Florentina SAVU: Stol de fluturi

STOL DE FLUTURI

 

Am prins un stol de fluturi,
Și verzi, și albi, și albaștri
Și, ca să nu mai moară,
Pe toți i-am înghițit
Dar ei se zbat să iasă,
Stomacul mi-e un dans,
Mi-l țin mereu cu mâna,
De fluturi mi-este milă,
Vreau să trăiască ani
Nu doar câteva clipe,
Nu-i voi lăsa să scape
Decât odat’ cu mine,
Când cerul ne va spune:
– Veniți la nunta mea!
Grăbiți, ne vom lua zborul
Într-o de vis caleașcă
Și-n cer le voi da drumul
Să înflorească stele,
Să fim vecini pe boltă
Cu zâmbete de aur,
Dansând la nunta lumii
Eterne și frumoase!

———————————–

Florentina SAVU

3 septembrie, 2018

Alexandru NEMOIANU: Despre 10 august, 2018

La 10 August, 2018 forțele interesate în menținerea haosului în România au organizat o demonstrație al cărei obiectiv era înlăturarea autorității legal alese, prin alegeri libere.În fapt a fost o încercare de lovitură de stat.
Forțele interesate au fost cercurile transnaționale,cele care finanțează ideologia „globalistă”, o ideologie al cărei scop este perpetuarea monstruaselor inegalități economice între țări și oameni și,în același timp,distrugerea culturilor tradiționale care asigură identitate și personalitate Națiunilor lumii. În locul acestor culturi este promovată mizeria „globalistă: așa zisele „valorile noastre”, care sunt: sodomia, pedofilia, erotismul vulgar , secularismul degradant și demonismul. Aceste puteri ale întunericului sunt susținute, activitatea lor este dusă, prin organizațiile demoniacului Soros Gyorgy, Organizațiile Ne Guvernamentale, abominatia #rezist și farsă și diversiunea #farapenali. În spatele lor se află deplorabila ceată a „imbecililor utili”, a opozanților din temperament și a unui segment din tineret complet năucit. Evident aceste forțe întunecate au reprezentanți în corpurile alese și, între ei, neplăcut și antipatic ies în evidență „salvatorii”, partid nou înființat și nădăjduiesc că repede condamnat la o uitare în rușine.
Aceste puteri ale întunericului pomenite mai sus au încercat lovitura de stat de la 10 August, 2018. Mai înainte de orice este folositor să atragem atenția asupra câtorva fapte.
Lovitura de stat încercată a fost poreclită drept „protestul diaspora”. Se încerca acreditarea ideii că Românii plecați în afară hotarelor naționale ar fi cumva împotriva autorității alese.Din capul locului asta a fost o provocare căci,aceia care sunt îndrituiți să hotărască buna gospodărire a țării sunt cei care trăiesc și lucrează în România. Dar chiar și așa acest decor pus la cale a fost penibil. Cei care, la un moment dat, au fost prezentați drept purtători de cuvânt al „diaspora” erau niște neica-nimeni de care nu se auzise. De fapt foarte repede ei au dispărut și deci a rămas pentru „adunare” doar numele propus. Mai mult, un număr infim, la nivel de câteva zeci, de „diaspora” au apărut în adunare. În schimb acolo au fost aduși huligani sadea, înarmați cu pietre, proiectile și bombe Molotov. Dar cel mai rușinos (deși extrem de emblematic) a fost sloganul sub care lovitura de stat încercată a defilat, „muie PSD”.
A fost ales termenul țigănesc pentru o practică erotică ținând de cea mai strictă și gingașă intimitate. Era o maculare care tipologic aparține „culturii” de șatră, „cultura” poalelor în cap. Era macularea și degradarea pe care le-a urmărit „reeducarea” de la Pitești. Repet acest slogan a caracterizat din plin și caracterul și intențiile „protestatarilor”: lipsa de respect și de rușine ridicate la rang de virtute. Cei care din prostie sau neștiință au participat la acest dezmăț public ar trebui să stea cu capul în jos.
Cei care au organizat „protestul”, i.e.încercarea de lovitură de stat, urmăreau un scenariu gen „Maidan: Kiev. Se urmarea ocuparea unui obiectiv central și apoi intrarea în negocieri, în rea credință și insinuarea la putere. Încercarea a eșuat jalnic. Iar meritul pentru asta revine Jandarmeriei Române care a acționat cu un profesionalism, reținere și responsabilitate care nu numai că uluiesc, dar emoționează. În limbajul cavaleresc medieval, în acea zi Jandarmeria Română și-a câștigat cu cinste pintenii. (În Evul Mediu dreptul de a purta pinteni era semn de noblețe.)
Dar iată că forțele întunericului nu se lasă.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Despre 10 august, 2018”

