Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU: Vin acasă-ntr-un târziu…

VIN ACASĂ-NTR-UN TÂRZIU…

 

De departe vin acum, când mi-au fugit anii-n grămadă…
M-a cuprins dorul de locuri și de casa-mi părintească…
Dup-atât amar de vreme, îmi vor ochii să-mi mai vadă,
Tot ce timpul n-apucase, în drumul lui să isprăvească…

Așa de tristă imi văd casa, cernită în liniștea mortuară…
Atât de singură-mi pare, dusă-n lumea umbrelor robie…
Cu pași tremurători calc, pe vechii-mi pași, de-odinioară,
Ajunsă la ușa ferecată, s-o descui mă roagă, mă îmbie…

Aievea e sau vis ? Că șoaptele-aud cum mă îndeamnă
Să întru, să mă vadă, vrând să-mi spună, că-s… ACASĂ…
Cei dragi ai mei, toate lucrurile din jur, parcă mă cheamă,
Pe scaun să m-așez, s-ascult în tihnă, cu coatele pe masă,

Că vor să-mi spună multe, din câte s-au adunat de vremi…
În jur colindă dragii mei, sufletele pe-aicea le-au rămas…
I-aud: „deschide-obloanele de la ferești, poți să ne chemi,
Că v-om veni la tine, de-oriunde, oricând vei fi la impas” !

Cu durere văd cum colbul s-așternut pe tot și toate-n jur…
Păianjenii țesut-au pânze, de ani cortine, atârnate, grele…
Pe-oglinda scorojită, pe masă, pe poze gălbejite și-abajur,
Peste ce-altădată viu era, azi stins dup-a timpului zăbrele…

Cotrobăiesc prin dulapurile vechi, scormonind prin sertare…
Găsesc scrisori și jucarii, mărunțișuri, mie de-nsemnătate…
Pitită-n poze galbene, copilăria, înecată-n colbul de-uitare,
Amintiri ce mintea-mi năpădesc, de parfumuri îmbătate…

Pe pereți, prin praf cernit, mă privesc ai mei de prin portrete…
Șăgalnice priviri, pline de dor și așteptări, cu duioșie îmi trimit…
Din rame parc-alăturea-mi coboară, plâng, mă-năbușă regrete,
Că prea le-am fost departe… vreau-ncă o viață de trăit, ca mit,
Pe asta n-am prea inteles-o, că totii am pătimit…

—————————–

Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU

Atena, Grecia

14 decembrie, 2018

Irina Lucia MIHALCA: Drumul spre lumină (poeme)

Atingerea Cuvântului

 

Pe traseul iluzoriu înaintezi

prin vântul puternic,

abia respiri,

mergi şi mergi,

de nicăieri se-aud voci,

întinzi mâna, nu vezi nimic.

 

Un fir fragil între două puncte!

Prin sunetele împrăştiate peste tot,

lacrimile pier

ca aburii ceţii dense, compacte,

fără un punct de reper,

fără urme.

 

Un înger printre nori, în bucla de gânduri,

răspândind o lumină radiantă!

Cuvântul te frământă

şi Cuvântul s-a făcut trup -,

în puterea lui

stau viaţa şi moartea.

 

Te îmbrăţişez frunză a copacului universal,

umanitatea din fiecare picătură

ce înmugureşte,

înveselind forma de viaţă!

 

Te îmbrăţişez copac al vieţii,

o uşă deschisă

spre a descoperi

imensa iubire divină!

 

Culorile curcubeului

 

Pradă stărilor, emoțiilor, trăirilor  țâșnesc

stoluri, stoluri de cuvinte,

ca într-o călătorie în necunoscut,

pulsează în noi continente,

purtate în buzunarul gândurilor,

se  eliberează, apoi,

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Drumul spre lumină (poeme)”

Anca-Maria DAVID: Ninge…

Ninge…

 

Ninge peste suflete,
Ninge cu tristețe,
Cu amintiri răzlețe,
Spuse cu blândețe.

