cum face epigrama, știți! Tir cu gloanțe altruiste este volumul la care lucrez, de fapt l-am terminat, îi mai trebuie o prefață. Deși despre prefețele acestea, eu am o părere, nu neapărat personală, că la primele două, trei volume e bine să ai o prefață, dar la următoarele nu mai are sens, pentru că ești cunoscut, deja.

Despre mine, nu mai zic, nu mai vorbesc! Și așa am spus foarte multe, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat, dar au vorbit oameni minunați, precum: Daniel Corbu, Petruș Andrei, Mihai Batog Bujeniță, Emilian Marcu, Liviu Apetroaie, Teodor Codreanu, Teodor Pracsiu, Dan Ravaru, Ioan Baban, Mihai Haivas. Lista este foarte lungă și mi-aș dori să nu omit pe cineva, poeții Dumitru Brăneanu și Ioan Prăjișteanu, amândoi de la Bacău, Corneliu Galben și mulți, mulți alții, cărora le mulțumesc și cu această ocazie pentru că m-au gratulat cu calități și talent deosebit, ceea ce sunt conștient că nu întotdeauna este adevărat. Vorba ceea, când mergi la nuntă nu poți spune că mireasa e urâtă.

S.H.: Am mers de multe ori împreună la ședințele Asociației Literare „PĂSTOREL” Iași. Din motive de sănătate, în ultimul timp nu ați mai frecventat, dar am înțeles că scrieți și încă mult.

V.A.: Nu pot merge, dar abia aștept să pot! Până atunci adresez salutul și cuvenitele urări de bine membrilor ALPI! Vă spun, scrisul este ca mersul pe bicicletă și ca iubirea, nu se uită. Nu poți să nu scrii, atunci când bunul Dumnezeu s-a gândit la tine și te-a dăruit cu o anumită aplecare asupra lumii și a vieții, un anume talent, cu o anumită misiune pământeană, ca să zic așa. Nimic nu se compară cu creația mundană, așa îmi place mie să spun, nimic nu se compară cu trăirile, cu arderile, cu destăinuirile, cu plânsul. Atunci când scrii, nu se poate compara cu nimic, nu se aseamănă cu nimic, poate cu creația divină, într-un plan mult mai mărunt.

S.H.: Scrisul este și ca o terapie pentru dumneavoastră, Domnule Val Andreescu?

V.A.: Să știți că fără scris, cred că nu aș fi rezistat. Nu-mi place deloc să mă plâng, sunt optimist prin excelență, de asta am și scris umor, de asta am și făcut umor și nu am cum să nu constat și eu că scrisul este o terapie, terapie care vindecă, una care alină, care echilibrează,  care redescoperă și ne readuce sau conduce dincolo de linia de plutire, uneori pe culmi înalte și mult prea înalte.

S.H.: Aveți o relație specială cu Dumnezeu, simțiți prezența, nu v-ați supărat niciodată pe dânsul?

V.A.: Un lucru bine știut, străbunicii noștri latini au spus: „Nihil sine deo”, „Nimic fără Dumnezeu”, prin urmare, eu, creștin ortodox, nu am cum să nu am o relație specială cu bunul Dumnezeu, fără ea nu aș exista, aș fi o entitate materială și atât, o ciupercuță, o plăntuță, ceva. Este minunat să îl ai pe Dumnezeu în suflet, iar eu am bucuria să mă aflu la această oră, într-un așezământ aflat sub oblăduirea Episcopiei de Huși, unde Dumnezeu este, dacă mi se permite să spun așa, la El acasă.

S.H.: Emoționant și frumos spus: „Dumnezeu este la El acasă!”

V.A.: Am fost vizitat și sunt bucuros să fiu binecuvântat de Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor. Am o relație excelentă cu părintele Ioan, din acest sat, preot și un om admirabil, care m-a împărtășit de atâtea ori. Am o relație și vă rog să-mi permiteți să-i aduc mulțumiri calde și recunoaștere deplină părintelui Vladimir Beregoi, șeful acestor așezăminte sociale, care mi-a dăruit, din prea plin de suflet, elemente nu numai materiale ci și cu un înalt grad spiritual.

S.H.: Care sunt sursele dumneavoastră de inspirație? Aveți o creație foarte bogată, m-aș referi mai mult la romane

V.A.: Să știți că sunt motive de inspirații multe și diverse, dar eu cred că bunul Dumnezeu mi le dăruiește la momentul potrivit. A contat foarte mult trăirile mele, trăirile de moment, trăirea clipei. A contat foarte mult modul cum am perceput natura, firea umană în general, dar și aspecte particulare ale ei, a contat foarte mult iubirea de Dumnezeu, pentru că în toate romanele mele sunt o serie întreagă de inserții cu caracter religios, fără de care nu aș putea, evident. Fără a face paradă de acestea. Alte surse de inspirație au fost oamenii dragi din viața mea, au fost oamenii cu suflet frumos, marile personalități, istoria poporului nostru, literatura însăși.

S.H.: Dacă ați primit pentru întreaga creație recunoștință, diplome, premii, distincții…

V.A.: Am primit, fără să umblu special după ele, de altfel vă mărturisesc că nu-mi plac concursurile, pentru că știu o vorbă de la Academia „Liberă Păstorel”, spusă de cineva, că toate jurizările au partea lor de subiectivitate, uneori excesivă. Atunci am zis, de ce să-mi fac rău cu mâna mea! Am primit, la începuturile mele, premiul Revistei „Epigrama”, în forma ei dinainte, premiul întâi pe țară cu o epigramă pe temă dată, tema era Grade, iar eu m-am gândit dincolo de gradele la alcool sau militare și m-am referit la gradele unghiurilor geometrice:

Unghi la 180°

Mergem spre o viață bună

Ca și Statele Unite,

Pe-o direcție comună,

Dar în sensuri diferite. 

A fost apreciată. Apoi, alta publicată, tot în această revistă, dedicată redactorului șef. Se știe că cei care au plecat să facă umor în Cer și sunt publicați, numele lor e încadrat într-un chenar negru. Am spus așa:

Către redactorul șef al Revistei „Epigrama”

Cum vă știu creștin integru,

Vă rog ca pe cel de sus,

Păstrați gol chenarul negru,

Prea mulți umoriști s-au dus.

Am premiul III la Carte de umor, premiul III cu volum colectiv, în care apare și domnul Ioan Hodaș, volum apărut sub egida Cenaclului „Valentin Silvestru”. Am fost multă vreme membru al cenaclului alături de oameni minunați, minunați și cam în fiecare an se scotea câte un volum cu un colectiv – autori, membri ai cenaclului, de regulă. Am premii pentru proză, nu foarte multe, pentru că nu am trimis, am recunoaștere. Nu mă dau în vânt după premii, nu e vorba de „vulpea care nu ajunge la struguri…”. Recunoașterea este dacă scrii și scrii bine, este tot ceea ce rămâne. Dacă o faci dând așa din coate, mie mi se pare că este artificială și nu reprezintă valoarea intrinsecă. Mai bine prefer să fiu citit, apreciat atât cât se poate și atât. Așa se explică de ce nu m-am înscris cu dosar pentru ca să ajung membru USR. Am fost întrebat, mi s-a spus, mi s-a recomandat. Am recomandări de acum 15 ani de la personalități marcante ale culturii. Nu am făcut-o și din cauza faptului că am fost și foarte ocupat și dintr-o anumită… lehamite. Păi, vedeți dumneavoastră, valorile se uniformizează și se schimbă scara valorilor, element care-l diger cam greu.

S.H.: Sunteți născut în Bacău, ce v-a determinat să rămâneți pe aceste meleaguri?

V.A.: Sunt băcăuan, născut în actuala comună Săucești, Bacău, pe malul Siretului meu drag, pe care am bucuria să-l descriu cu liniștea lui, dar și cu învolburarea lui adâncă, cu oameni minunați, dar la fel de îndrăgostit sunt și de Vaslui, de Poiana Alexei, de Pădurea Mavrocordat pe care am descris-o în fiecare roman, de oameni care știu să gândească frumos în simplitatea lor, oameni cărora le cântă sufletul de bucurie, care știu să trăiască frumos, să se bucure și să aprecieze, în general, tot ce este frumos în natură și societate. Mă consider vasluian, pentru că, dacă mă gândesc bine, aici m-am împlinit literar deși am început în Bacău. Cunosc toată sau aproape toată literatura și cultura vasluiană, care nu-i de ici de acolo, în sensul că are locul ei bine stabilit în complexitatea națională. Am avut bucuria ca, de-a lungul timpului, să mă întâlnesc, să discut, să petrec, să intervievez, să filmez mai  toate valorile de pe aceste meleaguri și nu numai.

S.H.: Ați avut o șansă unică.

V.A.: Da, am cunoscut aproape toate marile personalități ale Vasluiului și nu numai. Cred că aici este locul și timpul să aduc mulțumiri domnului profesor Dumitru V. Marin,  personalitate completă și discutată, mă rog, pentru faptul că mi-a conferit posibilitatea de a lua legătura și de a prezenta marea frumusețe, profunzime, diversitate a culturii vasluiene. Așa se face că în cele câteva sute de emisiuni Radio, intitulate la timpul acela: „La o ceașcă de cultură”, „Memoria zilei”, „La ordinea zilei” și în cadrul unor emisiuni televizate la Televiziunea Vaslui, unde am avut bucuria să lucrez atâta vreme ca și la Radio Unison, să mă întâlnesc cu personalități marcante, unele nu mai sunt, Dumnezeu să-i ierte, oameni care au marcat timpul și spațiul acestui județ năpăstuit de multe ori, dar cu oameni superiori, frumoși, minunați.

