Anca-Maria DAVID: Sărac de mamă, sărac de tată

SĂRAC DE MAMĂ, SĂRAC DE TATĂ

 

Sărac de mamă, sărac de tată
Cu lacrimi îndurerate, printre străini eu am plecat
Pentru un colț amar de pâine, copilul singur l-am lăsat.
Trecut-au anii în pribegie,
Copilul mare se făcu,
Crescut cu pâine chinuită,
El nu mă mai recunoscu.
Acolo sus în deal la vie,
O cruce mare a răsărit,
Sub ea se odihnesc părinții,
Uitați de atâta pribegit.
Sărac de mamă, sărac de tată
Sub ei pământul s-a surpat,
Iar eu cu inima îndurerată
Peste mormânt m-am aplecat,
Pământul tot l-am frământat,
Cu lacrimi arse l-am udat.
O mână caldă m-a atins pe umăr,
Era copilul de altădat’,
Cu o voce stinsă m-a întrebat
Pe unde-ai fost?
Unde-ai umblat?

———————————-

Anca-Maria DAVID

12 octombrie, 2018

Alexandru NEMOIANU: Despre duhuri

În momentul de față un perfid atac împotriva creștinilor și încă mai vârtos împotriva Bisericii Ortodoxe Române este în desfășurare.

Invalidarea referendumului din 6-7 Octombrie, 2018, faptul că un număr mare de Români nu s-au prezentat la vot, din lene sau din lipsă de informare, este prezentat ca un “eșec” al Bisericii Ortodoxe Române, o “dovadă” că ea este “depășită” de duhul, spiritul nou al lumii.

Din capul locului are loc o răstălmăcire. Biserica Ortodoxă Română a sprijinit, pe temeiuri scripturistice și de bun simt, promovarea Familiei Tradiționale, alcătuită dintre un bărbat și o femeie. Acest lucru a fost sprijinit de “poporul lui Dumnezeu”, vechii Evrei și “noul Israel”, adică dreptmăritorii creștini, din totdeauna. A fost sprijinit de câteva mii de ani încoace și va fi sprijinit și în viitor. Dar acești perfizi “avocatus diaboli” nu sunt interesați în fapte reale, ei vor să promoveze perversiunea și răul. Nu surprinzător vârful de lance al acestei noi mârșăvii este partidul “Uniunea Salvați România”, USR, care se definește că un oribil furuncul eruptiv în viața politică românească, un record absolut al decăderii morale. Ilustrativ este faptul că acești viermi rău mirositori au pus drept candidat pentru Parlamentul European un homosexual deschis și militant. Un sodomit care a făgăduit ca, la caz că va fi ales, să promoveze “cauza” drepturilor” sodomitilor și știm bine ce ar însemna asta: ”familia” homosexual și dreptul de a adopta copii, drumul spre pedofilie ar fi larg deschis. Ei bine acest USR și cei de o teapă cu el, se află în treaba să vorbească despre “duhuri”, spirite, care ar fi în lume și în Biserica și solemn declară că sunt diferite. Culmea este că aici au în totul dreptate. Spiritul lumii și cel al Bisericii nu au nimic în comun,sunt total deosebite!

Acești atleți ai răului nu înțeleg ce este Biserica. Biserica nu este o instituție, Ea este Trupul mistic al lui Iisus Hristos, comuniunea în mărturisire de credință și în Taine a credincioșilor. Iar despre “duhuri” și cum să le deosebim lămurit ni se spune: ”În aceasta să cunoașteți duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Și orice duh care nu mărturisește pe Iisus Hristos nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antichrist”.I Ioan,2-3.

Deci să nu avem nici o îndoială: Duhul Sfânt se află în Biserică și între cei care o alcătuiesc, iar “duhul” lui antichrist se află în lume. Împrejurarea că cei care știu și mărturisesc acest lucru pot fi, vremelnic, o minoritate, nu are nici o semnificație.

Adevărul nu este alcătuit din părerea majorității, Adevărul este o Persoană, adică Iisus Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Să înțelegem bine unde este Duhul Sfânt și unde sunt “duhurile” rele.

Dar răutatea și prostia acestor USR și acoliților săi merge și mai departe. Ei spun că respingerea referendumului ar fi dovadă că “duhul” lumii iubește pe aproapele, iar “duhul” Bisericii nu.