Un cerșetor privește
Zăpada neatinsă,
Copiii nu mai strigă,
S-au încuiat în tindă.

Colindele răsună
Doar la televizor,
Pe stradă se aude
Un șuierat ușor.

Căldura părintească
Departe e în lume,
Cine să mai hrănească
copilăria? Spune!

———————————-

Anca-Maria DAVID

13 decembrie, 2018

 

Alexandra GĂLUȘCĂ: Crăiasa iarnă

Crăiasa zăpezilor

 

Privesc geamul înghețat cu flori
în care vântul nemilos loveşte.
Arcuşul sufletului suspină-n fiori,
Un toboşar în amintiri izbeşte,

La geam cristale flori dansează
Pe muzica lui Strauss la vioară,
Chiar fulgii albi de nea valsează
Pe-a dragostei simfonie minunată

Crăiasa zăpezii pe-un nor călare,
Mi te aduce înghețat pe brațe,
Şi apoi, cum a venit aşa dispare
Împrăştiind flori de gheață-n zare

Credea că gerul te va face să uiți
Iubirea din suflet ce mi-o porți.
Te cuprind cald şi cu o sărutare,
Viata încet îți revine-n pupile

Trecut-au încet nostalgice clipe,
Lemnul arde în sobă, trosneşte,
Cuvinte de dragoste el ne rosteşte
Si fulgii de nea valsează pe-aripe

 

Crăiasa iarnă

 

Bine-ai venit Crăiasă albă
Cu steluțe căzute din nori
Flori de gheață pe o salbă,
Pârtii să aluneci, să zbori

Se aud colindele în lume
Cântate de mici românaşi,
Se zbenguie, mai fac glume,
Se bat cu nea micii poznaşi

Chiar dacă mai şi îngheață,
Veseli se dau pe derdeluş
Râd la patinoar pe gheață,
În nea se afundă nițeluş

Seara vine cu ger în cunună,
În casă-i cald, miroase a pâine
Toți copiii la masă se-adună
Apoi, bunica la poveşti îi ține

Iarnă ești o zână frumoasă,
Precum un vis plăcut şi rece,
Copiii-s fericiți şi nu le pasă
Că la joacă ei se vor întrece

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

13 decembrie, 2018

 

Continue reading „Alexandra GĂLUȘCĂ: Crăiasa iarnă”

Paul LEIBOVICI: Strămoșii lui Moș Crăciun

Vacanța din vara anului 2018 am consacrat-o ,,dezvăluirii secretului unei Legende.” De-a lungul vieții am ascultat și lecturat nenumărate povestiri-legende a căror subiecte, adesea erau pline de farmec, conțineau fraze cu tâlc, personaje pline de umor, bine schițate fie de autori populari, fie de scriitori cu pana ascuțită, fie de imaginea dezvoltată a unei bătrâne povestitoare care-și punea la încercare întreaga ei imaginație. Ca nefiind folclorist sau cercetător de literatură populară căutam, pe cât posibil, să strâng în sacul meu, care devenise doldora de poveștile, poeziile, cântecele populare și la o ocazie să le scot la iveală în fața tinerilor în jurul unei sărbători, sau să le dau la lumina tiparului pentru a fi cunoscute.

Dar iată că anii treceau, părul mi s-a albit dar, dorința de a colinda și a afla ,,adevărul” despre figura celebrului personaj ,,Moș Crăciun” nu mi-a dat astâmpăr ci, dimpotrivă mi-au întărit mușchii și ivindu-se ocazia …am pornit la drum.

Coborând de pe vasul care ne ducea spre BARENTSBURG, am acostat pe o insulă la câteva sute de metrii depărtare. Privirea mi-a fost ațintită spre acele grămăjoare de pietre, puse cu grijă unele peste altele –parcă de o Mână nevăzută, dar precisă în mișcări. Ba chiar și fiecare grămadă avea înfățișarea unui omuleț, iar distanțele între aceste grămezi –unele formate din 6-7 pietre late-înguste, erau perfecte, ca nu cumva să se atingă unele de altele. TROLIURILE suportau vânturile reci, frigurile aspre…iar eu rămăsesem cu mult în spatele confraților din grupă, a drumeților cu care plecasem la drum.