Mariana Zorița TURDA: Plouă

Plouă

 

Plouă afară…cu soare și frunze!
Plouă în suflet cu doruri ruginii,
Mă plouă din soare cu raze tăcute
Mă plouă pe frunte…
Cu anii pe cute!
Mă plouă,o ploaie diversă!
Nu plouă,cu picuri din nori fumurii!
Mă plouă cu toamnă,
Cu frunza ce zboară,
Tăcută în ziua ce pleacă…
Din anii ce-mi zboară,
Mai des spre trecut !
Mă plouă cu clipe…
De-aduceri aminte,
Le las să mă plouă,
Sunt dulci amintiri,
Mă plouă cu soare și frunze
Ș-aștept să mă ploaie…
Cu doruri de mine,
Ce vin de la tine
În clipe târzii!

––––––––––-

Mariana Zorița TURDA

3 septembrie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Scriitorului

Scriitorului

 

Călător printre cuvinte
Peste timpul nedormit
Ti-ai facut din scris un munte
L-ai urcat şi l-ai robit.
Şi pe marea tulburată
Ai trimis corăbii albe,
Pe la țărmuri le aşteaptă
Suflete cu dor în salbe.
Ai dat lumii bucurie
Şi iubire de-mprumut,
Şi n-ai vrut ca ea să ştie
Cât din scris te-a mai durut….
Ai scris Cerului cu stele,
Iernii cu zăpada rece,
Ai dansat cu dalbe iele
Sau cu norul care trece
Şi se duce peste zorii
Care lacrima îşi varsă
Peste iarba unde sorii
Au zâmbit ca faţa arsă.
Şi-ai cuprins în cărti plăcute
Toată floarea din Cuvânt,
Multe versuri ce-s tăcute
Le-ai închis în Legămînt
Şi rămân ca o dulceaţă
Inimii sa-i dai de leac,
Stă iubirea prinsa-n aţă…
Sa o porţi la gât un veac…


……………………………

Călător cu vers albastru,
Scriitor cu dorul aspru!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

3 septembrie, 2018

Simina PĂUN-MOISE: Femeia în toamnă

Femeia în toamnă

 

Femeia,
domnilor,
în toamnă,
n-o mai lăsați sa calce în noroaie!
Femeia ,
domnilor,
in toamnă,
e toată numai poame!
Voi adunați şi nu dați de pomană…

 

E toată doar o primăvară….
ce râde, cântă şi dezmiardă.
E toată doar o veselie,
Îți arde-n suflet, veşnică făclie.

 

Femeia,
domnilor,
în toamnă ,
ştie cum să te cheme şi te-deamnă!
Te cheamă să nu calci in păcat ,
te-nedeamnă să nu fii vinovat.

 

Dacă-ntâlniți femeia-n drum de toamnă,
să ştiți ca sunteți norocoşi.
că Dumnezeu
vă ține-n palmă.
( Şi nu mai fiti cu ele fioroşi!)

 

Lăsați-o sa vorbească,
să spună cum, ce-o vrea!
-ascunde ea o mare taină –
şi daca-ți tot vorbeşte,
înseamnă că faci şi tu,
parte din ea.

 

Chiar dacă uneori te ceartă
şi ți se pare că-i nedrept,
femeia mai intâi e mamă!
ea are doua inimi puse-n piept.

 

Femeia,
domnilor,
în toamnă,
te ia de mână pe furiş,
te ține strâns la ea in palmă,
in piept te pune-n ascunziş.

 

Când vine o femeie-n toamnă către dumneavostră,
stăpânilor şi domnilor, nu ezitați !
Priviți-o-n ochi, luați-o-n brate,
spuneți-i că-i frumoasă ,
puneți-o repede pe pat!

 

N-o mai lăsați să calce in noroaie,
pantofii ei de lac îi aranjați!
Făceți-i drumul doar cărări de soare
şi-atunci cu ea,
ca prinții o să stați.

