Stoluri
La-nceput numai stoluri de vise,
bucurii ce ţin sufletul treaz,
când iubirea culege narcise
dintr-o inimă-arzând în extaz.
Mai apoi mii de gânduri în stoluri
ce-şi fac cuiburi în sufletul plin
de noroaie, dar şi de pârjoluri
care-n grabă cenuşă devin.
Deodată ţi-e inima tristă
când priveşte ai vieţii cocori
părăsind un trecut ce există
doar în scrumul întâilor zori.
Şi vin clipe. Nu stoluri, ci una
câte una, speriate că văd
că şi-n sufletul tău e furtuna
care-n inimă face prăpăd.
————————————–
Anatol COVALI
București
25 octombrie, 2018