Legenda ne povestește că Troliurile…sunt strămoșii acelor MOȘ CRĂCIUN care străbat drumurile înghețate, înzepezite pentru a ajunge la casele noastre și a ne înveseli-a ne încălzi sufletele timp de câteva ore, poate câteva zile!!!

Oare țările nordice, apropiate de POLUL NORD, cu toate fenomenele naturale, cunoscute de milenii sau descoperite în anii noștri, au deținut și secretul ,,veseliei sub pojghița de gheață? Sau poate razele solare au acea putere divină de a trasforma ,,troliurile” în omuleții aceia cu inimă bună, darnici care aduc cu sine daruri ?

Tot în apropiere de Polul Nord se află o țărișoară ISLAND. Și pe aici, ori unde ai arunca privirea, fie chiar dacă pleoapele sunt aproape înghețate, că de abia le poci dezlipi, observi iar acele grămezi TROLIURI, a căror denumire aici este Elfii și care au menirea-după spusele localnicilor – legendari, de a face legătura între Rai și Pămînt. Aceștia întruchipiază, îi dau viață celebrului ,,omuleț” cu înfățișarea veselă, bine-dispusă, întrupând bunătatea, dărnicia celui prea bine cunoscut – Moș Crăciun. Numărul lor se limitează la doar 13 JOLASVEINAR-descendenți al troliurilor…Fiecare JOL –Moș Crăciun își are poștașii lui care o pornesc la drum, în scopul de a îmbujora fețele copiilor, tinerilor de a-i emoționa și înveselii cu darurile pe care ,,ei” JOLI-le înmână.

Dintre țările acestea îndepărtate, care cunosc foarte rar bucuria soarelui răsare, căldurii care netezește doar fața pământeanului și însuflețesc munții, dealuri și nu mai puțin ființele-este și FINLANDA. Locuința bătrânului MOȘ CRĂCIUN se află pe undeva în Korvatunturi-muntele Urechii, într-un colț al LAPONIEI, ba chiar ni se dezvăluie și orășelul MORA, care ar fi adevărata patrie a lui Moș Crăciun. La Napapieri un sat la o distanță de 8 km. de Rovaniemi din Finlanda se află ,,Biroul lui Moș Crăciun. Deasemenia, se poate vizita și GALERIA de CRĂCIUN.

2

Oare aceștia sunt adevărați concurenți ai Norvegiei, ai Troliurilor pomenite mai sus, sau poate niște rude îndepărtate, prieteni la fel de buni căror suflete se dezgheță tocmai în zilele aspre ale iernii?

Nici danezi nu s-au lăsat mai prejos, cu tote că țara lor nu face parte din Peninsula Scandinavă. Dar, în această ,,bătălie de onoare”. Căci ce e mai de prestigiu, decât să fii ,,țara de baștină a lui Moș Crăciun” -omulețul legendă? Danezii i-au fixat domiciliul undeva prin insula Groelanda.

Copii, fiind învățați să mulțumească pentru darurile primite în general, și în mod special de la MOȘ CRĂCIUN, îi expediază an de an ,,scrisori de mulțumire”. Dar când e vorba de ,,ADRESA” își pun întrebarea firească: î n c o t r o?!

Dar iată că și această problemă au rezolvat-o: Adresa lui Moș Crăciun: ROVANIEMI-NORVEGIA.

Dacă aveți rude, prieteni, cunoscuți într-unul din orașele din Finlanda, trimiteți-le lor căci și ei au legătură cu TIM, o rudă de-a lui Moș Crăciun.

