Paul LEIBOVICI: Casa de pe Colina Doamnei

Citind înlănțuirea de povestiri a scriitoarei Francisca Stoleru am reflectat asupra modului de îmbinare a evenimentelor istorice care au avut loc în estul Europei, pe teritoriile ocupate de armatele hitleriste. Țări precum România a căror regimuri dictatoriale au fost formate din partide antisemite, precum cel al legionarilor.

Un guvernământ, poate mai pro-hitlerist a fost în Polonia. Soarta minorității evreiești a depins într-o măsură destul de mare de modul cum erau executate dispozițiile primite de la Centru (citește:fascist) .

,,Colina Doamnei ,,este un simbol al suferințelor în general și a generaților de evrei din țările împrăștierii- în mod special. Pământurile blestemate și-au găsit drept centru ,,Colina,, -un miez plin de frământări de-a lungul generațiilor, un pământ care nu a cunoscut liniștea, în ciuda  așa zisei prosperități. De-a lungul  generațiilor – acest pământ străbun, precum stă scris în Biblie, a stat sub stăpâniri străine: Romanii, Imperiul Otoman, Mandatul Englez.

Împletirea suferințelor evreilor din țările împrăștierii, speranța acestora la revenirea pe pământul strămoșesc –aceasta e simbolizată armonic de suferințele până la moarte a celor care au stăpânit ,,Colina Doamnei,, .  Momentele de ,,fericire,, ,,bogăție,, erau doar visuri care se spulberau în vuietul nebunesc al unor vremi tulbure. Generații după generații au împodobit Casa de pe Colină cu cele mai prețioase mobile, covoare, tablouri cât și arborii, grădina cu flori de sezon deținătoare de parfumuri fine. Toate îmbătau simțurile proprietarilor. Înconjurați de slugi credincioase, patronii se lăsau legănați în bogățiile materiale-vremelnice. Cel care clădise prima vilă a fost un comerciant bogat Ybrahim –cu cele trei neveste.

Departe de ,,Pământul Sfânt,, unii dintre evrei se lăsau și ei amăgiți de ,,viața îmbelșugată,, dar masele-slugile erau în suferință. Și când a început să se reverse puhoiul murdar –antisemitismul-evreii au devenit o ,,masă, ,,o victimă,, . Atunci Dorohoieni au fost mânați, precum vitele  spre lagărul ,,Transnistria,, unde bolile, jaful, mizeria și foametea și-au pus pecetea.

Diversitatea tablourilor-scenelor zugrăvite cu dibăcie scriitoricească, poartă lectorii prin medii diferite, cu personaje excelent prezentate. Francisca Stoleru –este o scriitoare echilibrată, o pictoriță desăvârșită a mediului în care eroii își desfășoară acțiunea. Chiar din primele pagini, tabloul orașului Haifa cu personajele arabe precum Ybrahim, negustorul și cele trei neveste –un tablou zugrăvit cu măiestrie. Tablou care are darul de a introduce cititorii în atmosfera vremilor îndepărtate. Frază  după frază, pagini în care eroii romanului –oameni cu mentalități diferite, dau glas rând  pe rând sentimentelor, atât prin acțiunile lor,prin limbajul de care se folosesc, creând o atmosferă în ritm crescendo, dar bine echilibrat. Nu intenționez să repovestesc vreo scenă, rezervând bucuria lecturii celor care, sunt sigur că nu vor lăsa din mână excelentul roman. Amintesc doar, câteva din personajele viguroase. Eroul David –tânărul răzvrătit împotriva părintelui său, care a luat calea emigrării spre  Israel-educat fiind de organizația sionistă. Familia   de evrei polonezi își caută un adăpost ,deoarece hitlerismul-antisemitismul luând proporții au pornit –lipsiți de orice posibilități materiale spre o altă lume. David și de asemenea mica grupare de evrei polonezi sunt simbolurile suferințelor,presiunilor sociale din acele vremuri tulbure. Capitol după capitol suntem lectori devotați,lectori care nu putem lăsa –pe mai târziu- paginile următoare. Urmărind cu interes evoluția povestirilor, trăirea personajelor suntem frământați, interesați de drumul acestora. Asistăm  și adesea trăim noi însăși fiecare moment, numeroasele frământări a personajelor. Ne antrenăm atât în conflictele,  suferințele lor dar și în relaxările pe care scriitoarea ni le oferă. Fie scenele din kibuț, fie cele din Anglia sunt bine echilibrate, atrăgătoare. Francisca Stoleru-a căror lucrări literare le-am gustat de-a lungul anilor, a atins prin acest roman o operă cu adevărat de superioară clasă literară.

Sunt absolut sigur că lectorii romanelor D-nei Stoleru, au bucuria de a aprecia acest roman ,,Casa de pe Colina Doamnei,, ca fiind o realizare literară de o deosebită ținută artistico-literară.

Menționez de asemenea, faptul că romanul a fost editat la Iași,

Editura ,,24 de ore,, în condiții grafice de o deosebită calitate. Criticul Ioan Holban, scriind o prefață în care subliniază activitatea literară a scriitoarei Francisca Stoleru.

———————-

Paul LEIBOVICI

Ashkelon, Israel

22 octombrie 2018

Lasă un răspuns