STROP DE RAI
Sigur că în mine port un strop de Rai
Și mi l-am primit din divinul plai,
Cu el am venit în această lume
Nu să cunosc rău ci să cunosc bine
Și dacă doar bine nu am cunoscut
Pe-acel strop de Rai tot nu l-am pierdut,
Am iubit ca nimeni colțul meu de vis
Chiar dacă n-a fost ca în Paradis,
Am călcat pe răul venit să mă-ndoaie
Și-am trecut prin ger, și-am trecut prin ploaie,
Soarele în suflet mi-a rămas mereu,
Dat de acel strop, Duh din Dumnezeu,
N-am urât pe nimeni în această viață,
Nici când mi-am pierdut ultima speranță,
Nici când am văzut că am încercări
Și că nu mi-or fi amice nici zări,
Stropul meu de Rai m-a purtat prin timp
Cu vise și doruri strânse din Olimp,
Am iertat în drumuri orice nedreptate
Și-am mers curajoasă mereu mai departe…
Zile, nopți mi-au fost grele adeseori
Și-am fost încercată de mii de fiori
Dar iubirea mea a fost de nestins
Fiindcă-avea divin luat din Paradis…
Am iubit ca nimeni, cu sfântă iubire,
Fără să aștept, la schimb, mulțumire,
Am iubit ca nimeni cu-o iubire sfântă
Tot ce-n lumea asta este și cuvântă
Și din Raiul meu am dat la flămânzi
Și am încercat să îi fac mai blânzi,
Am întins paharul spre cel însetat
Și pâinea, felii, pentru-înfometat,
Am dat câte-un zâmbet celui întristat
Chiar dacă eu însămi n-aveam chef vreodat’,
Am primit în casă călătorul stors
Și de oboseală, și de mers pe jos…
Îmi port crucea vieții și-azi cu demnitate
Și cu ea voi merge dincolo de moarte,
În piept voi păstra stropul de divin
Ca în veșnicie cu el să m-alin,
N-am pierdut nimic din ce El mi-a dat,
Stropul de divin mi-a fost fermecat,
El mi-a dat tărie să trec peste toate
Și să mă re-ntorc pură-n libertate!
———————————–
Florentina SAVU
7 ianuarie, 2019