 

Luați-i din povara ce-o apasă ,
şi mamă, şi nevastă, şi destin!
Iubiți femeia că-i frumoasă,
e chinul …
fără care ….
nu ştim să mai trăim!

 

Deci,
femeia,
domnilor,
în toamnă,
e tot ce poți să iți doreşti!
Când ai şi tu arginți la tâmple
şi ochii-ți cer alte poveşti.

 

Te uită lung la barba sură,
te uită c-ai chelit puțin…..
şi vezi femeia asta- n toamnă de e bună ,
şi vezi:
femeia asta-i un festin!

 

Dar e posibil,
şi se poate,
femeia asta să nu vrea ,
decât cafeaua să şi-o bea pe spate
că- i prea sătulă la vertical să stea.

 

Femeia,
domnilor,
in toamnă,
e-n drept să facă tot ce vrea!
Cu farmec viața ți-o răstoarnă,
vezi de poți ține pasul
TU,
cu EA!

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

3 septembrie, 2018

 

Corneliu NEAGU: Pădurea seculară

PĂDUREA SECULARĂ

 

Mai regăsesc și-acum pădurea seculară,
stejarii sunt la fel de falnici ca-n trecut,
rămân uimit privindu-i ca întâia oară,
când ne iubeam sub ei pe-o margine de lut.

 

Doar calea pân’aici îmi pare mai schimbată,
urcând din greu printre măceșii înfloriți,
ce dau prin gard, mai încărcați ca niciodată,
când seara, din pădure, ne-ntorceam grăbiți.

 

Ajuns între stejari deodată mi se pare
că împrejur zăresc trecând pe cineva –
este doar umbra ta care-n văzduh dispare
lăsând doar amintiri confuze-n mintea mea.

.
Privesc cu nostalgie locul de-altădată –
mi-arunc prin vreme ochii minții înapoi,
prin apa râului, curgând netulburată,
parcă revăd cum alergam în noapte goi.

 

Către apus mă-ntind în iarba mătăsoasă,
las gândurile să alerge-n voia lor,
și-adorm cu amintirea ta încă rămasă
pe aripa fără sfârșit a unui dor.

———————————————–

Corneliu NEAGU

3 septembrie, 2018

Maria HOTEA: Mi-e toamnă dulce amăruie (poeme)

Cântul iubirii împlinite

Când sufletu- mi colindă prin adieri de vânt ,
Eu te iubesc cu toamna nespusă în cuvânt
Cu patimă şi doruri în versuri te mângâi
Şi- ţi dăruiesc sărutul fiind ca cel dintâi !

Te caut printre ramul cel gol şi desfrunzit,
Când soarele grăbit se pierde- n asfinţit
Iar când pe bolta nopţii timid apare luna,
Aştept cu nerăbdare imbratisarea întruna!

Prin şoapte de iubire şi- n pulbere de stele,
Cu dorul meu de tine risipă- mi fac din ele
În legănat de vise sunt gingăşii ascunse ,
Pe care împreună noi le dorim atinse .

Iar în soptiri de gând, cu aripi albe- ntinse,
Uitând tot ce- i lumesc purtaţi fiind de vise
Noi hoinărim prin astre cântându- ne iubirea,
Ca sufletele noastre să simtă nemurirea.

Să plouă peste noi cu pulberi ancestrale,
Când străbatem cărări din gingașe petale
Fiorul să- l simţim din magica iubire ,
Ce- n inimile noastre sădeşte fericire!

În taina nopţii albastre o singură vioară ,
Ne va cânta pe strune un cant ce înfioară
Doar sufletele noastre vor fi nedespărţite,
Păstrând în ele cântul iubirii împlinite!

Când din iubire dorul

 

Când soarele zâmbeşte şi norii îi alungă,
Mi-e gândul iar hoinar şi sufletu- mi te strigă
Cine eşti tu şi cine mi te- a adus pe tine ?
Liniştea să îmi pierd simţind că nu mi-e bine !

 

Te caut cu privirea pierdută- n depărtări,
Căci chipul ţi- l revăd în minte- adeseori
În braţe aş vrea să- ţi stau privindu- te cu drag ,
Să uit melancolia, în seama să n- o bag .

