Maică drum de Infinit
Când ajunge toamna-n dungă
Te-ai născut Marie-n mir,
Ori pe vara cea mai lungă
Prin veșmânt , de trandafir.
Cerul vrând să te răsfețe
Ți-a pus așternut lastunii
Și o noapte ce tot crește
Aură , din semnul Lunii.
Codrul ți-a dat ciocârlii,
Roșul toamnei , absolutul,
Ți-ai pus ruga-n veșnicii
Să-i urci Fiului tot lutul.
Ceru-ți cânt-o melodie
Dintr-un timp, ce n-a născut
Din viola-i argintie,
S-o poți trece, de trecut.
Îngerii pe nori valsează
Din prea-plin de conștiință,
Și din Astre ființează
Calea către năzuință.
Ești un stâlp de neclintit
Prin viața noastră , tristă,
Maică, drum de Infinit
Și-al minunii, ce există !
Cerul
Crucea Cerului se taie
Și din alte galaxii
Norii albi, pictați din zoaie
Cresc de prin minunății.
Tatăl vrea împărăția
S-o aștearnă pe gunoaie
Și din toată panoplia
Prinde norii și-i îndoaie.
Alții vor mai abitir
Să se verse-n foc și sânge
Din Abis până-n Nadir
Printre pletele natânge.
Norii, herghelii de cai
În galop de zmei curați
Alții te uimesc și vai
Prin fiorii tăi turnați.
În spectacolul din cer
Nici cortina nu le cade
Numai ceru-i giuvaer
Prinde perlele-n năvoade.
Taci poete
