Un proiect literar consacrat marelui eveniment – Centenarul Unirii. Un proiect literar de o importanță aparte pentru poporul român din Basarabia, acesta însumând în sine aspecte despre educația omului prin credință, cultură, știință. Apărută recent la Editura Pontos din Chișinău, coordonatorii fiind Virgil Mândacanu (dr. hab., prof. univ., savant, scriitor, ziarist, membru al Sfatului Ţării-2) și Daniela Vacarciuc (dr., profesor de istorie, directorul liceului Vasile Alecsandri din Chișinău), antologia științifică-literară „Educația – sinteză a credinței, culturii și științei” este o continuare a lucrării „Unirea în destinul româ­nilor basarabeni”, publicată în anul 2017 la aceeași editură, obiectivul fiind același – Centenarul Unirii. Cu un cuprins de 724 pagini, monografia în cauză este completată din texte alese a mai multor autori (studii, articole, interviuri), iar subiectele sunt orientate către un singur scop și anume: în a deștepta poporul din Basarabia, poporul român din Basarabia, pentru ca acesta să înțeleagă mai bine care este realitatea existentă din cadrul țării și, nemijlocit, ca acesta să conștientizeze corect care sunt cele mai sacre valori naționale/ culturale/  sociale/ morale și, negreșit, valori de reîntregire a neamului românesc. Prin mesajul de deschidere, Virgil Mândâcanu, coordonatorul proiectului, face referință la un fragment scris de B.P.Hasdeu: „Credinţa e mai presus de ştiinţă, voinţa e mai presus de inteligenţă. Iată de ce credinţa şi voinţa singure stăpânesc lumea, stăpânesc şi vor stăpâni totdeauna”. Cuvinte extraordinar de frumoase, cuvinte care inspiră sentimente de venerație și provoacă omul în realizarea cât mai multor acțiuni nobile. Ulterior, Virgil Mândâcanu, fiind mereu stăpânit de ideea reîntregirii neamului românesc și de respectul deosebit față de cultura română, scrie: „… Desigur, avem de înfruntat enorme obstacole geopolitice, de opoziţie, et­nice…, dar cheia şi forţa motrice a apropierii şi realizării Reîntregirii este totuşi educaţia noastră!”, continuând să spună următoarele: „… rămânerea noastră în urmă, în special în do­meniul învăţământului, menţinându-l în subdezvoltare şi periferizare, va cere mari eforturi pentru creşterea noastră la nivelul învăţământului românesc după reîntregire. Vom parcurge un drum anevoios de revenire la ceea ce este acum Învăţământ românesc-european de succes”. Punând accentul forte pe segmenul educației, Domnia Sa relatează: „Nu-i secret că învăţământul în România e mult mai calitativ, competitiv şi propune mult mai multe oportunităţi celor ce în­vaţă… Pentru a ne apropia de nivelul culturii, ştiinţei şi credinţei ce domină în învăţământul românesc trebuie mai întâi să recunoaştem şi să apreci­em nivelul nostru…”. Sunt puse în relief idei fenomenale, pătrunse de spiritul autocriticii, ce cheamă la extinderea cunoștințelor prin educație și instruire, desigur, fiind raportate la învăţământul românesc. Vom menționa cu multă onoare, Virgil Mândâcanu este intelectualul care posedă o pregătire temeinică în domeniul științelor educative și instructive, și, totodată, este intelectualul care pledează constant pentru formarea cât mai civilizată a omului în dezvoltare. Domnia sa este omul cu un intelect uman desăvârșit, iar morala creștină și cea socială este un exemplu demn de urmat.

Structurată în douăsprezece capitole, prefață, notă introductivă, anexe, lucrarea „Educația – sinteză a credinței, culturii și științei” cuprinde tematici foarte importante ce reflectă modul actual de viață al populației din Basarabia, fiind examinate aspectele culturii, instruirii, educației, ambianței sociale, relațiile socio-umane, etc.; iar componentul Unirii/ Reunirii este transpus de autori în cel mai detaliat mod în capitolul „De ce nu ne merge bine în Ţară?”. Prefața cărții este realizată de marele publicist și savant Valeriu Dulgheru (dr. hab., prof. univ., savant, scriitor, ziarist), partea introductivă incluzând un citat scris de Actriţa Oana Pellea: „Ce destin… să-ţi moară ţara când împlineşte 100 de ani… de neiubire moare ţara asta… de nepăsare. Neiubire este să asişti pasiv la moartea ţării tale” (Despre destinul României). Sub influența acestui citat, Valeriu Dulgheru scrie în continuare: „Într-adevăr, ce destin! Ţara trece în acest An Centenar poate prin cele mai grele clipe de după 89’. Societatea e divizată. Ramu­rile puterii se află în război. Ata­curile asupra uneia dintre cele mai mari cuceriri ale democraţiei româneşti – Justiţia, se înteţesc. Parlamentul adoptă legi care să-i prote­jeze pe penali. Cu toate acestea, sunt sigur că societatea românească este destul de matură ca să iasă demnă din acest război fratricid… O situaţie mult mai dramatică avem în Basarabia. Societatea este divi­zată pe criterii geopolitice: pro-Vest (pro-România) şi pro-Est… E trist să moară visul Reunirii când Ţara împlineşte 100 de ani! Dar pericolul acestei catastrofe este unul iminent. În Basarabia nu mai exis­tă dreptate, justiţie, instituţii, alegeri libere sau luptă politică corectă…”. În prelungire Domnia Sa ne vorbește despre importanța și utilitatea acestei lucrări, totodată aducând mulțumiri neobositului profesor, patriot şi pe­dagog Virgil Mândâcanu, care a reușit să pună în lumină această antologie. În contextul dat trebuie să semnalăm că monografia respectivă a fost editată cu ajutorul financiar al Înalt Preasfântului Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Ierarh al Plaiurilor.

