Te voi da uitării
Să-ți cerșesc iubirea este în zadar,
În suflet îmi plouă și e toamna iar
Privesc cum pe cer norii gri aleargă,
Ai plecat dar dorul nu vrea să înțeleagă!
N-am să te mai chem că și altă dată,
Când ți-am dăruit iubirea-mi curată
Mă întreb de ce ai vrea să mai revii ?
Doar să-mi răscolești amintiri târzii!
Mi-ai lăsat în clipe lacrimă durerii
Și-ai plecat tăcut în pragu-înserării
Glasul meu pierdut n-ai vrut să-l auzi,
Nici să privești ochii ce-mi erau confuzi.
Pașii tăi în noapte parcă-i mai aud,
Pernă doar cu lacrimi încă o mai ud
Vreau să uit durerea,chinul de început,
Chiar și clipă-n care eu te-am cunoscut.
Am să uit parfumul florilor de vara,
Care l-am simțit chiar în prima seară
Prin lanuri de maci te voi da uitării,
Soarta-mi va zâmbi privind largul zării!
De dorul clipelor frumoase
Am plâns de dorul clipelor frumoase,
Ce au rămas acum în vagile-amintiri
E toamna pe sfârșite și zile-s noroase,
Tristețea e stăpână a unei mari iubiri.
Cu gândul călător doar zarea o privesc,
Zilele sunt ploioase și nopțile sunt reci
Singurătatea-n suflet cu dorul o trăiesc,
Când vântul lin așterne frunzele pe poteci.
Îmi plouă-n suflet cu durere și mi-e frig
Și-n șoapte nostalgia în inimă o presimt
Iar dorul aprig în lacrimi mi-l mai sting,
Când în singurătate tăcerea doar o simt.
Toamna va trece-n grabă și-n asfințitul ei,
Cuvintele se pierd și pașii-mi sunt mai grei
Simt vântul ce mă bate și-aștept albe ninsori,
Ce vor așterne-n clipe speranțe dând fiori!
——————————-
Maria HOTEA
25 octombrie, 2018