 S.H.: Ce frumoase amintiri, să faci atâtea emisiuni la Radio și Televiziune! Ați avut o activitate intensă, când v-a mai rămas timp pentru sufletul dumneavoastră, să așterneți pe hârtie ceea ce ați scris?

 V.A.: Stimată Doamna Hodaș, vreau să vă spun, că nimic mai minunat decât etapele prin care am trecut, cu bune și cu rele, cu realizări marcante și imperfecțiuni și că în calitate de reporter, redactor și redactor șef de ziar și de revistă (vreme de două decenii!), constat că nimic nu este perfect, nimic nu este realizat la modul cel mai înalt, la sublim. Totul este perfectibil. Așa e și la mine, îmi face plăcere să-mi  amintesc și astăzi că  m-am autointitulat partea pozitivă a presei, cam pretențios, dar mi-am propus și am reușit, într-o vreme în care la modă erau și mai sunt scandalurile, prostituția, bătăile, averile și altele, să mă ocup de elemente pozitive, cele care să facă bucurie și să schimbe în bine starea psihică a cititorului. Să arăt că, de fapt, dincolo de toate acestea, se întâmplă și lucruri frumoase, de care ne ocupam cu Televiziunea, Radioul și ziarul de Vaslui – Iași – Bacău: că se dau în funcțiune școli, că se fac șosele,  drumuri, grădinițe, cămine culturale mai puțin, că se desfășoară activități culturale, științifice, sărbători ale satului, comunei, orașului, județului. Toate le-am făcut cu dăruire și cu mansuetudine, așa cum s-ar exprima un pretențios. Alții, malițioși, au considerat că nu mă implic. Nu m-am implicat, nu mi-a plăcut și nici nu avea cine să mă apere dacă m-aș fi orientat către elemente de scandal, nici nu cadra cu tiparul meu moral. Mi-a făcut plăcere să prezint oamenii cu suflet frumos, cei care au făcut ceva important în viață, care au marcat timpul și spațiul acolo unde au fost ei: directori, primari, președinți de Consiliul Județean, episcopi, miniștri, prim miniștri, președinți sau foști președinți de Stat.  Am avut această bucurie să mă întâlnesc cu oameni deosebiți, în perioade deosebite.

S.H.: Constatăm că ați fost un om foarte norocos, norocul a venit spre dumneavoastră doar prin munca pe care ați desfășurat-o, v-ați disipat spre mai multe genuri de activități. 

V.A.: Eu cred că m-au lăudat foarte mult, norocos, da! Un aport special l-au avut și oamenii minunați din jurul meu, de deasupra mea, dar în primul rând bunul Dumnezeu care a vegheat, m-a inspirat, mi-a dat putere și desigur la această oră am făcut multe, dar știu bine, că multe nu le-am făcut, că ar mai trebui făcute.

S.H.: Cred că sunteți modest, nici n-ați spus tot ce ați realizat. Cunoaștem și noi o parte din realizări. Vă place să spuneți că au fost oameni care au marcat timpul și spațiul, să sperăm că și noi, acum, marcăm timpul și spațiul. Povestiți atât de frumos, încât am sta aici cu dumneavoastră, nu am mai pleca, să ne încântați cu bogăția de idei și sentimente.

 V.A.: Să știți dumneavoastră că, atunci când am fost reporter, redactor șef și altele, niciodată nu mi-a plăcut să fac un program dinainte, să studiez, să prefațez. Mi-a plăcut să vorbesc liber, spontan și că în toate emisiunile mele, vă declar cu mâna pe suflet, n-a fost nimic scris sau pregătit, totul a fost spontan și la vedere, cum se spune. Știți, poate asta a dat o notă de veridicitate celor pe care le-am făcut. Mi-aș dori ca bunul Dumnezeu să mă ajute să „cânt” în continuare, cu modestele mele mijloace literare, sufletul românesc care e minunat, valorile perene ale culturii noastre, natura de o frumusețe greu de descris în cuvinte, deși am încercat, oamenii care sunt minunați, sunt atâtea întâmplări frumoase, sunt atâtea locuri minunate. Natura e frumoasă în continuare ca și societatea. Noi, oamenii, denaturăm aceste lucruri: iarba e la fel de verde ca și altădată, parfumul florilor este la fel ca altădată, se pare că nu mai avem timp, nu mai avem răbdare, nu avem dispoziția necesară, că ne-am decalibrat și ne-am depersonalizat, și aproape că ne dezumanizăm. Norocul este că mai sunt printre noi semeni extraordinari, care știu să aprecieze aceste valori, care rup din timpul lor pentru a se bucura, cu sufletul măcar, de tot ce este frumos, de tot ce este drept, de tot ce este peren. Este minunat că mai sunt asemenea oameni. Vă mărturisesc că sunt optimist, atâta timp cât vor mai există asemenea oameni, asemenea români, România nu are cum să nu meargă mai departe cu capul sus.

 S.H.: Mi-am pregătit o mulțime din întrebări, dar cu dumneavoastră ele au venit firești. Dacă sunt întrebări pe care nu am reușit să vi le adresez.

 V.A.: Stimată Doamnă, eu sunt un om cu sufletul deschis. Așa am fost de-a lungul timpului. Aveam, vorba poetului, sufletul în palmă, n-am ascuns nimic, am răspuns totdeauna întrebărilor pertinente. Am fost deschis cu cei din jurul meu, asta mi-a conferit o independență personală. Dar, de ce să nu recunosc, am avut și multe repercutări, elemente rebarbative, nu tocmai pozitive, s-au supărat unii, adevărul supără, dar eliberează în același timp. Ce-ar fi trebuit să mă mai întrebați, nu știu și așa mă gândesc că am spus prea mult despre mine. De-a lungul timpului nu mi-a plăcut publicitatea, în mod special. Știu o vorbă de pe stradă: Sunt modest, dar să se știe! Nu vreau să rămân în modul ăsta al cuvântului, ci să vorbească despre mine și despre ceea ce am scris, cei care mă cunosc și de ce nu, cei care mă cunosc în profunzime ca și creație literară și nu numai și chiar despre o creație vorbită, pentru că există și aceasta. Comunicarea e necesară. Ce-am fi noi fără comunicarea între suflete, fără prietenie ce-am fi, fără idei frumoase, fără discuții de calitate, ce-am fi noi fără natură, fără societate? Dar, mai ales, ce am fi fără Bunul Dumnezeu, ce am fi? Nu am mai fi nimic, biete particule pierdute în… neant!

S.H.: Ce proiecte aveți, la ce lucrați acum?

          V.A. Am, mi-amintesc, atunci când scriam primele poezioare, juvenile, vedeam pe cineva la televizor sau auzeam la radio, reporterul întreba: Maestre, ce mai scrieți, ce mai creați? La care maestrul  respectiv zicea: „Păi, am două lucrări la tipar, am două volume în sertar, la două lucrez acum, mai am ca proiect vreo trei patru”, iar eu mă gândeam cum se poate atâta bogăție de idei, de unde le are, pentru că eu mă forțam, mă rugam să am o idee pentru o poezioară la timpul acela. Iată că vremea a vremuit și am ajuns, în situația ca pe lângă cele 16 volume publicate, să am la această oră două volume bune de tipar, doar trebuie  trimise la tipografie.

         Am opt-nouă volume de epigramă, ceea ce pare foarte mult și cineva s-ar grăbi să spună că nu se știe dacă toate sunt bune. Recunosc, nu toate sunt, creația este inegală, în general.

S.H.: Dar, se știe că într-un volum de epigrame, nu toate pot avea același nivel calitativ.

V.A.: Volumul se intitulează, de data aceasta, în stilul meu personal, Racheta cu oplene,  (oplenele un arhaism, fiecare din cele două lemne transversale care leagă și susțin tălpile saniei), nu se mai folosește termenul, mie mi-a plăcut pentru că am mers la extreme, racheta care este  modernă și oplenele care sunt destul de vechi. Mărturisesc că epigrama, în sine, cere să fii original, este specia sau subspecia, cum zic alți literați, chintesență de poezie, cea care cere atâta precizie și are atâtea norme. Fără prozodie, fără  respectarea ritmului, a rimei perfecte, cel mult de gradul doi, a evitării cacofoniilor, aliterațiilor și a înlăturării invectivelor și a vorbiri urâte, a atacului la persoane. Dar cu toate acestea trebuie să aibă poanta, regret că nu am pregătit câteva definiții despre epigramă în epigramele mele.

S.H.: Abordați mai multe genuri literare: proză, fabulă, epigrame. Care dintre acestea vă merg mai mult la suflet, măcar o idee mai mult.

V.A.: Poezia este suflet și expansiune sintetizată, este acuratețe și simplitate, trăire și ardere simultan, este clipa care vrem să o păstrăm. Pe când fabula, v-am spus eu că este moralizatoare și îți permite ca atunci când te superi pe cineva decât să-i spui urât, îi spui frumos și pui năravul, defectul său pe spatele unor animăluțe care nu au nicio vină.

