George POTIRNICHE: Edenul pasiunii

Edenul pasiunii

 

Vreau să-ți muşc din ochi tăcerea într-o clipă de plăcere
să-auzim cum cântă vântul dălțuindu-te-n iubire,
Delirând secunda nopții în cuvinte efemere
impregnat de un deliciu…gust suav de fericire !

 

Cu o foame vlăguită tremură pe buze chinul
croşetezi secunda clipei ca tsunami în ocean,
Ancorată -n coapsa lunii sânii dănțuie festinul
rătăcită-n Eden,prinsă-n lava de vulcan.

 

Puls aritmic,țipă-n vene…te sfârşeşti în absolut
contopită-n început te ascunzi după un spasm,
Dezgoliți de fantezie mă topeşti într-un sărut
prinşi în lanțul desfățării ne trezim ca dintr-un basm.

——————————-

George POTIRNICHE

25 octombrie, 2018

Maria HOTEA: Poesis

Te voi da uitării

 

Să-ți cerșesc iubirea este în zadar,
În suflet îmi plouă și e toamna iar
Privesc cum pe cer norii gri aleargă,
Ai plecat dar dorul nu vrea să înțeleagă!

 

N-am să te mai chem că și altă dată,
Când ți-am dăruit iubirea-mi curată
Mă întreb de ce ai vrea să mai revii ?
Doar să-mi răscolești amintiri târzii!

 

Mi-ai lăsat în clipe lacrimă durerii
Și-ai plecat tăcut în pragu-înserării
Glasul meu pierdut n-ai vrut să-l auzi,
Nici să privești ochii ce-mi erau confuzi.

 

Pașii tăi în noapte parcă-i mai aud,
Pernă doar cu lacrimi încă o mai ud
Vreau să uit durerea,chinul de început,
Chiar și clipă-n care eu te-am cunoscut.

 

Am să uit parfumul florilor de vara,
Care l-am simțit chiar în prima seară
Prin lanuri de maci te voi da uitării,
Soarta-mi va zâmbi privind largul zării!

 

De dorul clipelor frumoase

 

Am plâns de dorul clipelor frumoase,
Ce au rămas acum în vagile-amintiri
E toamna pe sfârșite și zile-s noroase,
Tristețea e stăpână a unei mari iubiri.

Continue reading „Maria HOTEA: Poesis”

Anatol COVALI: Stoluri

Stoluri

 

La-nceput numai stoluri de vise,
bucurii ce ţin sufletul treaz,
când iubirea culege narcise
dintr-o inimă-arzând în extaz.

 

Mai apoi mii de gânduri în stoluri
ce-şi fac cuiburi în sufletul plin
de noroaie, dar şi de pârjoluri
care-n grabă cenuşă devin.

 

Deodată ţi-e inima tristă
când priveşte ai vieţii cocori
părăsind un trecut ce există
doar în scrumul întâilor zori.

 

Şi vin clipe. Nu stoluri, ci una
câte una, speriate că văd
că şi-n sufletul tău e furtuna
care-n inimă face prăpăd.

————————————–

Anatol COVALI

București

25 octombrie, 2018

Mariana Zorița TURDA: În lumea ta…cine sunt eu ?

În lumea ta…cine sunt eu ?

 

În lumea ta…cine sunt eu?
Oi fi o stea care lucește
Într-o noapte când ceru-i senin ?
Oi fi o floare cu parfum de iubire
Un roșu trandafir ?

 

Cine sunt eu în visu-ți liniștit,
Atunci când lumea doarme ?
Sunt suflet viu…
Sau sărutul ce respiră ?
Cine ? Spune-mi inima ce-ți zice ?
Eu cine sunt în lumea ta
Când ferestrele deschizi,
Când vântul te îmbracă
Cu aer rece de octombrie?
Și când te uiți pe cer,
Îți amintești tu chipul meu …
Cu privirea ca de stele ?
As vrea să-ți fiu tabloul fermecat, dar…
În lumea ta aș vrea să știu,
Eu cine sunt ?

 

Tu ? Cine ești ?
Ești steaua mea,
Ești tot ce lumea are!
Ești răsărit și ești apus,
Ești visul meu,
Ești inima ce-mi bate !
Mai ești iubirea ce-mi vorbește!
Ești flacăra care mă arde!
Ești octombrie în tot și-n toate,
Ești univers în lumea mea
Și frunza care cade
Și vântul care bate !
Ești amintiri și viitor,
Ești leacul la durere,
Ești toate astea și mai mult,
Ești lumea mea,
Ești un tumult de sentimente !

