Costache NĂSTASE: Credenționale

CREDENȚIONALE

Se îndreptau românii toți spre Alba
Înflăcărați de-o nobilă simțire
Reprezentând poporul, munții, iarba
Și toți aveau mandat pentru unire.

Credenționale, fluturi luminoși
Revendicând istorică dreptate
Conțineau vrerea din strămoși,
Românii să trăiască-n unitate.

Și a fost anul nației române
Cănd patrioți adevărați
Nu au dat cinstea pe rușine
Și-au făurit unirea între frați.

Cu jertfe, eroism, înțelepciune
Au impus dreptul și tăria
Si-astfel a apărut în lume
O țară mândră, unitară, România.

Iar clopotele de la Alba
Au preluat măreața știre
Și în consens cu cele de la Putna
Au anunțat, pe veci, UNIRE.

—————————————

Costache NĂSTASE

Bucureşti

27 noiembrie, 2018

Nicu GAVRILOVICI: Să ne fie rușine!

Să ne fie rușine!

Cu umeri striviți de ale uitărilor cruci,
strămoșii ne privesc de după uluci,
cu oasele albe-nflorite în crini,
simțindu-se-n glia străbună străini,
năluci mirosind a flori de iacint
îsi tânguie dorul în fluier de-argint…

Îi văd curcubeie, vara când plouă,
și urma sfințită de-a zorilor rouă
le simt respirația în abur, pe râu,
și foamea le-o simt în bobul de grâu,
si lacrim-ascunsă în strugurii roșii…
strămoșii,
dresori ce-nvățat-au cocoșii
să cânte ori de câte ori sunt trădați
ori în scrieri îngălbenite de vremuri uitați,
veșnic călare, neadaptați,
plimbându-și în memoria noastră amurgul,
într-o mână cu sabia, într-alta cu plugul,
strămoșii aceștia ce par de prisos
semănând în durerile lor cu Cristos,
refuzând ostentativ sărutarea de moaște
ar trebui răstigniți în ziua de Paște
că prea lângă noi par îngeri ori sfinți
și prea nu mai știu să rabde cuminți,
ba nici nu se lasă scuipați de mișei…
Agățați-i în funii… pe ruguri cu ei!
Strămoșii aceștia cu putere de taur
ce nu pupă mâini cu inele de aur
si nici morți nu știu a sta în genunchi,
răstigniți benevol în al stejarilor trunchi,
năluci sărutând roua de pe ghizdei…
Ce să facem cu ei?

Noi, piticii gângavi de invidie roși,
ce nicicând nu vom fi peste vremuri strămoși,
viermi târându-ne triști, frați de cruce cu tina
robi cu lanțu-nvățați ce vor stinge lumina,
neputând a visa la mai mult si mai bine
doar o șansă avem:

Să ne fie rușine!

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

27 noiembrie, 2018

Maria HOTEA: Un vis pierdut

Un vis pierdut

Eu sunt un vis pierdut,
În amintiri uitate
Tu ești lumina care m-a durut,
Ducându-mă în mit din realitate.

Eu sunt scânteia ce aprinde,
Un rug în calea despărțirii.
Tu ești călăul cel cuprinde,
Să pună capătul iubirii.

Noi nu suntem întreg sub soare,
Și-ar trebui să stăm departe
Să ne privim cu nepăsare,
Să-năbușim visele-n nopte.

Nu vrei să te ating pe brațe,
Să îți arăt că-ai rupt din mine
Acele fire ce-ți păreau doar ațe,
Le-ai risipit numai să-ți fie bine!

——————————-

Maria HOTEA

26 noiembrie, 2018

Gheorghe PÂRLEA: Rondelul dansului

RONDELUL DANSULUI

Ceva din noi e magică mișcare
Ce are-n inimă pornirea;
Iar pentru asta, musai am picioare
Şi brațe, să descriu rotirea.

Că-i zice „dans”, așa-i rostirea,
Dar dansu-n melos împlinire-și are.
Ceva din noi e magică mișcare
Şi are-n inimă pornirea.

Dar ce-ar fi dansul fără-acea chemare
Șoptită tainic cu privirea?!
Și iată-mă-s pășind pe val de mare,
Deși uscatu-i mijlocirea –
Ceva din noi e magică mișcare.

