Nicu GAVRILOVICI: Tablou atemporal

Tablou atemporal

O tăcere albă peste noi se-așterne,
Palma ta sfioasă curge-n palma mea,
Părul, Niagară despletită-n perne,
Zâmbetul, făclie pe un colț de stea,

Epiderma caldă ascunzând vâltoare,
Buzele, maree fremătând ușor,
Ochi-adânci vârtejuri ascunzând chemare,
Zâmbetele tale lungi cărări de dor,

Trupul tău în noapte salvatoare arcă
Prevestind furtună până înspre zori,
Șoaptele, sirene ce imită parcă
Jalea din strigarea dușilor cocori…

Peste toate-acestea eu plimbându-mi mâna,
Buzele-mi setoase înflorind țărâna…

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

7 ianuarie 2019

Emma POENARIU SERAFIN: Vis de Bobotează

Vis de Bobotează

Doamne, parcă m-am văzut, pe o filă dintr-o carte,
Într-un vârf sărac de munte, fără cale, fără drum,
Iar la Miază Zi de mine, văd Tilişca, văd Cetate,
Fac aripe din brad proaspăt și încerc să zbor acum
Dar acestea praf s-or face și mă fac pulberi și scrum.

Sus în Plai, cu tolba plină de săgeți era o fată,
Ea, sctuta nemarginirea, dar cu fața la altar…
Mulți copii prin Râul Negru, cum eram și noi odată,
Cu ochi veseli și piei prinse de un Soare exemplar,
Dar eu știu că-i Boboteaza, nu-nteleg din calendar…

Cu ochii scrutează munții, dar tăcerile pe gură,
Parcă nu-i gerul vorbirii , parcă nu e datul…dat
Și mai rup vre-o două ramuri ,încercând să-mi iau măsură,
Zborul meu din crengi și muguri , simt ca nu l-am învățat ,
Cad pe toată măreția, ca bocancul descălțat.

Stau cu ochii pe Cetate, nu pot scrie-n vis sfârșit
Și la fata de pe Plaiuiri care sunt tot eu , ce crezi ?
Cea cu săgețile-n mânuri, cu păr din Cer obosit,
Și ochii din crengi cu cetini, când sunt brăzişorii verzi,
Ce păzeşte mersul obştei , de o știi, dar nu o vezi.

Ziua cade peste mine și-ar vrea să-mi îngroape ochii,
Visul zboară-n spre Tilişca , nici nu știu de-a fost frumos ,
Tolba mea de vise sparte o păstrez, mi-e datul sorții,
Ca și părul trist din noapte, cum e trunchi de abanos
Dară visul…fuge-n altul… împlinindu-se din dos!

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

6 ianuarie 2019

Olga VĂDUVA (Grigorov): Clepsidra vieții

CLEPSIDRA VIEȚII

Doamne, mi-ai trimis lumină
Și-un buchet de vâsc albit,
Ninsoare neprihănită
Dinspre cerul de zenit.

Mi-ai umplut clepsidra vieții
Cu destin nemuritor
Și-ai lăsat să se prelingă
Lacrima… cuvântul Dor!

Ai trimis îngerul nopții,
Serafimul îngeresc,
În rugă să mă-nsoțească,
Printre stele să trăiesc.

Doamne, eu te port în suflet,
Fac cu Cerul legământ
Să mă-nchin icoanei Tale,
Cât trăiesc pe acest pământ!

––––––––––––

Olga VĂDUVA (Grigorov)

6 ianuarie 2019

Lilia MANOLE: In memoriam Emil Brumaru

IN MEMORIAM EMIL BRUMARU

S-a stins un vultur cosânzean din fire,
și a căzut cu aripi lordul nemuririi,
poetul basarab, brusc potopit în lire,
ne-nveșmântează în lacrimi și zefire.