Cât privește proza, proza îți conferă totul, descriere, epic și lirism, continuitate, proza se desfășoară pe perioade mari, este atotcuprinzătoare. Aici, poți să dai frâu liber oricăror sentimente, oricăror deprinderi, oricăror elemente de  înălțare sufletească. Este permis totul și multe nu sunt permise.

Cât privește epigrama, aici ești tu cu mijloacele tale, cu gândul zglobiu, cu aplecarea către îndreptarea unor elemente care se degradează vizibil ori s-au degradat, fie ele de natură materială, umană, politică, de ce nu. Toate sunt importante, doamnă Hodaș! Toate creațiile sunt minunate, creația în sine este minunată cred și am spus-o, nici nu știu dacă este ideea mea sau nu, că dincolo de creația, îmi place să spun, mundană, pământeană, nu este ceva mai frumos decât doar creația divină, dumnezeiască. Să știți că imperfecțiunea există, există în orice creație, eu cred că, dacă mi se permite o glumă, că și în creația dumnezeiască este atâta imperfecțiune, de asta nu semănăm unii cu alții, de asta apar elemente din acestea care ne diferențiază unii de alții, care supără, deranjează. Apar oameni care știu să treacă dincolo de umbra lor, să se ridice la nivelul creației sublime.

S.H.: Vă mulțumesc pentru tot, a fost o adevărată încântare! Eu am avut emoții. Întrebările au curs pur și simplu, au mers din una în alta, fără a urma o anumită ordine, am avut noroc de dumneavoastră, cu subtilitate m-ați orientat, fiind un experimentat redactor de ziar și revistă, reporter radio și TV.

V.A.: Sunt bucuros că am stat de vorbă așa… liber. Primiți mulțumirile și întreaga mea prețuire!

Silvia Hodaș (membru UZPR)

Silvia HODAȘ: CEFERIȘTII – OAMENII DRUMURILOR DE FIER

Vineri, 16 februarie 2024, Liga Scriitorilor Români – Filiala Iași-Nord Est, împreună cu partenerii săi, a organizat manifestarea cultural-artistică dedicată „Zilei Ceferiștilor”, considerați cândva ca cea de-a doua armată a țării. În această zi a fost omagiată memoria celor căzuţi în sângeroasele evenimente din 15-16 februarie 1933, când ceferiştii, de la Atelierele Griviţa din Bucureşti, s-au ridicat la luptă împotriva asupririi la care erau supuşi muncitorii, evenimente cu valoare istorică ce nu trebuie uitate. De asemenea, au fost elogiați ceferiștii de ieri și de azi care și-au pus munca și devotamentul în slujba călătorului.

În deschidere, jurnalistul şi scriitorul Ilie Serediuc, președintele filialei ieşene a LSR, a salutat publicul, a prezentat programul manifestării și invitații: reprezentanți ai CFR, preotul Olăeru Ioan, poeți, prozatori, artiști muzicali și plastici, grupuri vocale, oameni iubitori de cultură și apoi, a vorbit despre semnificația zilei. S-a păstrat un moment de reculegere în cinstea ceferiștilor care și-au pierdut viața în lupta pentru dreptate.

A fost primit în LSR, un nou membru cu o activitate scriitoricească bogată, vasluianca Angelica Manole. În mod festiv i s-a înmânat legitimația de membru.

Președintele LSR Subfiliala JUNIOR, Silvia Hodaș, a prezentat tinerii artiști, frații Moise și Karina Zamfirescu. Pentru început au evoluat cunoscuții frați Moise, voci calde, cu două melodii populare frumoase: „Cântec pentru bunica”, melodie ce a ajuns la sufletul tuturor când au mărturisit: „Și-unde-aș fi prin țară port în inimioară / Pe bunica blândă ce m-așteaptă-n tindă”, iar prin interpretarea celui de-al doilea cântec ne-a invitat la sârba strămoșească, cine știe s-o pornească, „Sârba de la Iași” (repertoriu propriu).

Artista în devenire, Karina Zamfirescu, cu vocea sa duioasă, ne-a încântat cu melodiile „Frumos mai cântă mierla”, aducându-ne speranța că primăvara nu e departe și vor începe muncile câmpului și așa cum stă bine românului după lucrul în câmp trebuie să iasă și la joc. Melodia „Astăzi am ieșit la joc”, cu tot satul la un loc, este relevantă. Auditoriul s-a bucurat și cu emoție a aplaudat evoluția artistică deosebită a tinerilor artiști.

Un moment important a fost prezentarea Conferinței „Ziua Ceferiștilor” de către prof. Solo Rotenstain. A început cu un citat sugestiv, de Nicolae Iorga: „Un popor care nu-și cunoaște trecutul e condamnat să-l repete”. A vorbit, argumentând, despre semnificația și valoarea istorică a acestei zile. Momente emoționante au fost când scriitorul Anton Constantin, a adus un „Elogiu ceferiștilor” și în același timp un omagiu tatălui său, ceferistul Anton C. Vasile; la fel și scriitorul Ilie Serediuc, în scurta sa intervenție, a adus un pios omagiu tatălui.

A urmat un moment de înaltă cultură cu scriitoarea Marta Eșanu, care cu blândețea ce o caracterizează, a prezentat într-un discurs plin de emoție „Ziua ceferistului”, referindu-se la Atelierele CFR Iași Nicolina ca importanță și obiectul de activitate al acestora, numite la început Atelierele CFR Frumoasa și care au luat naștere în anul 1892. De Nicolina se leagă primele mișcări comuniste din 1920. La 16 februarie 1987, se declanșează la Uzinele Nicolina o grevă spontană – muncitorii își cer drepturile, iar doi ani mai târziu au loc primele mișcări anti-comuniste, din 14 decembrie 1989. 

Ing. Petru Naslău, directorul Clubului CFR,  a completat cu informații despre însemnătatea acestei zile și despre istoricul activităților culturale desfășurate de-a lungul timpului de către această instituție, a cercurilor de chitară, pian, teatru etc.

La Noutăți editoriale, a fost prezentat volumul de poezii bilingv „Poezii alese”, al cunoscutei autoare Titina Nica Țene (de la Cluj), de către scriitoarea Silvia Hodaș, fragment: „Poeta se scufundă în sine și aduce în prezent trăirile intense din copilărie, poezie născută din cele mai sinceri trăiri, din căutări, neliniști și frământări. Mesajul se descifrează cu ușurință, cititorul se va întoarce în trecut, pe vremea copilăriei o dată cu autoarea, dar nu va sta prea mult și va veni în prezent, un prezent plin de întrebări și meditații, cu bucuria împlinirii menirii pe acest pământ. Versurile susură delicat, iar poeta absoarbe din univers frumusețea unei copilării, trăită în mijlocul naturii, cuvintele freamătă de frumusețe și sensibilitate, pătrunse de nostalgie.”

Un recital muzical de excepție, cu melodii adecvate, a susținut cunoscutul și îndrăgitul artist Valentin Alexiu, supranumit Pavarotti de Iași, datorită capacității sale de a imita foarte bine pe celebrul tenor. Vocea puternică, calitățile vocale extraordinare au uluit jurații de la Românii au Talent, în anul 2020 și mai mult, l-au numit Freddie Mercury din Iași, pentru că l-a readus pe scenă pe muzician și a primit patru de „DA”. Melodiile într-o interpretare inegalabilă, voce și chitară: „Bunica” – melodie cu versuri de 150 de ani, când copilul asculta ce spune bunica, dar adăuga: „Astea-s basme din cărți de povești / Dar îmi place cum le povestești”, „Romanță între două trenuri” – nostalgii trăite într-o gară când „Etern pasager, mai vine un tren / Adio, mai trece un tren” au atins inima. Și cum bunicul cantautorului a fost ceferist a interpretat „Lacrimi pentru tatăl învins”, impresionantele versuri ale lui Adrian Păunescu au adus lacrimi în ochii celor din public: „Unde vă duceți, puteri părintești / Și vă tot stingeți mereu”. La invitația artistului, „Hai, vino în gara noastră mică”, zâmbetul a luminat chipurile și cu toții au început să cânte. Și nu putea încheia Pavarotti de Iași, fără interpretarea excepțională  a ariei „La Dona e mobile ( Rigoletto, de Giuseppe Verdi).

Momentele poetice au întregit atmosfera și au convins încă o dată, că trenurile vin și pleacă din gări mai mici sau mai mari, aducând iubiri, bucurii, dureri, tristeți și speranțe, iar alteori le duce

mai departe. Au recitat din creații proprii și nu numai, poeții: Elena Bostan Delavicov, Mimi Rotariu, Ecaterina Lungu, Angelica Manole, Mihaela Berari, Anatolie Coșuleanu și Rodica Murgu.

Grupul „Zorile” a încântat prin repertoriul ales cu melodiile: „Acasă-i România” și „Când e omul fain și tânăr”, pătrunse de profundă simțire.

Grupul „Lirica”, dirijat de inimoasa doamnă Nușa Apostol, cum era și firesc, într-o zi de sărbătoare, a interpretat „Trenule, mașină mică” și „Pupați-aș coama, Bălan”, cântece vechi care au readus în prezent frumusețea și valoarea folclorică a acestora. Recitatoarea Stela Lozanu, cu pasiune și talent, prin poezia „Blestem de țigancă” a transmis: când inima e rănită îți reverși focul într-un… frumos blestem, iar actorul Valeriul Rudolf ne-a convins cu poezia „Sâmburele” că atunci când se pleacă la pețit, e posibil chiar și un sâmbure din dulceață să-ți strice planurile.