 

Continue reading „Maria HOTEA: Mi-e toamnă dulce amăruie (poeme)”

Claudia BOTA: Țărm de lumină

Țărm de lumină

 

Valurile înspumate se zbat
Nisipul fierbinte îl străbat,
Muzica din adâncuri se aude idilic,
Lumina reține paradisul frenetic.
Cuvintele Tale mă cheamă ținându-mă de mână,
Cerul îmi pune pe umeri cunună.
La acest răsărit marin,
Furtunarii străbat briza mării, acolo unde totu-i divin.
Cu răsuflarea în tăcere așteptăm la mal,
Minutele spectacolului se-aștern ca un semnal,
Când discul soarelui răsare,
Unde cerul se unește cu marea ce nu dispare,
Iar depărtarea adună liniștea în tăcere,
Nimic în drumul ei nu cere.
Doar necuprisul topește simfonia aurie a largului,
Vegheată de clipa neastâmpărului,
Ce va izbi în val și-n van,
Corăbii ce vor veni din an în an.
Iar mișcătoarele iluzii cuprinde-n inima mea discul solar,
Cu ondulări de raze ce oglindesc pe trepte.
De voi pleca dorul mă va cuprinde,
Voi reveni amprenta străjuiește-n mine,
Ca un magnet ce s-a desprins din vuietul de ape,
Atunci când soarele stă pe postament.

 

O, răsărit luminat!
Răsărit al păcii și al iubirii!
Lumina răsare și se dăruiește-n tăcere,
Uimirea ne este dată ca taină.
Privirea se îndreaptă în frumosul din noi,
Splendoarea trece în veșnicie când valurile se zbat.

 

Pașii mei calcă nisipul fierbinte,
Redevin omul primordial al universului.
Ce bine mă simt în prezența elementelor universale!
Algele verde de smarald dansează,
Mișcări ce îți rețin privirea încărcată,
Călătorii pescăruși străbat înaltul cerului,
Când valurile cresc,
Inima topește din minte neliniștea.

———————————

Claudia BOTA

3 septembrie, 2018

Florentina SAVU: De ar fi…

DE AR FI…

 

De ar fi toamna așa
N-aș mai vrea să ies din ea
Aș sta în inima sa
Și-n culori m-aș transforma…

 

Aș fi verde pentru iarbă,
Din culori m-aș face salbă,
Aș fi roșie ca focul
Să împart în jur norocul,

 

Aș fi galbenă-gutuie
Și-n parfum atât de vie,
Aș fi mov precum e via
Când se coace razachia,

 

Albastră precum e cerul
Când ascunde-n el misterul,
Albă precum neaua-n zori
Căzută pe călători,

 

Aș fi flacără și zbor,
Ucenic la un pictor
Cum doar toamna este-n an,
Gratis, fără niciun ban…

 

Aș putea fi ruginie,
Dar și-atât de rubinie,
Mii nuanțe aș îmbrăca,
Dacă-n brațe m-ar lua,

 

M-aș simți și eu utilă
Și-aș stropi cu multă milă
Lumea toată în culori
De cu seară până-n zori,

 

Pe chip zâmbetul i-aș pune,
Să-i fie pe el minune,
La picioare i-aș așterne
Culori multe și eterne…

 

Tu toamnă să nu mă uiți
Și dorința să-mi asculți,
Ia-mă în inima ta
Ca să fiu parte din ea,

 

Să pot vise să-mplinesc,
Și în ele să-mpletesc,
Bucurii și bunătate
Pentru toți, pe săturate!

———————————–

Florentina SAVU

2 septembrie, 2018

Vasile COMAN: Apus de toamnă

Apus de toamnă

Bună dimineața, toamnă dragă!
De o vreme umbli printre pomi,
Aduni mere roșii în desagă
Sau pe bulevarde plimbi cuconi.

Câteodată ești așa de prefăcută!
Te accept cu toate că mă doare,
Îmbrăcată-n veștedă ținută,
Te dezbraci pe propria-ți cărare.

Faci cum vrei sau poate îți convine,
Brume reci ne-aduci și promoroacă,
Ție însă-n verde nu-ți stă bine
Galbenă ți-e rochia decoltată.

Să nu crezi c-aș vrea să te cert
Pentru ploaia rece sau răcoare,
Însă inima-mi tresare-n piept
De iubiri năvalnici visătoare.

Bună seara, toamna noastră!
Multă vreme iți voi duce dorul,
Nu mai cântă pasărea albastră,
Cu un an mi-este secat izvorul.

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

4 octombrie, 2016