——————————-

Mariana Zorița TURDA

25 octombrie, 2018

 

Silvia URLIH: Pe-aceeași alee

PE-ACEEAȘI ALEE

 

Când mă privești,
mă-mbracă cerul
cu-albastrul lui imens,
când îmi vorbești,
îmi cântă-n cor pădurea
și-n verde
mă pictează,
când îmi asculți tăcerea,
cuvintele se împletesc
și urcă-n univers,
când îmi privești privirea,
lumina ei te ia în brațe
și dansează.

 

Când
te gândești la mine,
gândirea ta
îmi mângâie apusul,
când
razele de soare
le-nmănunchezi în azalee,
pare c-ai fi cu mine,
îți simt prezența și
îți aud nespusul,
parcă-am porni îmbrățișați
pe-aceeași
unică alee.

—————————

Silvia URLIH

25 octombrie, 2018

Doina Constanța SPILCA: Freamăt liric

Hău

 

Aici …
e zbatere
în tainic colț de geană.

Acolo …
aproape de departe,
viforniță-i pe stea?

 

Ieri, doi

 

Ieri …
urzeam azuriul
în doi,
urzeală cu lin,
urzeală cu noduri,
dar …
în doi.
Țeseam
ciocârlii irizânde,
dar …
și
cucuvele orbecăind
în amiezi.

Azi …
războiul singuratic,
dezlânat,
țese șchiop,
sângerând dintr-o rână
nouri în griuri
peste sorii cei reci.

 

Frunza

 

Frunză împovărată
de răuri din râuri vâltorite,
de zâmbete în mască grimasă,
de iubire în pumnal pe la spate,
de schismă frățească,
de amară palavră.

 

Frunză
înfiorat suspinândă
spre focul iernatic,
geruind purificator
spre învierea
în candidul vernal.

——————————–

Doina Constanța SPILCA

Timișoara

26 octombrie, 2018

Ioan Nicolae MUȘAT: Prima Conferință Națională pentru Civilizația Creștină, ASCIOR, „Uniți prin Credință” 2018!

Cu îngăduința Domnului, organizată de ASCIOR, cu binecuvântarea Arhiepiscopului locului, IPS Ciprian, cu sprijinul Consiliului Județean Buzău, al Primăriei Municipiului Buzău, al Centrului Cultural Alexandru Marghiloman, al Centrului Județean ce Cultură și Artă, cu contribuția Carrefour Buzău (dna dir. Oana Andrei), ROLLSERV Buzău, MOPIEL Rm (Ioniță Cătălin). Sărat, ARK MANAGEMENT, Brăila, DELTA FORCE Buzău, omagiu adus în anul Centenarului Marii Uniri, a fost, în 20-21 Oct, în România, la Buzău, Prima Conferință Națională pentru Civilizația Creștină „Uniți prin Credință”!


Importanța națională a acestei conferințe nu se vede acum, iar aceasta nu este dată doar de participarea personalităților din Chișinău, Cernăuți, Tulcea, București, Cluj-Napoca, Craiova, Mizil, Drăgănești-Olt, Focșani, Buzău,etc, nu numai de mărturia vibrantă a diverselor categorii sociale, monahi, preoți, medici, profesori, cercetători, scriitori, istorici, notari, teologi, elevi, etc, ci mai ales de semnificația acestei conferințe care deschide drumul restructurării sociale și naționale prin Cuvântul lui Dumnezeu, apropierea structurală a societății de Biserica lui Dumnezeu!


La Buzău, în cinstea tuturor sfinților, eroilor și martirilor care au slujit de-a lungul mileniilor pentru Unire, nu oricare, ci Unirea prin Credință, a început un mare, greu și foarte important proces al afirmării identității personale și naționale prin dreapta credință, proces anevoios început chiar în anul Dezamăgitorului Referendum, a început o nouă eră, corectă și performantă care va cuprinde popoarele din Vatra Europei și se va extinde unde și cum va fi Voia Domnului și lucrarea oamenilor și popoarelor.


De la acest nivel trebuie privite toate, atât cuvintele vorbitorilor cât și atitudinea spectatorilor, mulțimea de pe scenă și sala aproape goală!


