PE-ACEEAȘI ALEE
Când mă privești,
mă-mbracă cerul
cu-albastrul lui imens,
când îmi vorbești,
îmi cântă-n cor pădurea
și-n verde
mă pictează,
când îmi asculți tăcerea,
cuvintele se împletesc
și urcă-n univers,
când îmi privești privirea,
lumina ei te ia în brațe
și dansează.
Când
te gândești la mine,
gândirea ta
îmi mângâie apusul,
când
razele de soare
le-nmănunchezi în azalee,
pare c-ai fi cu mine,
îți simt prezența și
îți aud nespusul,
parcă-am porni îmbrățișați
pe-aceeași
unică alee.
—————————
Silvia URLIH
25 octombrie, 2018