Nu a lipsit umorul și ineditul ce a adus zâmbete și voie bună. Umoristul Doru Melnic a dedicat o poezie Feroviarilor, ,,Declarația unui mecanic de locomotivă” și a continuat cu două poezii din nelipsitele declarații vesele de iubire. Viceprim-președintele Ligii, Ioan Hodaș, scriitorul și umoristul, cu ale sale poezii de gen în care-și mai satirizează și consoarta, a stârnit uimire și hohote de râs.

La final, a fost rostită o Rugăciune de către preotul Olăeru Ioan, Parohia „Sf. Gheorghe” – Cimitir „Eternitatea” Iași, în memoria celor căzuți în evenimentele din 15-16 februarie 1933. Părintele ne-a vorbit despre ceferiștii care s-au ridicat la luptă împotriva asupririi la care erau supuși muncitorii. Apoi a spus o Rugăciune  pentru toți ceferiștii, slujitorii de ieri și de azi ai CFR, prezenți la datorie indiferent de vreme și vremuri, binecuvântare pentru toți.

 „La mulți ani de Ziua Feroviarului!”

Publicul a fost receptiv, minunat și o manifestare culturală de neuitat.

Au moderat cu multă căldură scriitorii: Mimi Rotariu, Ilie Serediuc și Ioan Hodaș.

Sonorizarea a fost asigurată de prof. Culiță Păduraru.

Afiș: Silviu Teodorescu

Foto: Silvia Hodaș și Alexandra C.

Scriitori și jurnaliști: Silvia Hodaș și Ilie Serediuc, vicepreședinte UZPR, Iași

Silvia HODAȘ: NE-AM UNIT, TREBUIE SĂ RĂMÂNEM UNIȚI!

În ziua de 24 Ianuarie 2024, Liga Scriitorilor Români – Filiala Iași – Nord Est, împreună cu partenerii săi, au sărbătorit Unirea printr-o amplă manifestare cultural-artistică cu tema: „Ne-am unit, trebuie să rămânem uniți!”.

De 165 de ani, la data de 24 Ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române înfăptuită în anul 1859 sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Data de 24 Ianuarie a rămas în istorie și în sufletul românilor ca ziua în  care s-a realizat Mica Unire sau Unirea Principatelor Române. A fost primul pas important în formarea teritoriului României, următorul eveniment având loc la 1 decembrie 1918, când a fost înfăptuită Marea Unire.

În deschidere, jurnalistul şi scriitorul Ilie Serediuc, președintele filialei ieşene a LSR, a salutat publicul, a prezentat invitații, apoi a vorbit despre semnificația zilei de 24 Ianuarie.

Scriitori, poeți, recitatori, soliști vocali, grup vocal și iubitorii de cultură și-au unit gândurile și-ntr-o simțire românească au trăit momente de bucurie și împlinire sufletească. Fiecare a marcat ziua de azi prin tot ce e mai frumos. O zi – izvor de bucurie și trăire a unor clipe înălțătoare. Cuvintele de iubire, de înfrățire și unitate au curs în cântece și versuri sublime, au copleșit inimile.

În deschidere, Silvia Hodaș, președinte LSR Subfiliala JUNIOR, a prezentat viitorii artiști: Karina Zamfirescu și frații Moise. Karina a fost cea care a deschis festivitatea cu trei dintre cele mai frumoase cântece populare românești. A emoționat sala când a început să cânte: „Avem o țară mândră și un brav popor,/ Uniți pe veci sub tricolor./ Chiar de-ar fi să vină neguri peste noi,/ Vom rămâne tot eroi.” Un mesaj tulburător! Apoi, cum îi stă bine românului la zi de mare sărbătoare, ne-a invitat să audiem două sârbe, una fiind „Sârba de demult”.

Cu multă iubire de neam și țară, au evoluat frații Moise: Giuliana Maria și Lorenzo Marian, copii talentați nu numai la cântec ci și la joc. Melodia și versurile „România mea e România ta/ E România noastră și suntem stăpâni în ea” au ajuns la inimile tuturor, iar când au început să cânte și să îndemne: „Și atunci când ești departe de sat și de neamul tău/ Să spui cu demnitate Român voi fi mereu” s-a auzit „glas peste Carpați” și poate chiar mai departe.

Tinerii au fost răsplătiți cu aplauze din plin și Diplome de Excelență pentru promovarea culturii și spiritualității românești la nivel național și internațional. Liceanului Silviu Teodorescu i s-a înmânat Diploma de Excelență și medalie, recunoaștere a activității din cadrul Ligii pentru anul 2023.

În partea a doua a manifestării, scriitorul Solo Rotenstain a susținut Conferința tematică „Ziua Unirii Principatelor Române” – zi de omagiere adusă momentului istoric din 24 Ianuarie 1859. Au fost enumerate principalele momente ale Unirii. S-a intonat nemuritoarea melodie „Hora Unirii”. Hora Unirii este unul dintre simbolurile sărbătorii naționale prin care românii celebrează în fiecare an, pe 24 Ianuarie, de Ziua Unirii Principatelor Române. Hora unității naționale face să tresalte toată suflarea românească de oriunde.

Creatorii de frumos au adus prin versuri, proză, discursuri, închinare marelui Domnitor Alexandru Ioan Cuza. Un moment patriotic de rară sensibilitate au oferit, din creațiile proprii, poeții: Anton Constantin, Anatolie Coșuleanu,  Mihaela Berari, Elena Bostan, Ioan Hodaș, Cristina Macovei, Angelica Manole și Valeriu Rudolf. Elena Bostan ne-a vorbit și despre rolul important pe care l-a avut pe lângă domnitor, în opera de reformare a țării, Prima Doamnă a Principatelor Unite – Elena Cuza. Mimi Rotariu l-a readus în memorie pe Moș Ion Roată, care cu înțelepciune, a arătat tuturor ce înseamnă Unirea adevărată. De curând, pe 15 Ianuarie 2024,  s-a sărbătorit „Ziua Culturii Naționale”, iar actorul Valeriu Rudolf nu a uitat de cei doi prieteni buni, Eminescu și Creangă, pe care i-a creionat în versuri frumoase.

Scriitoarea Martha Eșanu a trecut în revistă toate manifestările ce au avut loc sau sunt în curs de desfășurare, în „orașul celor șapte coline”, dedicate Zilei Unirii Principatelor Române și a propus păstrarea unui moment de reculegere în memoria Domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Cunoscuta Corală „Lirica, dirijor Nușa Apostol, în componența căreia se află oameni iubitori de frumos și de cultură, a interpretat cântece cu un puternic impact emoțional, iar Stela Lozanu a recitat, nemaipomenit de expresiv, poezia „Doina”, de Mihai Eminescu. Cum să nu se umezească ochii, când auzi melodia „Cât trăim” și gândindu-ne la patria noastră sfântă, la frumusețile ei putem spune: „Cât mai avem ceva sfânt/ Vom trăi pe-acest pământ”.

Și cum umorul l-a însoțit pe român în toate momentele mai triste sau mai vesele, și cum „Umorul fără frontiere” străbate peste tot, a încântat audiența cu poezii umoristice, scriitorul Ioan Hodaș.

Manifestarea culturală s-a încheiat cu un concert susținut de cunoscutul solist ieșean, cu voce unică, Iulian Gălușcă. Ca de obicei, atmosfera s-a umplut de lumină și frumos. Publicul deosebit de receptiv a cântat și aplaudat cu bucurie.

Moderatori: Ilie Serediuc, Ioan Hodaș

Sonorizare: Culiță Păduraru

Canale media: Silvia Hodaș, Mihaela Săvuc

Afiș: Silviu Teodorescu

Să fim UNIȚI ÎN CUGET ȘI-N SIMȚIRI!

Scriitori și jurnaliști: Silvia Hodaș, membru UZPR Filiala Iași, membru AJRP, Ilie Serediuc, vicepreședinte UZPR Filiala Iași, membru AJRP

GALA LAUREAȚILOR CULTURII IEȘENE, EDIȚIA A V-A ȘI PREREVELION 2024

Evenimentul a fost organizat de Liga Scriitorilor Români – Filiala Iași – Nord Est, la Restaurantul Hotel „Moldova”, Iași, 28 decembrie 2023.

Ilie Serediuc, președintele Ligii Scriitorilor Români – Filiala Iași și Silvia Hodaș, președinte Subfiliala JUNIOR Iași, au salutat publicul și au urat „Bun venit!” participanților, aducând mulțumiri gazdelor de la Hotelul Moldova, Iași.