———————-

Paul LEIBOVICI

Ashkelon, Israel

Decembrie, 2018

Dorel SCHOR: Pur culturală (schiță umoristică)

Ascultă, amice… Ai două minute la dispoziţie? Vreau să-ţi relatez un caz din lumea teatrului, a artiştilor. Nu dau nume, că nu asta contează, e vorba de un cunoscut al meu care, ţine-te bine, a divorţat de trei ori. Ce zici de asta? Că-i o performanţă? Mersi frumos… Asta nu ar fi nimic, or mai fi şi alţii care… Numai că dânsul a divorţat de trei ori de aceaşi femeie…! Aud? Nu te miri ? Păi, cum dracu’, domnule?! Ca să divorţeze de trei ori de aceaşi femeie înseamnă că s-a şi însurat de trei ori cu aceaşi femeie, nu-i aşa? Spune şi dumneata, un om normal se însoară de trei ori? Nici măcar de două ori! Dar, în fine… Să admitem că viaţa e o scenă, teatrul e o viaţă. Ce poţi să faci? Nimic!
Acum, despre scriitori mai ştii ceva? De pe şantierele literare… Dacă nu, îţi relatez eu o noutate. Nu-ţi spun numele tipului că nu are rost, omul e celebru şi aşa, tradus în canadiană, tradus în austriacă… Vrei să ştii cine îl traduce? Ţine-te bine, că aici e poanta: nevastă-sa! Stai, domnule, că nu glumesc, ştiu prea bine că vorba asta are două înţelesuri… Dar femeia e licenţiată în limbi străine. Numai că ştii cum se întinde un zvon. Nu ştiu ce cucoană snoabă află de traduceri, înţelege ce vrea ea, îi spune alteia verde, vezi că madam soţia scriitorului îl înşeală cu un canadian şi un austriac în ediţie bilingvă. Treaba se aude, vorbe, vorbe, dacă îţi spun că s-au prezentat în instanţă, ai să mă crezi? Asta e situaţia, literatura e o artă grea, plină de riscuri, mai ales dacă citeşti…

Am şi noutăţi din artele plastice. N-o să-ţi spun exact despre cine se vorbeşte în propoziţiune, pentru că s-ar putea să-l identifici după nume. Pe scurt, omul primeşte o comandă, primăria vrea să pună în parc un grup statuar, nu figurativ, ci modern, abstract. Crezi poate că treaba asta e simplă? Nuuu… Există o fază de concepţie, o fază de decepţie, una de excepţie şi una de recepţie… Evident, omul nostru lucrează greu, lipseşte de acasă, soţia îl înţelege dar se şi necăjeşte pentru că tipul nu mai este tânăr, poate să facă, ferească Dumnezeu, un ulcer duodenal la stomac, sau o tensiune mare, sau chiar o retenţie de urină. Aşa că într-o seară, ce se gândeşte soţia sculptorului: Hai să-i fac o surpriză, să apar în atelier fără să-l anunţ şi să-l încurajez cu o laudă, cu o părere bună, cu un sandvici dietetic…
Cred că ai înţeles ce s-a întâmplat. Doamna intră în atelier pe nesimţite, pentru că avea o cheie ca să poata să facă curat, şi când aprinde lumina, artistul era acolo şi o tânără în pielea goală era tot acolo… A încercat el să explice că fata e model şi nimic mai mult, dar poate îmi explici ce nevoie era de model, când lucrarea e un fel de arc de triumf răsturnat, cu o bilă care se învârteşte… Ca să nu mai vorbim că era întuneric când lucra, de nu se vedea om cu persoană.

Cât priveşte cinematografia… Ce anume? Nu mai ai timp şi răbdare, o să discutăm altă dată? Mă rog, mă rog…Toată lumea e la fel, nu mai am pretenţii de la nimeni… Dacă îl scoţi pe om din politică, din sport sau din bursă, nu ai ce discuta cu el! Degeaba încerc eu să aduc vorba despre lumea teatrului, despre scriitori, despre oameni de artă şi cultură… Nimic nu ajută. Capitalismul a schimbat societatea, cultura nu mai interesează.. Aleluia!

