Vânătorul regelui
Cântă cucu-n miezul nopții,
Șaua neagră am pus pe cal,
M-am lăsat în voia sorții
Și-am pornit la pas spre deal.
Pușca la ochi am luat
Stau la pândă – cum apare,
Calul cu al lui nechezat
Îmi alungă căprioare.
Însa glonțu-n miez de noapte
A mușcat din căprior,
Capul și-a lungit a moarte
Și-atunci mi-a șoptit de dor:
– Vânătorule regal,
Ce vânezi la noi pe deal…
Ce-au fugit sunt ai mei prinți
Ce rămân fără părinți.
Scoate de la cingătoare
Ăl cuțit ce ai mai mare
Și din pieptul plin de sânge
Scoate-mi inima că-mi plânge
După ai mei căpriori,
După dragii mei feciori.
Mâinile pline de sânge
Mi le-am șters de blana lui,
Calul freamătă și plânge
Capul e al stăpânului.
Ochii mari, înlăcrimați
Mă priveau în raza lunii
Cal și eu, eram pătați,
Hrană au acum stăpânii.
29 decembrie 2015
——————————–
Vasile COMAN
Ploiești