În deschidere, Ilie Serediuc a transmis tradiționalele urări tuturor pentru anul 2024, iar Silvia Hodaș a dat citire Mesajului transmis de Maestrul Al. Florin Țene, președintele la nivel național al LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI. Prezentăm un fragment: „Iată, intrăm în Noul An, 2024, iarăși este un nou început, prin continuitate. Cu această ocazie, dragi maeștri ai cuvintelor, al poveștilor care vă țin în suspans până la ultimă secundă. Vă doresc să fiți întotdeauna scriitori iubitori de cuvinte, de oameni și confrați, îndrăgiți de o lume întreagă și cu o creativitate ce nu-și pierde nicicând din valoare. Fraternitatea colegială trebuie să vă fie întotdeauna în vedere. Nu datul din coate ne ajută să ne promovăm opera și personalitatea și nici critica intenționată și tendențioasă. Prietenia, onestitatea, istoria și Dumnezeu ne va promova și ne va judeca. Vă sfătuiesc să colaborați cu toate organizațiile culturale din țară, inclusiv cu Uniunea Scriitorilor, fiindcă noi nu suntem partide politice, suntem organizații culturale care luptăm pentru promovarea culturii noastre naționale. Între noi nu trebuie să existe animozități și nici grade artificiale de mândrie. În fața eternității și în fața lui Dumnezeu suntem egali. Numai timpul ne va judeca, asta ne-a învățat istoria. Un an cu sănătate, spor la scris și în activitățile pe care le organizați în folosul Culturii Române. La mulți ani!

Într-o atmosferă de sărbătoare a culturii, s-au desfășurat activități CULTURAL-ARTISTICE-ETNOGRAFICE: datini și obiceiuri strămoșești, colinde, urături, muzică populară, muzică ușoară, recitări de poezii, umor, scenete umoristice.

Manifestarea a început cu o frumoasă colindă „Leru-i, ler” și un cântec popular interpretat de tânăra artistă, de 12 ani, Karina Zamfirescu, cu multe participări la concursuri unde a obținut premii și, de asemenea, prezentă la emisiuni de folclor la diferite televiziuni.

Spectacolul a continuat cu un moment artistic susținut de către frații Moise: Giuliana Maria, Lorenzo Marian, Francesco Gabriel, care au impresionat juriul și publicul în anul 2021 la „Românii au talent”, câștigători ai mai multor concursuri și festivaluri de muzică populară unde au obținut diplome și trofee, cu participări în mai multe emisiuni televizate. Au interpretat frumoase colinde populare și o urătură, încheind cu un obicei străvechi, de Anul Nou, Capra. După datina străbună, tinerii care au evoluat și ceilalți urători au primit colăcei și fructe.

Silvia și Ioan Hodaș au prezentat Plugușorul Ligii LSR – Filiala Iași – Nord Est cu aspecte de la Ligă pe care le-au prezentat cu o ușoară autoironie, ironie și note de umor, chiar dacă LSR Iași e menționată printre primele filiale ale LSR cu o bogată activitate cultural-artistică. Apoi au adresat o urare tuturor pentru Anul Nou, 2024.

Magia sărbătorilor de iarnă a cuprins tot publicul. Au evoluat artiști, nume importante pe afiș: binecunoscutul cantautor și compozitor, Adi Gegiuc, voce de o sensibilitate aparte a impresionat prin repertoriul său cu melodii fermecătoare, un veritabil purtător al iubirii și frumosului, însoțit la orice manifestare cultural-artistică de soția sa, Georgeta, discretă, cu zâmbet frumos și privire blândă; Iulian Gălușcă, un nume cunoscut, solistul care a încântat juriul de la „Românii au talent” în anul 2022. Muzica lor a emoționat și a pătruns direct în suflet. Corala „Lirica” a fascinat publicul, adresând câte o urare frumoasă fiecărui membru al Ligii și a încheiat cu melodia „Cui nu-i place dragostea”. La o așa melodie, au răspuns la refren toți invitații. Grupul „Zorile” a colindat și a încheiat cu o melodie de suflet: „Cât e omul fain și tânăr”, ducându-ne pe fiecare cu gândul la anii tinereții.

Zâmbete au adus scenetele umoristice interpretate de Nușa Apostol (inimoasa dirijoare a Coralei „Lirica”), Aurica Rotariu și actorul Valeriu Rudolf, membri ai Coralei, surpriză plăcută și o coregrafie originală ce au sporit magia serii prin creativitate, spontaneitate și carismă. Responsabili cu umorul au fost scriitorii de gen: Ioan Hodaș, de altfel și unul din moderatori, având la purtător „laboratorul” cu glume le-a inserat în momentele prielnice; Doru Melnic a adus bună dispoziție și râsete în hohote, a recitat trei declarații vesele de iubire și a interpretat un monolog umoristic. Aplauzele au fost din plin și bine meritate.

Nu au lipsit recitările din propriile creații ale poetelor Mimi Rotariu și Rodica Murgu. Dacă Mimi Rotariu ne-a îndemnat la „Reflecții”, „Că doar viața-i numai una” și să ne exprimăm „Gândurile” fiindcă „Se duc în șir precum cocorii”, poeta Rodica Murgu ne-a convins să ne întoarcem în timp la „Copilărie pe aripi de dor” și într-un „Vis frumos” să alergăm printre aștri și stele, „Cu trăsura pe Calea Lactee”.

Decernarea premiilor LSR – Filiala Iași – Nord Est. În prima parte a Galei au fost premiați partenerii culturali, un adevărat sprijin în derularea activităților cultural-artistice ale Ligii Scriitorilor. În partea a doua a evenimentului, conform hotărârii juriului, s-au acordat diplome și medalii membrilor Ligii, la următoarele secțiuni culturale: Poezie, Proză, Jurnalism, Critică literară, Muzică și Premiul Revistei „Nord Est Cultural”. În continuare, Juriul a dispus acordarea a cinci trofee și diplome pentru rezultate culturale și jurnalistice deosebite, organizarea manifestărilor cultural-artistice în țară și străinătate, editarea revistelor cu teme culturale, precum și pentru implicarea directă în activitățile concrete din cadrul Ligii Scriitorilor Români. Au primit diplome și trofee: Maestrul Alexandru Florin Țene, Ilie Serediuc, Silvia Hodaș, Ioan Hodaș și Solo Rotenstain. Au primit diplome și medalii următorii membri din Liga Scriitorilor, Liga Scriitorilor Junior și Organizații Asociate: Veronica Rusu Bucico, Florin Iftimescu, Rodica Murgu, Doru Melnic, Maria Panciuc Bucătaru, Martha Eșanu, Vasile Rușeți, Prof. Dr. Dumitru V. Marin, Liliana Roibu, Mariana Bendou, Grigore Radoslavescu, Lucreția Berzintu, Adrian Gegiuc, Iulian Gălușcă, Corala „Lirica” și Nușa Apostol, Giulia Maria Moise, Lorenzo Marian Moise, Francesco Gabriel Moise, Mihaela Săvuc și Silviu Teodorescu.

Diplomele, trofeele și medaliile au fost oferite în cadru festiv de scriitorii Silvia Hodaș, Mimi Rotariu, Ilie Serediuc și Ioan Hodaș. Momente emoționante pentru cei care au primit diplome, medalii și trofee, fie pentru parteneriat cultural, fie pentru activitatea desfășurată într-un anumit domeniu cultural sau/și pentru întreaga activitate desfășurată pe parcursul anului în cadrul Ligii Scriitorilor Români – Filiala Iași – Nord Est.

Dansul și voia bună au cuprins pe toți participanții, membri ai Ligii sau simpatizanți. Totul s-a terminat cu tortul festiv și urările de bine pentru anul 2024. Manifestarea s-a încheiat cu un concert deosebit susținut de solistul Iulian Gălușcă care ne-a amintit de melodiile lui Dan Spătaru, l-a readus la viață în zi de sărbătoare și cu timbrul său unic a interpretat și din repertoriul lui Ion Suruceanu cele mai cunoscute melodii.

Cei care s-au ocupat de foto-video au fost: Silvia Hodaș, Mihaela Săvuc și alți pasionați

Moderatori: prof. Silvia Hodaș și Ioan Hodaș și ing. Ilie Serediuc

Sonorizare: prof. Culiță Păduraru

Afiș: Silviu Teodorescu

A fost un eveniment cultural-artistic deosebit, cu momente frumoase, iar prin înalta ținută artistică s-a creat bună dispoziție, bucurie, a încântat și emoționat. Trăirile sufletești profunde și înălțătoare au creat legături de prietenie și au lăsat amintiri de neuitat.

Felicitări organizatorilor, Colegiului Director al Filialei LSR Iași, conducerii restaurantului „Moldova” Iași, moderatorilor evenimentului (Silvia Hodaș, Ilie Serediuc, Ioan Hodaș), artiștilor, cântăreților, Subfilialei Junior și tuturor participanților, celor care au făcut posibilă această seară magică, cu atmosferă plină de eleganță și farmec.

Sănătate, liniște, pace și prosperitate! La mulți ani 2024!

Scriitorii și jurnaliștii: Silvia Hodaș și Ilie Serediuc au prezentat evenimentul.

Silvia Hodaș

Silvia HODAȘ: LA MULȚI ANI, ROMÂNIA, LEAGĂNUL EROILOR!

Marea Unire de la 1918 a fost și rămâne pagina cea mai importantă a istoriei românilor. Măreția ei stă în faptul că desăvârșirea unității naționale nu este opera nici a unui om politic, nici a unui guvern și nici a unui partid; este fapta istorică a întregii națiuni, ieșită din străfundurile sufletului și conștiinței neamului românesc. În fiecare an, la data de 1 Decembrie, au loc parade militare, festivități culturale și religioase în toată România. Toți românii de pretutindeni sărbătoresc pe 1 Decembrie Ziua Națională a României, cel mai important moment din istoria românilor.