Iubirea frățească autentică și constant propovăduită de Biserica, este că trebuie să iubim pe păcătos și să urâm păcatul. Mai mult această iubire de frate ar rămâne formală și fără conținut și ar fi complicitate la rău, dacă nu am căuta să îl scoatem din păcat. Ar fi dovadă fie de indiferență, fie de complicitate, fie de sentimentalism ieftin, lacrimogen. Biserica nu acceptă atari stări.

În momentul de față se vestesc vremuri de încercare pentru Biserică și pentru creștini, se vestesc vremi în care mărturisirea credinței va însemna suferință, jertfă personală. Să ne pregătim cu vitejie pentru aceste vremi și să stăm neclintiți în Biserica Ortodoxă, Biserica lui Dumnezeu și a minunaților ei Ierarhi.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

12 octombrie, 2018

Laura Cristina CRISTEA: Gânduri în oglindă

Gânduri în oglindă

 

Un fluviu de cuvinte
un zâmbet îmbrăcat în roşu
separă destinul adunat într-un buchet
O optică diferită
un joc bizar al oglinzii
umbre vagi cu reflexe albăstrii
Buzele şi spiritul meu
caută pe dibuite gura nopții
unghia spațiului
fragmente albastre , aurii şi verzi
îşi întind ghearele spre capul meu
contemplație inimaginabilă
Cu o poftă nebună de viață
în ritmul gândurilor
vreau să pătrund dincolo de timp
în liniştea şi tic-tacul ceasului
îmi păstrez tot optimismul
Viața un irezistibil caleidoscop
cu cuvinte ca nişte catarge
ornate cu majuscule
insuportabilă ironie a oglinzii
O infinitate înspăimântătoare
simultanități de coincidențe
se prăbuşeşte într-o moarte cosmică
o iluzie
Viața se scurge cu mari amăgiri
în atmosfera melanconică
încurcându-se de imagini obosite
murmure ştiute , interminabil dialog
un pustiu în oglindă
ce mă împinge spre viitor
Împlinire scop atins
cuvintele cele mai obscure
cad ca nişte picături din ochii mei
şi tremură pe marginea buzelor
O lacrimă verde alunecă încet pe obraz
împiedicându-se , bifurcându-se
în cele din urmă să devină
o sare amară pentru o întreagă eternitate
Sus pe cer aştrii se învârtesc uşor
începutul unui drum inexorabil
las’uşa larg deschisă
să intre aerul străzii
şi chiar lumina pură a spațiilor cosmice
să spargă oglinda şi să-mi lase cioburi
de viață…

——————————-

Laura Cristina CRISTEA

11 octombrie, 2018

Anghel Zamfir Dan: Femeia este timpul iubirii

Și timpul simte când fericirea intră în trupul unei femei.

Soarele se răsfață la orizonturi, marea nu și mai încape între țărmuri, sămânța se visează iar floare cu alte semințe, primăvara își desțelenește adâncurile cu zvonuri de muguri și pe cer apare steaua albastră luminând drumul dragostei spre adâncurile universului.
Abia atunci simți adierea mătăsi cu care este învăluit corpul ei. Din ochii care te privesc licărind bucuria în șuvițe, vezi cum izvoarele curg purtând lacrima bucuriei pe pantele obrajilor ei înroșiți de smerenie.
Fă palma căuș și prinde-i tâmpla în cuvinte de aleasă simțire și părul ei răvășit îți va dezveli gândurile care o încearcă. Șoptește-i ceva sub lobul urechii și muzica universului va răsuna în onoarea dăruirii ei ancestrale.
Privește-i zbaterea de aripă în drum spre eternitate și încearcă să simți unde își ține ascunse comorile sufletului.
Întreabă-te apoi de ce tocmai ție ți-a dăruit patima ei arzătoare și ai să te vezi pe tine într-o oglindă.
Când simți că îmbrățișarea brațelor ei te cuprinde în suave atingeri să știi că în universul ei a intrat o legendă a sublimului.
Descătușată de propriile ei nemărginimi se va avânta toată în văzduhul dorințelor și formele ei vor fi împrumutate eternității ca un model de simboluri.
O lumină romantică va pluti peste munții ei înmuguriți și pajiștile văilor îmbrăcate în florile câmpului te vor purta spre adâncurile unde și păstrează tezaurul renașterii.
Fă-ți semnul crucii întâi și sărută icoana celei ce și-a închinat semnele dăruirii dorinței de a fi un templu al iubirii!
Nu ți mai rămâne, atunci, decât să te rogi la spicul grâului răsărit în pocale, să cauți efectul de început al tămâiei rugând-o să te acopere cu faldurile bucuriei celui ales.
Timpul vă va îmbrățișa pe amândoi și va răspândi mireasma fericirii peste lanurile gândurilor unde vă adăpostiți amintirile.
Calde anotimpuri vă vor aștepta apoi an după an și din taina voastră veți face mereu începuturi.
Nu o să aveți dor de nimic dacă vă țineți mereu unul pe altul de mână. Calea o veți străbate așa de ușor și veți ajunge în vârful suficientului împăcați cu voi înșivă.