O lucrare cu adevărat necesară poporului basarabean, poporului român din Basarabia. O lucrare despre învăţământ şi educaţie, despre cultură și credință, despre idealul național și despre tot ceea ce poate contribui la schimbarea mentalităţii omului în condițiile când acesta este manipulat de diverse orientări politice ce sunt împotriva românismului. La această temă atât de dureroasă pentru românii basarabeni, Virgil Mândâcanu (precum ca și alți autori) își exprimă sentimentele de revoltă în eseurile „Politica externă a Rusiei, de pe vremea lui Petru I nu se schimbă”, „De ce Rusia nu-şi schimbă geopolitica agresivă faţă de Republica Moldova?”, „Educaţia politică a poporului forţa motrice a luptei pentru Reîntregirea Ţării”, „Dezastrul învăţământului naţional ideologizat”, „Rolul credinţei, culturii şi ştiinţei în cunoaştere”, „Tragedia învăţământului basarabean îndepărtat de credinţă” și multe alte studii literare. Prin multitudinea de autori prezenți în această monografie se regăsesc savanți, scriitori, pedagogi și istorici cu renume, iar cele scrise de domniile lor sunt realități care există, cu adevărat, în viața poporului basarabean. Sunt formulate descrieri ce relatează istoria poporului basarabean din trecut și prezent. Despre problemele recente și actuale ale societății basarabene ne vorbește: Valeriu Dulgheru, cu eseurile „Cine e marele rău în Basarabia?”, „Agonia oligarhilor şi geopolitica”, „Dezvoltarea ştiinţei în spaţiul românesc”, altele; Ion Ciutac, cu eseurile despre „Sfatul Ţării şi clasa politică după Independenţă”, „Drama resemnării noastre”; Mihai Patraș despre „Adversarii reîntregirii neamului românesc” și „Despre situaţia şi evoluţia învăţământului românilor din Imperiile Rus şi Austro-ungar; Anatol Petrencu despre „Noi vrem să ne unim cu Patria-mamă România. Şi trebuie să ne unim!”; Nicolae Dabija despre „Reunirea nu e doar problema Basarabiei”, „Un război pierdut”, „Dumnezeu în captivitate”, etc.; Petru Grozavu despre „Frica de unire”, „Mai, fără Ribbentrop şi Molotov”; despre „Testamentul lui Grigore Vieru”; Galina Martea despre „Basarabia – destin sub crucea infernului”, „Intelectualitatea basarabeană – victimă a regimului social”, alte; Daniela Vacarciuc despre „Alexandru Moșanu. Frumuseţea naţiunii române prin Marele Patriot”; Valerian Grosu despre „Timpul istoric sau ieşirea din timp”; Vasile Pavel despre „Fondator al lingvisticii integrale”; Angela Mândâcanu despre „Ștefan cel Mare cere socoteală”; Alecu Reniță despre „Ion Ungureanu. Omul Unirii Ion Ungureanu”; Nicolae Cojocaru despre „Centenarul Marii Uniri ne îndeamnă spre reunire”; Mihai Morăraș în dialog cu Gheorghe Ciocan ne vorbesc despre „Consorţiul universitar – o frăţească întrunire academică”; Virgil Mândâcanu dialoghează cu Aurelian Silvestru despre „Să revenim la învăţământul românesc”; Ioan Găină despre „Alexie Mateevici. Prorocul cărui ducem vecinic dor”; Eugenia Manea-Cernei despre „Constantin Brâncuși. Brânduşe pentru Constantin Brâncuşi” și „Leonida Lari. Nu e nicio moarte care ar muri-o…”; Anatol Caraman despre „Odă lui Brâncuși”; Teodor Popovici despre „Bisericile privatizate de socialişti”; Ion Cuzuioc despre „Grigore Vieru. Cu poetul Grigore Vieru acum 47 de ani” și „Ecologia sufletului şi al mediului ambiant – chezăşia sănătăţii”, alte; Ana Sârbu despre „Transcendenţa mnemică”, „Gravitaţia din interiorul timpului” și „Epoca post-teoriei”, etc.; Octavian Moșin despre „Formarea şi dezvoltarea valorilor moral-sociale prin educaţie creştină”, „Familia în lumina moralei creştin-ortodoxe” și „Rolul bisericii în promovarea asistenţei sociale”; Virgil Mândâcanu dialoghează cu Serghei Boldirescu despre „La ce ne putem aştepta îndepărtând religia de şcoală?”; Ana Gheorghiță despre „Educaţia religioasă în şcoală”; Claudia Partole despre „Să creşti fără ajutorul Bunului Dumnezeu e rătăcire…”, „Educaţia prin şi pentru credinţă”; Maria Şalaru despre „Vasile Militaru. Vasile Militaru şi „Divina Zidire” Biblia în versuri”; Ion Găină despre „Educaţia prin cultura credinţei”; Andrei Petruș despre „Educaţia prin artă „eminesciana plastică” a lui Ion Daghi”; Iurie Colesnic despre „Educaţia pentru cultura urbanistică sau omul şi epoca lui”; Larisa Ungureanu despre „Educaţia prin arta teatrală”; Romeo Şcerbina despre „Apostolatul culturii medicinale şi spiritualitatea”; Ion Gălușcă despre „Apostolatul lecturii şi ţinta educaţiei”; Alexandra Tănase despre  „Apostolatul educaţional în formarea individualităţii elevului”; Liudmila Pădureț despre „Educaţia prin cultura vestimentară”; Iulius Popa despre „Dereneu, Aadova şi… mitropoliile noastre”; Andrei Strâmbeanu despre „Apa din Fântâna Albă are gustul Unirii”; Larisa Silvestru despre „Prometeu” – liceul care face istorie”; Liviu Dascăl despre „Şcoala Waldorf în Moldova” și „Perspectiva pedagogiei Waldorf în Moldova şi în lume”; Marcela Mardare  despre „Ştefan Andronic. Un destin împlinit prin Har şi Dăruire”; Ştefan Sofronovici despre „Basarabia și Bucovina”; și despre multe altele în care autorii atacă probleme de ordin social, politic, instructiv-educativ, economic etc., expunând în așa mod realitatea prezentă în cadrul societății basarabene de astăzi. Descrieri destul de adevărate care, la rândul lor, provoacă tristețe, supărare, durere.