În ziua de 25 noiembrie 2023, Liga Scriitorilor Români Filiala Iași – Nord Est, în parteneriat cu UZPR, a organizat la Clubul CFR Iași o frumoasă manifestare culturală – artistică, dedicată Zilei Naționale a României: „LA MULȚI ANI, ROMÂNIA, LEAGĂNUL EROILOR!”

În deschiderea manifestării, președintele Ligii Scriitorilor Români – Filiala Iași – Nord Est, jurnalistul și scriitorul Ilie Serediuc a prezentat Programul manifestării și invitații prezenți, scriitori și poeți: Martha Eșanu, Mihaela Berari, Angelica Manole, Eugen-Paul Popa, Mihai Savin, Costică Anton și Anatolie Coșuleanu.

Un moment reprezentativ și emoționant a fost intonarea Imnului de stat al României de către cunoscuții artiști juniori, gemenii Giuliana și Lorenzo Moise, din Iași. Juniorii au interpretat cu mult patriotism și trăire, sentimente transmise și spectatorilor care s-au ridicat în picioare și au cântat în cor cu toții. Fiecare s-a dus cu gândul la istoria poporului nostru greu încercat de-a lungul timpului, dar și la pomenirea eroilor neamului, sentimente așezate la suflet

Ing. Ilie Serediuc a prezentat mesajul Președintelui Național al LSR, scriitorul Al. Florin Țene: „Prin cultură scriitorii ieșeni omagiază înfăptuirea Marii Uniri.” Vom cita un fragment și câteva versuri din creația proprie a maestrului: „Nu de puține ori Filiala Nord-Est a Ligii Scriitorilor a organizat frumoase și instructive manifestări culturale atât cu prilejul unor zile istorice, dar și cu alte prilejuri în care au promovat literatura și cultura națională (…). Manifestarea la care participați, intitulată „La mulți ani România, leagănul eroilor” este pentru participanți și nu numai, dovada că scriitorii din Filiala ieșeană Nord-Est sunt continuatorii eroilor din istoria noastră, și prin creațiile lor omagiază înaintași, dovadă că iubirea de țară și eroii ei stă vie în inimile dumneavoastră și a mea. Ziua Națională a României este sărbătorită la 1 decembrie, iar această dată, stabilită printr-o lege promulgată în 1990, marchează un moment important din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918”.

Dumnezeu, Țara Maicii Domnului o mirunge… (fragment)

Mi-e dor pe-un ștergar de turta arămie

Pusă de țărancă în țest să crească,

De trilul coborât din înalt de ciocârlie

În Transilvania, Moldova și Țara Românească.

E anotimpul când satul îl colind

Și-l înveșnicesc în vers pentru mâine,

Prin centenarul acesta suferind

Mă întorc acasă pe-o punte de pâine.

Ziua scrie cu lumină în brazde poezie

Holda aurie mai trece și-n povești,

Iar poemul scris cu brațul ridică-n chindie

Imn Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești.”

……………………………………………………………………..

Prof. Silvia Hodaș, Președinte LSR – Nord Est „JUNIOR” a prezentat tinerii artiști, Giuliana Maria și Lorenzo Marian Moise. Aceștia au susținut un recital deosebit de muzică populară și au început cu cel mai frumos îndemn, transmis prin versurile cunoscutului cântec: „Se-aude glas peste Carpați/ Să fim azi toți românii frați (…). Şi atunci când eşti departe de sat şi neamul tău,/ Să spui cu demnitate român voi fi mereu” și au cântat cu multă duioșie; un cântec de dor de țară, de neam și tricolor. Versurile încărcate de emoții au adus câte o lacrimă fugară pe obrajii participanților la eveniment.

În Conferința tematică „1 Decembrie – Ziua Națională a României”, scriitorul Solo Rotenstain a arătat semnificațiile celui mai important moment din istoria României.

O expoziție de pictură a fost realizată în sala de spectacole de către pictorița Mihaela Berari. Au putut fi admirate picturi cu o tematică diversă și tehnici de pictură specifice: flori, chipuri, monumente istorice etc. Au impresionat prin frumusețea lor, prin expresivitatea exprimărilor plastice, au atras privirile tuturor. Apreciată și felicitată, poeta și pictorița Mihaela Berari ne-a vorbit cu multă pasiune despre arta sa, tehnicile de lucru, cum a reușit să obțină performanțe și premii valoroase. A muncit mult, s-a perfecționat continuu dar și talentul a ajutat-o să evolueze (spunem noi!).

Scriitor și jurnalist, Silvia Hodaș, a prezentat noutățile editoriale: creațiile literare ale scriitoarei Maria Panciuc Bucătaru și Revista „Agora Literară” nr. 47/2023, publicație editată de Liga Scriitorilor din România, sub conducerea Maestrului Al. Florin Țene – Director și a Redactorului șef, Iulian Patca.

Din 2012 până în prezent, activitatea scriitoricească a doamnei Maria Panciuc Bucătaru, membră a LSR Filiala Iași, a Societății Scriitorilor Botoșăneni „Mihai Eminescu” și a Cenaclului „Ia și scrie” din Iași este foarte bogată, peste 60 de volume în care abordează mai multe genuri literare: romane, proză scurtă, poezii, epigrame, însemnări, studii psihologice, maxime și cugetări, corespondență, memorialistică, jurnal. Volumele prezentate: „ROMÂNII CU BUNE ȘI CU RELE” – proză scurtă, „SUB PRESIUNEA TIMPULUI” – jurnal, „JURNALUL UNEI CLIPE” – însemnări și „TĂCEREA DIN CUVINTE” – maxime și cugetări.

Revista „Agora literară” cuprinde poezie, proză, eseu, interviu, cronică sub semnătura unor oameni de litere consacrați, semnale editoriale, grafică și pictură.

Recitalurile de poezie, susținute de cunoscuți poeți, membri ai LSR și simpatizanți, au fost însoțite de momente muzicale și umoristice. Poezia a fost „regina” în sala de concerte a Clubului CFR din Râpa Galbenă nr.12 și a adus în sufletele tuturor înălțătoare sentimente de iubire de neam și țară, dragoste și respect pentru trecutul istoric, iubire de oameni și iubire de frumos. Poeții au scos în evidență sufletul și valoarea acestui popor străvechi ce a îngenunchiat numai în fața lui Dumnezeu. Îmbrăcați în frumoase costume naționale românești, cu tricolorul în mână, pe piept sau pe umeri, au recitat cu mult patos, încât publicul a vărsat cristale de lacrimi la frumusețea și profunzimea versurilor pătrunse de un puternic sentiment patriotic: Costică Anton, Mihaela Berari, Elena Bostan, Veronica Rusu Bucico, Anatolie Coșuleanu, Ecaterina Lungu, Angelica Manole, Gina Munteanu, Rodica Murgu, Mimi Rotariu, Mihai Savin, Ion Sima Delagaleș.

Au recitat din alte creații literare, poezii patriotice, scriitorii Solo Rotenstain și Mihaela Săvuc, Stela Lozanu – membră a Coralei „Lirica”.

Momentele muzicale au adus bucurie și voie bună. Maestrul Adi Gegiuc, interpret, cantautor și compozitor, a emoționat prin acordurile la chitară, melodiile cu mesaj au ajuns la inimile ascultătorilor: „Am să te caut în amintiri”, „Elegii de toamnă” și „Iarna”.

Grupul muzical „Zorile” cu solistele Rodica Murgu, Miorița Romila și Virginia Pește ne-au asigurat, în zi de sărbătoare, că „Acasă-i România” și „Ista-i moldoveanul”.

Corala „Lirica”, condusă de inimoasa prof. Nușa Apostol, cu oameni deosebiți și pasionați de cântec ne-au îndemnat: „Fraţi români din lumea-ntreagă/ Tresăriţi în gând de dor”, „Să fie pace în lume”, dar și despre… „Când s-a împărțit norocul”.

Nu au lipsit momentele de umor cu zâmbete și bună dispoziție. Umoristul Ioan Hodaș, unul din moderatorii evenimentului, pe parcursul desfășurării evenimentului a strecurat glume, anecdote etc., iar scriitorul umorist Doru Melnic a vorbit despre importanța Zilei de 1 Decembrie 1918 și a recitat două declarații vesele de iubire și un monolog umoristic.

Manifestarea cultural-artistică s-a încheiat cu un recital muzical al cântărețului Iulian Gălușcă, ce are timbrul vocal al renumitului cântăreț, Dan Spătaru. Publicul l-a aplaudat îndelung și a dansat pe melodiile interpretate.

S-au oferit flori, Diplome de Excelență, revista „Agora Literară”, dulciuri și cărți ale autorilor prezenți.

Moderatorii Ilie Serediuc și Ioan Hodaș au asigurat o atmosferă plăcută și liniștită, caldă, cu multă însuflețire, voie bună și optimism.

Sonorizare: Culiță Păduraru

Canale media: Silvia Hodaș, Mihaela Săvuc

Afiș: Silviu Teodorescu

O manifestare de suflet. Mulțumiri organizatorilor LSR Filiala Iași Nord-Est, mulțumiri moderatorilor evenimentului, mulțumiri Conducerii Clubului CFR.