O, Dumnezeie, ce tren grăbit, și nu întreabă…
în piept i-a pus o lacrimă să-i fiarbă,
și -acum, că e Crăciunul, în Țara Basarabă,
rezistă -a mire tânăr, la inimă s-o aibă.

Brumaru enigmatic, cuminecat să scrie,
cu har de borangic, miluitor, din șale,
să iasă, din mătase, mireasmă, liturghie,
să ne îndrepte oasele, cu-a ‘sale madrigale.

Firescule poet, și, nefiresc, cuminte,
introvertit în clipa prescripției din ceruri,
ce mistic ne-ai încins, cu glasul tău fierbinte,
și te-ai unit cu Domnul, muiat în sfinte ceruri.

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

6 ianuarie 2019

Florentina SAVU: Strop de Rai

STROP DE RAI

Sigur că în mine port un strop de Rai
Și mi l-am primit din divinul plai,
Cu el am venit în această lume
Nu să cunosc rău ci să cunosc bine

Și dacă doar bine nu am cunoscut
Pe-acel strop de Rai tot nu l-am pierdut,
Am iubit ca nimeni colțul meu de vis
Chiar dacă n-a fost ca în Paradis,

Am călcat pe răul venit să mă-ndoaie
Și-am trecut prin ger, și-am trecut prin ploaie,
Soarele în suflet mi-a rămas mereu,
Dat de acel strop, Duh din Dumnezeu,

N-am urât pe nimeni în această viață,
Nici când mi-am pierdut ultima speranță,
Nici când am văzut că am încercări
Și că nu mi-or fi amice nici zări,

Stropul meu de Rai m-a purtat prin timp
Cu vise și doruri strânse din Olimp,
Am iertat în drumuri orice nedreptate
Și-am mers curajoasă mereu mai departe…

Zile, nopți mi-au fost grele adeseori
Și-am fost încercată de mii de fiori
Dar iubirea mea a fost de nestins
Fiindcă-avea divin luat din Paradis…

Am iubit ca nimeni, cu sfântă iubire,
Fără să aștept, la schimb, mulțumire,
Am iubit ca nimeni cu-o iubire sfântă
Tot ce-n lumea asta este și cuvântă

Și din Raiul meu am dat la flămânzi
Și am încercat să îi fac mai blânzi,
Am întins paharul spre cel însetat
Și pâinea, felii, pentru-înfometat,

Am dat câte-un zâmbet celui întristat
Chiar dacă eu însămi n-aveam chef vreodat’,
Am primit în casă călătorul stors
Și de oboseală, și de mers pe jos…

Îmi port crucea vieții și-azi cu demnitate
Și cu ea voi merge dincolo de moarte,
În piept voi păstra stropul de divin
Ca în veșnicie cu el să m-alin,

N-am pierdut nimic din ce El mi-a dat,
Stropul de divin mi-a fost fermecat,
El mi-a dat tărie să trec peste toate
Și să mă re-ntorc pură-n libertate!

———————————–

Florentina SAVU

7 ianuarie, 2019

Ioan PRISACIUC: Dor…

Dor…

Nu-i gând mai pur ca al meu gând,
Când vremea-i de privit, mergând
Prin locuri de-altă dată!
Nu e nimic, pe-acest pământ,
Mai scump ca sufletul plăpând,
Ca dorul de-a ta poartă.

Nu-i sânge-n vene, de-al tău sânge,
Dacă nu iubește,
Frunza ce-i bătută-n vânt
Iarba care crește…
Ograda, care a crescut
Sub pomii înfrunziți,
Nu-i frate bun acel ce spune
Că nu-i dor de părinti !

Nu-i inimă să nu tresară,
Când pasul și-l îndreaptă…
Spre mama ce-l așteaptă-n prag,
Și tata în poartă!
Privind tăcut prin ulicioară
Locu-n care ești…
Nu-i gând mai pur, nici nu există!
Doară în povești!