——————————

Anghel Zamfir Dan

11 octombrie, 2018

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Pași printre gânduri

Pași printre gânduri

 

în despletiri de ape
stropi cruzi de rouă nouă
ore de liniște
se întorc în somn să doarmă o clipă

 

dar eu
vârtej de gânduri ireale
călătoresc în stranii aurore
corabie ce trece spre lumea preacurată

 

mai curge o clipă
tace gândul
mă ascund în suflet
durerea mea să o păstrez

 

și-am troienit aseară gândul
iar timpul a uitat să curgă
pământul s-a oprit în întuneric
nici vântul nu mai bate

 

tăcut-au stelele în oglindă
doar înghețate ape de pe pleoape
vecia o măsoară
suavă clipă, mă despart de toate

 

de unde vin
unde se duc
răzlețe gânduri trecătoare
te întreb, tu, Demiurg, de ce oare

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

11 octombrie, 2018

Florentina SAVU: Ne-am inventat

NE-AM ÎNVENTAT

 

Ne-am inventat din trandafiri,
Ne-am întregit cu-a lor petale,
Dansăm sub cer precum doi miri
Ce și-au găsit a vieții cale.

 

De dor suntem azi siluete
Țâșnind în roșu sângeriu,
În noi născutu-s-au portrete
De colorit sub cer pustiu.

 

Ne respirăm și ne-adunăm
Într-o minune de întreg,
Zburăm mereu și înotăm
Prin viață, tu și eu, strateg!

———————————–

Florentina SAVU

11 octombrie, 2018

Anatol COVALI: Şi pricep

Şi pricep

 

Mii de speranţe în sentimente
pe când în iureş clipele trec
şi-n vânzoleala ce în prezent e
nu iau în seamă niciun eşec.

 

Soarta ne-aduce ca să ne pună
pe fiecare unde-i menit
dându-ne-o viaţă care e bună
sau rea ,cum este tot ce-am trăit.

 

Privesc în urmă cu încântare
parcursul vieţii ajuns un strop,
înţelegând că orice-ncrâncenare,
întotdeauna avut-a scop.

 

Şi pricep asăzi rostul , menirea
ce au dat roade pe-al vieţii trunchi,
spre-a nu mă-ntoarce în nemurirea
care mă-aşteaptă, trist şi-n genunchi.

————————————–

Anatol COVALI

București

11 octombrie, 2018

Vasile COMAN: Zori de viață

Zori de viață

 

Peste câmpul plin de iarbă
Desfăceam zorii în taină,
Alergam, copil prin luncă
De când zorii raze aruncă.

 

Colindam cu săptămâna
Şi prindeam în palme luna,
Prindeam frunze-ngălbenite
Stând pitit printre răchite.

 

În cuptoare de pământ
Coceam cartofi şi porumb,
Aveai timp ca să te bucuri
Gândul ne era doar fluturi.

 

Lângă râul din grădină
Ne scăldam o zi lumină,
Cerşetor sau împărat
Furam mere pe-nnoptat.

 

Azi în asfințit sunt norii
Aud cum zboară cocorii,
Ploile din toamnă-mi vin
În sufletul de copil…

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

11 octombrie , 2017

 

Nicu GAVRILOVICI: Supraviețuire

Supraviețuire

 

Trec clipe peste mine tăvălug
Uscându-mi roua agățată-n pleoape,
Singurătatea vrea să mă îngroape,
Să facă din a mele coaste plug.

 

Lăsându-mă purtat de-al ei vârtej
Simt lăstărind în mine nebunia;
Agăț din fugă-n unghii veșnicia
Și-ompart oricui, cu orișice prilej.

 

Aprind astfel în fiecare rug
De vise coapte în a toamnei vatră…
Geloasă, înspre mine luna latră
Iar soarele devine ignifug

 

Și-n timp ce sufletu-mi cioplesc în piatrã
Trec clipe peste mine tăvălug.

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

11 octombrie, 2018