Felicitări celor care au evoluat în spectacol, felicitări publicului minunat și receptiv la actul cultural-artistic.

Foto, video: Silvia Hodaș și Mihaela Săvuc

La mulți ani, România!

La mulți ani, români, oriunde vă aflați!

Jurnaliști și scriitori, Silvia Hodaș și Ilie Serediuc.

Silvia HODAȘ: Incursiune prin „ÎMBOBOCIRI DE VÂLVĂTAIE” cu DIMITRIE CANTEMIR, de Livia CIUPERCĂ

În Anul cultural DIMITRIE CANTEMIR, când în țară au loc tot felul de evenimente dedicate celebrării vieții și operei marelui cărturar umanist și domn al Moldovei, care prin spiritul său enciclopedist a marcat epoca în care a trăit, un vizionar savant care prin cultura sa a influențat lumea occidentală și orientală, apare volumul „ÎMBOBOCIRI DE VÂLVĂTAIE” CU DIMITRIE CANTEMIR, Editura „Vasiliana ’98”, autor Prof. univ., istoric și critic literar Livia Ciupercă,  să ne reamintească despre trecerea a 300 de ani de la moartea voievodului, despre personalitatea lui Dimitrie Cantemir, spirit renascentist de mare anvergură pe plan național și internațional.

Având deosebita onoare de a prezenta această carte, eu un profesor „de țară” cu oarecare rezultate măsurabile pe plan profesional și mai puține în cel literar, m-am frământat multe nopți cum aș putea să o fac, să prezint nu o carte, ci o adevărată enciclopedie. După multă „chiteală”, într-o „îmbobocire” de o clipă, au venit ideile și „vâlvătaia” s-a ridicat. Nu a ținut mult timp, dar am notat câteva cu gândul la ce va spune Doamna Profesor: „Ce vorovește fătuca asta?!”. (Când am spus „fătuca”, m-am gândit la nivelul discursului, nu la vârsta mea, acușica de 70 de ani.)

Prinzând clipa până și ultima „vâlvătaie” s-a stins mai domolit, am reușit să notez câteva despre scrierile din volum care mustesc de vorbe înțelepte și sfaturi. Incursiunea prin creațiile literare nu a fost prea ușor, a trebuit să fac popasuri  și să reflectez la temele abordate. Fiecare tabletă pornește de la un citat, o maximă, proverb, zicală etc. Tematica e diversă, cea despre trecut se potrivește și astăzi, tare bine.

Înzestrată cu un talent deosebit și o cunoaștere temeinică a domeniilor: literatură, istorie, religie, filosofie, arte, științe etc., Doamna Profesor ne deschide calea cunoașterii și ne duce în timp. După ce am luat la cunoștință de conținutul povestirii, la final ne sugerează un sfat, un îndemn sau o concluzie, așa ca să deschidem bine ochii și să vedem clar realitatea care ne înconjoară. Și așa, citind filă cu filă, se petrece „împodobirea minții”, cum ar zice savantul Nicolae Iorga, cu maxime, vorbe celebre, multe cunoștințe, parcă greu, de cuprins despre: domnitori români, scriitori sau critici literari de ieri și de azi mai puțin cunoscuți (de mine) cum ar fi: Alexandru Lascarov, Vasile Militar, Elvira Solohan sau scriitorul ieșean Dan Lungu din zilele noastre, apoi laureatul Nobel al Literaturii de acum 100 de ani, William Butler Yeats; Sf. Pavel și Augustin; filosofii Emil Cioran, Martin Buber, Max Picard, poetul filosof Saadi, Platon și Aristotel; pictorii Picasso, Rafael, Gaugain; matematicianul și fizicianul Blaise Pascal. Am enumerat doar câțiva din dorința de a ilustra cele afirmate, lista e mult mai lungă.

Scriitoarea mânuiește cu ușurință arta cuvântului fie în versuri, fie în proză și te îndreaptă spre calea reflectării. Povestește cu mult talent despre trecutul istoric, om și faptele sale, viciile și moravurile umane, apucăturile și faptele oamenilor, relațiile interumane și sociale. Uneori, „cuvintele tâlcuitoare” dau năvală și le găsești orânduite în citate, pilde, cugetări, ziceri, după cum am spus, culese mai ales din opera lui Dimitrie Cantemir. Ia cuvintele din limba cantemiriană și le așază armonios în fraze, cu o anumită eleganță și simplitatea aparentă, fiindcă ascund adesea un mister pe care-l poți dezlega doar meditând. Și astfel putem și noi, cititorii, să călătorim prin opera lui Cantemir, făcând popasuri scurte și culegând înțelepciunea pregătită anume de Doamna Prof. Livia Ciupercă.

Vocabularul este înveșmântat cu zicerile/cuvintele lui Dimitrie Cantemir și care dau un farmec aparte scrierilor sale, la finalul cărora ne așteaptă povața. Revitalizează vocabularul cantemirian, ne ușurează înțelegerea. Face observații fine de ordin psihologic, etic, social-politic și uneori acestea devin ascuțite la adresa vremurilor și cârmuitorilor de azi, însoțite de scurte ironii.

Autoarea te plimbă cu ușurință prin trecutul îndepărtat, vezi fapte și comportamente și pe dată te aduce înapoi cu o concluzie dură la adresa mai marilor societății, fie cu o întrebare, fie cu o exclamare.

Cartea este o adevărată enciclopedie, în 173 de pagini, te miri cum au putut încăpea un așa volum de informații din trecut până în vremurile noastre, din domeniile enunțate.

Prețuirea istoricului și criticului literar, Livia Ciupercă, pentru Cantemir, se observă din respectul cu care se adresează acestuia. Când citești, autoarea te determină să-l vezi în fața ochilor, cu un aer întrebător: Încotro Limba română? Încotro societatea românească? „Cine și de unde ești tu, o omănașule?”, pentru că  vorbește direct, astfel: „Această maximă, slăvite istoric ieroglificesc are două tăișuri” sau „Bună reflecție, mărite Dimitrie!”, altădată spune „Deh! Repet și eu precum Prințul-domnitor” sau „Dacă ajuns-a Cantemirul la o așa concluziune… știa el, Domnul”. Alteori făcând referire la Sfânta nechibzuință, ne avertizează „De apucă să te încolăcească, amar de tine, vericule!” și continuă Vorba Prințului „pofta lăcomiei cu puterea împreunată ca pojarul în iarba uscată este”. Îi dă dreptate, cu durere adaugă: „Ei bine, de perfidie… și Prințul Dimitrie Cantemir avut-a din plin parte” sau completează: „a avut dreptate Umanistul Dimitrie”. Uneori ne atenționează: „Iată, ce scria El, măritul cărturar, în a sa Istorie Ieroglifică… ” sau confirmă spusele lui Cantemir, adăugând „Adevăr întru sfânt adevăr, Prințe! Subtilă maximă.” (Spinii cuvântului) și „Cât adevăr grăiește Inorogul Dimitrie, «… de la cuvântul cuvintelor începutul începe»”.

Ne plimbă printre înțelepți, cu vorba sfătoasă, încărcată cu multă căldură: „Ei, dragilor, și dacă ne vom însuși (cât de cât) ce ne glăsuiește Emil Cioran, în vers cadențat, apoi vom înțelege și miezul judecății lui Dimitrie Cantemir, anume: «Grijuliul pururea treaz și deștept este!»”.

Tabletele (67 la număr) au titluri cu semnificații profunde și parcă te pregătesc pentru ceea ce vei afla: Capul și gloata, Sfânta nechibzuință, Cum se traduce răutatea, Frământat de grele îndoieli, Spinii cuvântului, Reflecție, Tainele cuvântului sau Despre fire și obiceiuri, Despre jigănii, Despre prieteșug, Despre lecuire, Despre dosadă ne spune „Și nu vă mirați de arhaismul dosadă, cel cu sensul de… nedreptate. Câte și câte formulări descoperim în dicționarele vremii!”

După ce citim Despre o inimă „împietrită și pizmuitoare”, finalul ne surprinde cu fraza „O, dragule, de-ar fi fost o singură «inimă împietrită și pizmuitoare?! Citește Istoria ieroglifică și ai să te lămurești!»”. Despre Furtuna biruinței – biruința primejdiei, autoarea ne adresează îndemnul „Merită să reflectăm!”, iar despre O, răutate, de trei ori răutate! concluzionează „Bine a zis cine-a zis că satana este împletitor de funii”. Cu hotărâre în glas ne spune că e important de reținut „Inorogul Cantemiresc nu se va lăsa doborât de deznădejde, va spera și speranța sa roadă va da!”. Când e vorba de Despre jigănii, parcă având sufletul la gură, ne spune precipitat: „Feriți-vă cât puteți de astfel de specii mincinoase (sic)! Fugiți! Fugiți! Fugiți!”. Într-un final, concluzionează cu amărăciune în glas – toate se întâmplă „Ca și-n acest mileniu, cu numărul trei!”, „Acum, chipurile, ne-am modernizat… întru vigilență, nu?! Înțelegeți domniile voastre prea bine!”