––––––––––-

Ioan PRISACIUC

7 ianuarie 2019

Dunia Palangeanu&Cosmin Ștefan Georgescu: Lui Eminescu

Lui Eminescu

E ora sfântă în Alei,
Ne-oprim din trecere azi pasul,
Lumina curge dintr-un tei
Și-n ochi de bronz oprit e ceasul.

O taina – albastră ne pătrunde
Si versul său din nou ne-adună,
Tresare Dunărea în unde
Când prin Cetate el răsună.

O clipă totu-i nemișcare
Și Eminescu ne privește,
Iar aura-i prelinsă-n zare
În inimile noastre crește.

Dunia Palangeanu

IUBIRE DE BOBOTEAZA

Acum, când Apa e Sfințită,
Să-ți argintești iubirea în ea ,
Spre a fi de-a pururea dorită,
Oricâte zile vei avea.

Atinge-ți fruntea cu broboane ,
Și roagă-te la Cel de Sus ,
Și te închină la Icoane
Să mai amâne un apus.

Și Preoții să te dezlege ,
De tot ce-ți este de prisos ,
Cuvântul lor să-ți fie lege
Și vorba lor fără de întors.

Sorbind Aghiasma pe îndelete,
Tu sa te vindeci de păcat ,
Cu roua șiroind prin plete,
De vina ta, sunt vinovat.

Cosmin-Ștefan Georgescu

—————————————————–

Dunia Palangeanu&Cosmin Ștefan Georgescu

Giurgiu – Paris

6 ianuarie 2019

Corneliu NEAGU: Flori de hiacint

FLORI DE HIACINT

O, cum se duce timpul, lăsând pe piedestale
statuile-nsetate de neuitatul zbor,
pe când din miezul iernii se-apropie agale
o altă primăvară pe-o aripă de dor.

Zăpezile flămânde se zbat de-o săptămână
să-și țină ghioceii la sânul dantelat,
la marginea pădurii din vraja lor adună
speranțele pierdute sub cerul înstelat.

Mai bate încă vântul, iar frigul de afară
mă ține lângă sobă, cu gândul mohorât,
tăciunii strânși în vatră, în fiecare seară,
îmi spun povești uitate, să-mi țină de urât.

Ascult acum povestea pe care mi-ai citit-o
întinsă pe-așternutul cu flori de hiacint,
și parcă, deodată, te văd venind, iubito,
călare pe licornul cu frâul de argint.

———————————————–

Corneliu NEAGU

6 ianuarie, 2019

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Iluzia acoperă trecerea-n fugă

Iluzia acoperă trecerea-n fugă

Oamenii nu știu decât să moară,
nu simt să trăiască fiecare clipă deplin
așa cum o fac fluturii pe fiecare floare,
de primăvara se umple cu dragoste
asemeni perechilor de păsări
mândre să-și învețe puii să zboare.

Muritorii nu știu ce vor,
își pierd nepăsători timpul printre degete,
cad în propriul gol ca într-un hău
peste care nu trece nicio punte.

Iluzia acoperă trecerea-n fugă
ca un somn cu vise frumoase
și numai bătrânețea, crudă realitate,
îi trezește aproape de capătul drumului,
unul neasfaltat și cu multe hârtoape
străbătut de multe ori degeaba.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

5 ianuarie 2019

Dan-Obogeanu Gheorghe: Ioane!

Ioane!

Ioane…asculta…e ziua
In care sub Cerul albastru
Se nasc zăpezile iubirii…
Se cern,
Se topesc…
Adapa setea Firii!

Asteaptă Izvorul
Să iasă din pântecul vremii…
Încă nu-i vremea durerii
Si nici a Învierii…
Paseste,
Trăiește…
Pe verdele camp al Fericirii…
E Raiul tău!

Si toate sa-ti fie
Mănunchi de bucurie!
Si zile in Dar
Si Vesnicia Hotar…
Iubește Viața,
Dimineața…
Asculta-ti sulfletul tău…
Acolo stă Dumnezeu!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

7 ianuarie 2019