Obiectivul principal al acestei lucrări este de a produce efecte cât mai pozitive în schimbarea mentalității omului ce trăiește în societatea basarabeană. Autorii proiectului, prin subiectele abordate, au încercat să pună accente clare pe situația existentă, dar mai ales, pe pericolul real ce amenință securitatea și dezvoltarea civilizată a poporului, concomitent, metodele de cercetare fiind bazate în totalitate pe segmentul educației și a culturii, aspecte spirituale care la ziua de azi sunt în mare dezechilibru, deoarece există prea multe dezacorduri între păturile sociale, clasa intelectuală, politică și de guvernare; societatea fiind lipsită de armonie, de respect și sentimente umane decente – O societate plină de dușmănie, discordie și răutate între concetățeni. Toate acestea au condus la situația existentă ce este plină de incultură, educație insuficientă, dezvoltare umană/ socială/ economică/ politică la un nivel înspăimântător și insuportabil. Pierderi irecuperabile pentru o societate umană, nemaivorbind de atitudinea umilă, smerită a basarabeanului în fața clasei dominante – clasa puterii care produce cele mai multe nelegiuiri și injustiție socială. În concluzie, revenim la cele scrise de Virgil Mândâcanu în nota introductivă: „Chestiunea edu­caţiei în Basarabia constă nu numai în optimismul pierdut al celor influ­enţaţi de duhul rău. După 31 august 1991, din cauza clasei politice, care a devenit din ce în ce tot mai antinaţională, trădătoare şi condusă din umbră, optimismul devine muribund! Optimismul cel naţional, cel trezit în 1991, a fost stopat şi de către deideologizarea, politizarea educaţiei din interese politice, adormit de forţele antinaţionale, de interesele geopolitice ale marilor puteri şi ale co­zilor de topor avansate la conducere… Dar iată că Centenarul Unirii ne trezeşte aşa cum n-a făcut-o niciun alt eveniment după 1991, trezeşte societatea din somn! Cine nu recu­noaşte astăzi că noi toţi suntem vulnerabili? Afectaţi de crimele comise de aleşii poporului timp de 26 de ani, îngroziţi de starea lumii, de inte­resele celor ce vor războaie, cuceriri, dezmembrări… lumea începe să înţeleagă că nimic altceva nu ne poate salva decât deşteptarea şi Unirea cu Ţara de la care am fost rupţi cu forţa… Trezirea deja a început. Anul 2018 este Anul de Aur, când deşteptân­du-ne vom auzi chemarea Celui de Sus – Uniţi-vă în Marea Românie!… Tocmai acum e timpul cel mai potrivit să scriem această carte, când spunând adevărul, vom fi nu numai auziţi, dar şi înţeleşi”. Cuvinte și idei prețioase în adresa unui popor, în adresa propriului popor. O lucrare ce merită a fi lecturată și înțeleasă cu întreaga totalitate a proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului – conștiința, cugetul, gândirea, spiritul.

———————————-

Galina MARTEA

Olanda

21 octombrie, 2018