În „Îmbobociri și vâlvătaie cu Dimitrie Cantemir”, vorbele înțelepte ale autoarei sunt țesute de la un capăt la altul, dacă prinzi firul, treptat, treptat le vei descoperi pe toate în comoara înțelepciunii, de unde raze de lumină îți vor arăta calea spre cunoaștere. Voi exemplifica doar câteva: „Urzelile își au pecingenea lor”, „Cleștii ispitei mușcă adânc, derutant”, „Ce nasc spinele gândului și cuvântului necugetat? O aflăm…nu doar în Istoria ieroglifică, din păcate!”, „Cuvântul aspru amplifică neînțelegerea între semeni. Cuvântul blajin, cumpănit și cumpătat, dimpotrivă «frânge» ura.”, „În fapt, nici nu putem trăi fără dragoste”, „E mare minune să fii (să devii) «un suflet cu rod»”.

„Suntem datori să ne dăm seama de valoarea cuvintelor” (Dimitrie Cantemir). Iertare că-l parafrazez pe marele cărturar, eu aș spune că suntem datori să ne dăm seama de valoarea acestei cărți și poate cineva se va apleca cu grijă, să facă o sinteză a sfaturilor, îndemnurilor, vorbelor înțelepte cuprinse în aceste scrieri, de dimensiuni reduse. Cu puterea sa creatoare, autoarea, concentrează învățături, evenimente, fapte și întâmplări. Cartea, un adevărat document, trebuie parcursă la un ceas de răgaz cu mintea limpede și curată. Lectura cărții este o modalitate de reflectare, de a ne „înfrupta” din înțelepciunea unor oameni celebri, din trecut și prezent.

Am citit și volumul „Versuri și proză” și am căutat sufletul poetei strecurat printre versuri, prin vorbe înțelepte și am aflat cum se autodefinește „Eu însămi – fărâmă-ntr-acest univers.” și „că nimic nu valorează mai mult / decât lacrima urcușului pe scara de mătase / până în împărăția vrejului diamantin”.

Am „vorovit” cam mult, poate, mie mi se pare prea puțin, nu am reușit să cuprind totul. Sper să nu iau niscaiva „batgiocuriri” de la dumneavoastră. Să știți că Doamna Profesor grăit-a:  „Stop batgiocuririi” și de asta am îndrăznit a vă reține, chiar nu a fost „străgător la cer”, zic eu, „vorovelile” mele. „Repegios” închei cu urări de sănătate, energie creatoare și Doamna Profesoară să ne încânte mulți ani cu cât mai multe creații literare unice, hrană spirituală.

Mulțumesc din tot sufletul pentru încrederea acordată, pentru sfatul oferit spre a urca încă o treaptă în drumul spre cunoaștere. Stimă, prețuire nemărginită, mult respect și recunoștință!

Sursa foto: Calistrat Robu

Autor: Silvia Hodaș

Membru UZPR, Filiala Iași

Membru LSR – Filiala Iași – Nord Est

Silvia HODOȘ: Amintiri cu dans – Povestea medaliilor și a trofeelor

Prin anul 2005, soțul a fost numit director al Căminului Cultural Codăești. O sarcină dificilă, deoarece de zeci de ani era într-o amorțire. Am început în forță, m-am exprimat la plural și veți vedea de ce. Fiind responsabilă a Centrului de Documentare și Informare, din 2002, am putut avea o colaborare extraordinară, pe baza unor proiecte cultural-artistice. În felul acesta am  început organizarea diferitelor activități cultural-artistice și chiar un Festival al tradițiilor și obiceiurilor de iarnă din zona noastră, comunele Solești, Dănești, Tăcuta, Miclești cu satele aferente. Un început timid, cu oarecare neîncredere, sponsorizare și mai puțină dar cu susținere morală din plin. Am reușit doar două ediții memorabile, din punctul nostru de vedere; apoi puțin câte puțin inițiativa noastră, fără susținere din partea autorităților s-a stins. Probabil, nici noi nu am mai avut forța necesară de a lupta.

Performanțe, satisfacții, realizări am obținut cu formațiile și ansamblurile de dans, rezultate naționale și internaționale. Totul a început după multă chibzuință, trebuia scos din anonimat Căminul Cultural, dar și satul. Am început înscrieri pentru dansuri, teatru, soliști vocali. Spectacolele, cu diferite ocazii, au început să animeze sătenii dornici de ceva nou. De fiecare dată sala arhiplină. Fiind și cadre didactice am mobilizat grădinițele, școala, liceul. Colegii au înțeles rolul activităților și și-au adus aportul, imprimându-le o calitate deosebită din punct de vedere artistic.

Prin 2005 nu erau telefoane, tablete și copiii simțeau nevoia de a participa la activitățile Căminului Cultural. Observând pasiunea unor copii pentru dans, dorința de a participa sâmbăta, duminica, dar și în timpul vacanțelor școlare la repetiții, ne-am propus să facem formații de dans. Înscrierile au început să curgă. Pentru a limita numărul am realizat, un, așa-zis, Regulament (fără întârzieri, repetiții sâmbăta, duminica și în vacanțe dacă e necesar, disciplină multă, comportament adecvat – mult bun simț, absențele motivate, consimțământul părinților) ce trebuia respectat cu strictețe și argumentam: „Nu sunt plătită pentru această muncă, nici voi nu veți plăti vreo taxă, dar veți respecta Regulamentul.” M-am confruntat cu o problemă: aceea de a lucra cu peste 40 elevi la dansuri. Și abia atunci a început o muncă  înverșunată. Nefiind de specialitate, am trecut la stabilirea mai multor genuri de dans împreună cu cei înscriși, după dorința lor. Și așa au apărut formațiile de dans: cancan, modern, stilizat, etno, indian, vals, tangou, pentru început. Pentru a reuși am studiat istoricul fiecărui dans, mișcările de bază, particularitățile. Apoi, pentru a fi originali, am format o echipă de liceene cu ajutorul cărora realizam figurile pentru dans, alegeam ținuta necesară, muzica…

În 2006, am aflat despre un concurs de dans interjudețean „Ritmurile tinereții”, Vaslui. La acest concurs se făcea selecție pentru concursul internațional de dans „Prietenia”. Participarea la acest concurs te propulsa spre multe alte concursuri naționale și internaționale. Era o șansă! Și cum dansul unește oamenii participau formații și ansambluri din mai multe țări: Bulgaria, Republica Moldova, Nigeria, Maroc, Ungaria, Venezuela, Sri Lanka, Grecia, etc.

Ne-am gândit mult cu ce stil de dans să participăm, având în vedere că noi concuram cu cluburi sportive puternice, formații și ansambluri renumite, cu tradiție. Hotărâre luată de comun acord cu dansatorii: vals și cancan. Orientare bună, pentru prima dată apărea la secțiunea din dansurile popoarelor – cancan. Am luat locurile întâi, trofeu pentru cancan și bineînțeles ne-am calificat pentru „Prietenia”. În așteptarea evoluării, repetițiile erau asidue, dar și documentarea despre acest dans. O provocare – în premieră!  A sosit ziua concursului, emoții puternice, speranțe de reușită. Evoluția a fost extraordinară. Un succes care nu se uită. Sala a aplaudat continuu pe ritmul melodiei. Era un stil nou, curajos, ținută atractivă, ritm alert. Bineînțeles că am luat locul I și trofeu la această secțiune. Vis împlinit! De acum drumurile duceau spre tot felul de concursuri și festivaluri. Am căpătat curaj că putem. Și au urmat participări la multe festivaluri cu formații de dans: modern, stilizat, etno, cancan, cu premii și trofee. După câțiva ani, am observat că cel mai mare succes, la public, îl au dansurile populare. O decizie grea de luat având în vedere că în zona noastră nu era o tradiție. Așa că  am apelat la un maestru al dansului, George Ilașcu, să ne ajute pentru a găsi pașii de dans specifici unei zone extinse, vasluiene. Zis și făcut. După repetiții aproape zilnic și în vacanțe, am reușit să punem bazele unei formații de dansuri populare pentru fete și un ansamblu de dansuri cu 40 de membri. Din momentul acela am început să pășim pe calea succesului. Soțul, ca manager, era cel care făcea înscrierile, obținea toate aprobările pentru deplasări, căuta mijloc de transport. Meritul se datorează, în mare parte, pasiunii cu care au dansat copiii, muncii intense depuse, părinților care i-au susținut moral și financiar. Câteva din concursurile și festivalurile la care am concurat din 2006 până în anul 2015 și la care de fiecare dată trebuia să aducem elemente de noutate și prezentare de înaltă ținută artistică:

  • Concursul interjudețean de dansuri „Ritmurile Tinereții”, Vaslui
  • Festivalul Internațional de Gimnastică și Dans „Prietenia”, Vaslui
  • Festivalul Internațional de interpretarea a cântecului și jocului popular, Negrești
  • Festivalul Interjudețean de Dans „Ritmurile Tinereții”, Bârlad
  • Concurs Internațional de Dans „Fantezii de vară”, Bârlad
  • Festivalul Internațional „Hora din străbuni”, Vaslui
  • Festivalul Internațional de Gimnastică și Dans „Tinere Speranțe”, Cisnădie – Sibiu
  • Festivalul Național de Folclor „Cântă de răsună lunca”, Tecuci – Galați
  • Concurs Național de muzică și dansuri populare „Pe-o gură de rai”, Focșani – Vrancea

Continue reading „Silvia HODOȘ: Amintiri cu dans – Povestea medaliilor și a trofeelor”