Dor…
Nu-i gând mai pur ca al meu gând,
Când vremea-i de privit, mergând
Prin locuri de-altă dată!
Nu e nimic, pe-acest pământ,
Mai scump ca sufletul plăpând,
Ca dorul de-a ta poartă.
Nu-i sânge-n vene, de-al tău sânge,
Dacă nu iubește,
Frunza ce-i bătută-n vânt
Iarba care crește…
Ograda, care a crescut
Sub pomii înfrunziți,
Nu-i frate bun acel ce spune
Că nu-i dor de părinti !
Nu-i inimă să nu tresară,
Când pasul și-l îndreaptă…
Spre mama ce-l așteaptă-n prag,
Și tata în poartă!
Privind tăcut prin ulicioară
Locu-n care ești…
Nu-i gând mai pur, nici nu există!
Doară în povești!
––––––––––-
Ioan PRISACIUC
7 ianuarie 2019