Nu putem să nu remarcăm alocuțiunile vibrante ale Arhimandritului Andrei Caramalău, prim-vicepreședinte filiala ASCIOR-Chișinău, exarhul mănăstirilor din Basarabia, ale Părintelui prof. dr. Mihail Milea, Duhovnicul Buzăului, ale pr. Prof. dr. Aurelian Damian, vicepreședinte ASCIOR, dar nu putem să nu remarcăm nici intervențiile pline de vibrantă dragoste de Dumnezeu și neam ale Dlui cercetător Ștefan Sofronovici, președinte filiala ASCIOR-Chișinău, Dna Angelica Stănciuloiu, director ASCIOR cu integrarea europeană, a Dnei prof. Eleonora Schipor, prim-vicepreședinta filialei ASCIOR Cernăuți, a Dnei poet Olga Grigorov, președinta filialei ASCIOR-Tulcea, a dlui ambasador Mihail Forescu, a filozofului secui botezat în ortodoxie Attila Mihai Nagy, poeta Diana Ciugureanu- Zalatan, președinta USLR, vicepreședinta ASCIOR, poetul Tănase Carașca, vicepreședinte ASCIOR Tulcea, poeta cantautoare Diana Hristisean, vicepreședintă ASCIOR-Chișinău, dr. Popescu Costel Eugen, (Scornicești), Prof Anghel Mugurel, prof. Chifu Speranța Ecaterina, Rm. Sărat, Dr. ing. Zorzoliu Cristian președinte ASCIOR Drăgădești-Olt, poeta Luminița Postolache, președintă ASCIOR-Focțani, teolog notar Feurdean Cristian Octavian, dna Floarea Dimian, vicepreședintă ASCIOR, jurist Radu Roxelana, director ASCIOR, Prof. dr. Marius Constantinescu, vicepreședinte ASCIOR, scriitoarea Paulina Georgescu secretar general ASCIOR, Prof. Iuliana Vlăsceanu și poet Marius Vlasceanu, președinte ASCIOR-Mizil, jurist Dragoș Șerban Popovici, secretar general al asociației „Consiliul Unirii”, București, poeta Biteanu Dana și alții.


Au fost prezenți prin mesaje Ieromonah Maxim Iuliu–Marius Morariu, Roma, prof. Univ. Dr. Alexandru Nemoianu, SUA, prof, drd. Tatiana Croitor, președinta filialei ASCIOR-Orhei, poeta Mirela Minuța, președinta filialei ASCIOR Arad, Prof. Ana Bejan, președinta filialei ASCIOR-Soroca, Pr. Stav. Radu Botiș, Ulmeni, Maramureș, teolog. Ing. Mihail Nicolae Stanca, București, istoric Bîrsan Cornel, Bistrița, poet etnolog Maria Filipoiu, București și alții.


Ne-au încântat cu recitări și cântece, elevii: formația „Siretelul” din Cernăuți, prof. Gh. Stratulat, formația „Slănicul”, Buzău, prof Ion Zota, formația de fluierași, Buzău, prof Traian Popescu, elevii Ionela Șerban și Vlad Pascu, prof. Ofelia-Florica Haranguș, elevul Mario Negoiță, Buzău, elevele Maria Trandafir, Mizil, Ichim Maria, Buzău.


Un maraton al culturii și identității naționale care va avea un impact considerabil, sperăm noi, în anii care vor veni în societatea românească și nu numai.


Au fost oferite premii elevilor și tinerilor, patru premii în tichete de cumpărături în valoare de 250 lei fiecare de Carrefour Buzău (dir, Dna ec. Oana Andrei, au fost oferite premii pentru participare și interes adulților peste 25 ani, cinci premii a câte 200 lei fiecare!


Le mulțumesc din suflet pentru tot, tuturor susținătorilor și sponsorilor, tuturor truditorilor, tuturor conferențiarilor și participanților la deschiderea acestui drum al Biruinței, deschidere marcată cu Medalia „Prima Conferință Națională-Civilizația Creștină-ASCIOR 1918-2018”
ASCIOR pentru bucuriile omului!

———————————

Președinte fondator ASCIOR

Ing. Ioan Nicolae MUȘAT

25 octombrie, 2018

Camelia CRISTEA: Și toamna torc poeme…

Toamna

 

Când Toamna își scutură al ei patrafir,
Castana și frunza se scaldă în rouă
Pe creste de munte mă înalț și mă mir
Că viață-i frumoasă și parcă mai nouă…

 

Un pictor șăgalnic amestecă iar
Culori efemere, decorul să-l facă
O floare de colț pe stâncă să-i stea
Imaginea asta nu-i este săracă….

 

Și pacea coboară pe trepte de dor
Îmbracă albastrul iubirii eterne,
Gutuia se – aprinde în sufletul meu
Lumina să-i dea și clipei mai terne…

 

Se scutură frunza, rugină-n pământ
Un alt anotimp zidește altare
Cu darul acesta de floare și cânt,
Toamnele trec și parcă mă doare….