———————————

Gheorghe PÂRLEA

26 noiembrie, 2018

Ioan Nicolae MUȘAT: ASCIOR sărbătorește Jubileul Marii Uniri în județul Covasna

ASCIOR împreună cu alte organizații, cu grupuri de români, cu românii și prietenii lor din zonă, noi toți, însoțiți de Părintele Mihail Milea și alți Părinți din Buzău, sărbătorim Jubileul Marii Uniri acolo unde este mai importantă prezența românilor, vocea românismului, acolo unde românii sunt urgisiți la ei acasă, în județul Covasna.

Vor fi 2-3 autocare, în funcție de înscrieri, TRANSPORTUL ESTE GRATUIT. Plecarea este pe 1 Dec. ora 6,00 din parcarea Catedralei Sf. Sava din Buzău.

Vă rugăm să vă luați haine groase, pachet de mâncare, apă. Pe cât posibil în costum național, purtând drapele, pancarte, icoane, tablouri cu marii români ai neamului.

Vă rugăm să vă anunțați participarea dumneavoastră și a prietenilor dumneavoastră până cel târziu miercuri, 28 Nov. ora 12, pentru a se putea face din timp comanda pentru autocare. Ne va bucura orice donație pentru susținerea acestei minunate activități!

Veniți pentru Unire! Veniți unde românismul suferă azi mai mult decât în alte părți!

———————————

Președinte fondator ASCIOR

Ing. Ioan Nicolae MUȘAT

26 noiembrie, 2018

Cristian Gabriel VULPOIU: Pierdutele fantome

PIERDUTELE FANTOME

Sunt un fir de nisip,
sunt visul ce lunecă pe alegorii
prins între alegorii meschine
care livrează timpuri surde
pe tăioasele tipsii
pe-un piedestal de rouă,
stă zgribulit un sentiment de vină
degeaba-mi caut cerul care plouă
nu voi găsi găoacea de lumină
îți împletesc cununi iubito,
din mătase toarsă din pulbere de stea
hai să ne jucăm de-a verbul a fi ispito
să ne imaginăm că suntem împreună-n lumea ta
mă reazem pe un spic de cer,
citesc taina unei roze de absint
abacul nu îmi mai numără atomii care pier
mă pierd în propriu-mi labirint !!

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

27 noiembrie, 2018

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Ninge cu fluturi de gheaţă

Ninge cu fluturi de gheaţă

Tu mă cauţi acolo unde nu sunt,
mă găseşti unde nici nu te aştepţi
şi totul devine o întâmplare,
suntem expuşi nebănuitelor surprize.

Lumea este un conglomerat de relaţii
cu miros de păcat ascuns,
tu spui că trebuie să fie o fantă
prin care pătrunde lumina pură
şi aerul cu aromă de carne vie
în care se închide dragostea lichidă.

Din acest rotisor nu se poate scăpa
cu îmbrătişări de cuvinte în poezie
într-o noapte ruptă din temniţele cerului
unde fiecare ne prefacem în altceva.

Singurul punct în care vieţile noastre încap
nu este pus unde trebuie
ochii încep să ningă cu fluturi de gheaţă
ce nu ştiu să zboare.

Mâinile vor descoperi ce-i moartea,
vor strâge lumânarea în palme,
vor simţi uitarea cum urcă prin sânge
pulbere, trupu’-n firida pământului.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

27 noiembrie, 2018

Emma POENARIU SERAFIN: Poesis

Doamne !

Doamne oare unde-i Cerul iar s-a scufundat prin mare ?
Valurile vin și pleacă, într-un ritm necontenit,
Stau în timp, înmiresmate, ca-ntr-o veșnică prinsoare
Rând pe rând ,de-atâta trudă, în vechi dans neprimenit…

Doamne ce cauta Luna peste Cer când el apare
Soare dulce-al dimineții printre norii nesupuși ?
Nici nu știi de bolți cuprinde ori se-neacă azi prin mare,
Printre toată feeria… din fiorii neajunși…

Doamne marea maluri spală ori pe Cer sfințește norii ?
Dorm săruturi lungi de-albastru printre pescăruși in zbor,
Ori pe sânul sfânt din toamnă, când în zbor rotesc cocorii,
Ori pe brațele de vară , când te treci tu… călător.

