,,Nuntire albă’’
Mai spune-mi, iubito, în care toamnă
Cărările sunt goale de frunze ce pier
Şi nopţile sunt albe cu norii pe cer,,,
Îmi spui, iubito, frumoasă Doamnă?!
Mai spune-mi, iubito, în care lume
Iubirile sunt aspre cu dorul tăcut
Şi zilele sunt repezi cu soarele mut…
Îmi spui, iubito, în vieţi postume?!
Mai spune-mi, iubito, în astă clipă
Prin lacrimi de frunze şi bruma de ieri
Câți pomi aşteaptă iubitele primăveri…
Îmi spui, iubito, vorbe-n risipă?!
Îți spun, iubite, că-n asta toamnă
Cărările sunt pline de frunze ce pier,
Mă văd mireasa cu bruma albă din Cer…
Îti spun, iubite, că-ţi voi fi Doamnă!
,,Accente’’
Departe eşti, tu, Stea albastră,
Măiastra mea, pe ceru-ntins,
Eu te privesc cu ,,vina’’ noastră
Şi nu mă cred deloc învins!
Nici depărtarea ce te doare
Nu mă va tulbura în zori,
Chiar dacă noaptea trece, moare,
Şi la zenit răsar chiar mii de sori.
Mi-ar încălzi o inimă haină
De-ar fi să-mi deie mie Răsăritul,
Am pentru seri aceeasi ,,vină’’
Sculptată-n Cer cu Infinitul…
Şi trec, iar trec, aceleaşi zile
Ca luntrea peste lacul lin,
Şi calendarele îşi pierd din file
Cu dorul scris pe sufletul cu chin.
Şi de-ar mai fi o filă de iubire
Din noptile ce le-am trăit in doi,
Aş da şi Cerului, din ea, citire…
Iar nopţii doar ,,păcatele’’ cu ploi
Îmi luminează nopțile senine
Şi dorul celor care mai trăiesc…
Am vină grea şi greu o port cu mine,
Aceeaşi ,,vină’’, fiindcă te iubesc!
——————————–———————-
Dan-Obogeanu Gheorghe
6 septembrie, 2018