 

Și torc poeme…

 

Se varsă ceru-n poala unui câmp,
Iar soarele în fire de mătase,
Fuioarele au tors grâu și porumb
Bogatul rod ne intră iar în case.

 

Podgoriile miros deja a must,
În teasc din struguri lacrimi împlinite
Din pântec de butoi mai sare-un cep,
Un pivnicer înnumără oi pe sărite.

Continue reading „Camelia CRISTEA: Și toamna torc poeme…”

Marin BEȘCUCĂ: Psalmii-n izvoară

PSALMII-N IZVOARĂ

… dar, Doamne !
sunt în corzi, tocmai eu,
robul Tău !
dacă cel mai păcătos …
și mă tem, nu care-cum să mă lunec,
ori, sufletul, știu prea-bine,
nu mi-i al meu,
iar împrumutul ăsta, dinspre Tine,
știu cât mă obligă …
desfășor firul de mărțișor
dar și eu și și Mărțișor, știm cum totul se vine
de Acolo … din Marele Ghem !
Doamne,
Cărarea Împărăției Tale este și ne este, nobila chemare,
cum din chemare am simțit și Misia din Poem,
Doamne !
știu că nu e de colea să faci un rău
și, Doamne, cât rău am săvârșit,
că nu-mi știu pasul liniștit,
îndreaptă sufletul meu, Doamne,
dă-mi de plată !
lasă-mă să Ți mă răscumpăr Ție,
atâta vreme câtă TU m-ai fi crezând,
Doamne …
hotarele vrăjmășiei sunt la fiecare pas
și țara și poporul sunt în foc,
în foc și eu !
dar aștept nu vrajba, Doamne,
ia-i TU-n seama Ta pe aceia !
mereu mi-am vrut să-mi fiu corect
și corect față de mine, în primul rând,
dar am făcut atât cât se poate face, Doamne,
am mai și forțat nota, dar n-am izbutit peste cât dat,
mi-a povestit Mneru filozofia lui de ici și până colea
și chiar am înțeles-o Doamne,
dar nu s-a fost natura mea !
acum dau cazna …
știu și că nu-n fiece timp e timp de judecată,
dar mai știu și câtă luptă-n mine,
câtă atât să nu-mi fie liniștea liniștită,
somnul mereu mă strângen chingi
și dau cota mea de neodihnă,
doar TU, Doamne știi câtă se trebuie,
altfel gândul mi-a fi strâmb,
fapta din strâmbătate,
judecarea lucrurilor, cum dară ?
știu că m-ai îndreptat pas cu pas,
încerc nu laudă lumii,
Acolo Lauda e doar pentru Tine, Doamne,
dar se întâmplă de unele-ți încurcă răbdarea,
Doamne,
sunt un biet om, mereu calc acolo,
dar mi-ai dat puterea de înțeles Șoapte Tale
de Acolo și Îndemnul,
de fiecare dată când s-a fost l-am prins că-i mie,
și fac eforturi disperate să stau departe de îndoială,
știu că mi-am vrut prăpastia,
dar n-am avut judecare în clar,
acum știu că nu mi-i dreptul meu Acela,
dar Doamne,
cât de omenesc e-n îndoială,
câtă ispită în răspântii …
și toți se vor îngeri !
dar sunt gropile lor, Doamne,
TU le-ai și ne-ai arătat mereu linia dreaptă,
dar știu întru mereu,
fiecare nu sufletul,
cât după faptă !

————————

Marin BEȘCUCĂ

24 octombrie, 2018

Costache NĂSTASE: Simple păreri

SIMPLE PĂRERI

Gânduri neclare, evazive
Chiar pe hârtie de-s fixate
Prin verbe, prin substantive,
Nu au mai multă claritate.

 

Dar e la modă abureala
Cețosul cântec de sirenă,
Lamentarea, văicăreala,
Evident lacrimogenă.

 

Un poet cu harul său
Ca portavocea tuturor
Va fi apreciat mereu
Dacă-i al lor ambasador.

 

Nici exprimarea elevată,
Discursul, jerbă de scântei
Nu pot înlocui vreodată
Mesajul, lipsa de idei.

 

Bazată doar pe fantezie,
Fără a lumina vreun drum
Orice frumoasă poezie
Ține cât trecătorul fum.

—————————————

Costache NĂSTASE

Bucureşti

24 octombrie, 2018