Doamne astăzi timpul trece, ori ne trecem noi prin timpuri ?
Oare-n nopți foșnește frunza de nu-i nimeni s-o asculte?
Oare Cerul spală marea , ori ea spală contratimpuri ?
Oare versu-n mine mușcă ,ori sunt eu… din versuri mute ?

DANSUL STELELOR ROMÂNE

Este dans pe cer iubite, hai să contemplăm la el
Stelele, par infinite, vezi că-s trase prin inel?
O ursoaica, speriată, cântă stelelor din Liră,
Oile împrăștiate, cu-n Cioban…de-abia le-nșiră.

Vulturul, în zboru-i falnic ,duce Crucea albă-n cioc,
S-o aşeze-n jocu-i tainic, Ciobanului sub cojoc.
A uitat că este Crucea , luată de pe Mânăstire ,
Tocmai când Toaca se bate, dansului spre unduire.

Capra cu trei iezi nu știe să danseze menuete ,
Face Hora, duce Plugul, trage Coasa pe-ndelete.
Să aștearnă Căi de Lapte, Tronului lui Dumnezeu,
Hai iubite peste Ceruri, astăzi vreau un dans și eu.

Iar de stele amețite, cad în Puțul cel cu jgheab,
Lacrime de Cer la suie …Secera(te)-ncet de-un crab
Ori le urcă-n Carul Mare , Tronului lui Dumnezeu
Hai iubite, joacă Hora, repede… s-ajung și eu !

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Poesis” →

Cristian Gabriel VULPOIU: Eu iubesc România

EU IUBESC ROMÂNIA

Iubesc zorii ce îmi răsar în pridvor,
Și roua ce mă spală de păcate
Să beau apa vieții din limpede izvor
Să uit acum de dorurile toate.

Mi-e dor să merg și eu la șezătoare,
Să ascult doinele cântate din străbuni
De hora din satul încălzit de soare
De fete-n ii purtând în păr cununi.

Iubesc marea, glia și codrii seculari,
Și tulnicii lui Ștefan, bravi oșteni
Noi suntem neam de eroi, de militari
Apărăm țara din Dobrogea, până-n Apuseni.

Iubirea de țară-i sacru legământ,
De la vievozi e veșnică poruncă
Străine, pământul acesta este SFÂNT
Apărat prin sânge, sudoare și muncă.

Iubesc mult să știți, pe toți românii mei,
Oameni bravi, iubitori și calzi
Ce au rămas dârji în anii grei
De la miazănoapte pân` la miazăzi.

Iubesc sfințenia acestui neam,
De-a pururi adăpost și cezășie
Icoana Sfintei Fecioare ne-a fost hram
Alint pentru muncă, cinste și omenie.

Locaș de credință și-nchinare,
Stâlpii României milenare
Chiar dacă este nor sau este soare
Suntem statornici peste sacrele hotare.

Limba română patrie și dor,
Sactuar și vatră milenară
Simbolul nemuririi dacilor
A urmașilor, foarte grea povară.

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

26 noiembrie, 2018

Nastasica POPA: Vor cădea zăpezi

Vor cădea zăpezi

Mai cântă seara-n ramuri o vioară,
Romanța înverzitelor coline,
Din vremea când pădurea, o fecioară
Smaraldul își cânta la mandoline.

Ca-ntr-o orchestră, păsări cântătoare
Solfegii…în triluri calde-și depănau,
Iar orice zi părea o sărbătoare
Care mai de care-n glas se întreceau.

Sub tropot de cerbi, zdrobind firul ierbii,
Se-ascunde o doină…cântă a jale!
În strigăt sinistru, croncăne corbii,
Pleacă și toamna, grăbită…la vale.

Vor cădea zăpezi peste crânguri și văi,
În vuiet plâng munții lăsând un ecou,
Își scutură barba din zări cucuvăi,
Romanța-i tăcută…rămasă-n tablou.

Captiv e și dorul prin viață umblat…
Din albul zăpezii și nori plumburii,
Adoarme sub gene, ecou-i dublat,
Îmi șade pe umeri în anii târzii.

——————————-

Nastasica POPA

25 noiembrie, 2018