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

13 decembrie, 2018

Corneliu NEAGU: Ursita

URSITA

Stau visurile toate pe brâu de neuitare
în magica poveste lipsită de sfârșit,
lăsată într-o seară sub umbrele amare
venite fără veste dintr-un apus rănit.

Rămas în așteptare, pe creasta retezată,
apusul adormise pe margine de dâmb,
sub vrăjile venite din grota blestemată
călare pe rafale stârnite-n fagul strâmb.

Se zice în poveste că-n grota părăsită
și-ar fi avut sălașul un duh rătăcitor
ce-și căuta perechea, o vajnică ursită
plecată dintre duhuri pe-o aripă de dor.

Pe calea fără nume, ajunsă pe-nserate
la casa văruită dintr-un cătun sărman,
lăsa pe prispa casei mesaj de sănătate
și sfântă fericire, pe tainic talisman.

Tu nu vei sti, iubito, cine a fost ursitul,
nu eu am fost acela, deși mi-aș fi dorit,
luptând-mă întruna să caut infinitul
și să-nțeleg destinul care mi-a fost sortit.

———————————————–

Corneliu NEAGU

13 decembrie, 2018

Mariana POPAN: Vara serii de iarnă

Vara serii de iarnă

 

S-avem în noi puterea
De-a fi mai liniştiţi,
Să-mprăştiem şi lumii
Să fie mai „uniţi”,
Să-mprăştiem în noapte
Tăceri cu gânduri bune,
Cu linişte-n speranţe
Şi-n ceasurile bune!
Dintr-un nimic se poate
Renaşte-ntreaga zare,
Cum din adânc de noapte
Revine-n ziuă soare.
Din tainele naturii,
Cu chip de inocenţă
Să învăţăm pădurii
Să-i facem reverenţă!
Din colburile cărţii,
Citire-n ascultare,
Ca toate să re-nveţe
Minunile din soare!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

14 decembrie, 2018

Daniela PÂRVU DORIN: Cui să mai cer iertare…

Cui să mai cer iertare…

 

Simt o tăcere albă şi-o dulce apăsare
mi-e sufletul ţăndări, în fâşii mă rup
e noaptea-n care plouă peste păsări
şi … peste libertatea mea de lup…
castanii plâng în sus, salcâmii dau în floare
e caldă ploaia …seara se preface!
fumez tăcut şi nu pot înţelege
de ce pedeapsa clipei nu mai tace…

şi nu mai ştiu ce e aevea…sau dacă mi se pare
spune-mi, te rog, TU!
cui să mai cer iertare…
şi cine să mă lase
să fug din visul tău în care
împleteam amândoi un jug de mătase…

azi cântă un greier, bate clopotul rece
şi mă surp pe marginea iubirilor tale …
nu-ncape inima mea într-a Ta, atât e de mare…
de-mi tac pedeapsa clipei care nu mai trece…

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Iași

13 decembrie, 2018

Silvia URLIH: Timpul meu și-al tău

TIMPUL MEU ȘI-AL TĂU

 

Sunt doar vântul ce-ţi adie
și-ţi mângâie fruntea
arsă,
zilnic
pe pagini de viaţă
lumea noastră se rescrie,
ne descriem în cuvinte,
sufletele-n noi
se varsă,
ne-adunăm din ploi uitate,
ne trezim
din agonie.

Stăm pe margine de suflet,
sufletul
în noi se strânge,
timpul ce s-a rupt de noi
se adună,
se-ntregește,
când ajunge-n întregime
parcă-l doare,
parcă plânge,
parcă-l doare întregirea
ce și-a fost…
și se grăbește.

Timpul meu
și-al tău
și-al nostru
ne grăbește-n înserare,
gândul meu
și-al tău
și-al nostru
ne unesc într-un cuvânt,
e cuvântul de-nceput
când era în gând
doar boare,
timpul meu
și-al tău
și-al nostru
ne întoarce pe pământ.

—————————

Silvia URLIH

13 decembrie, 2018