Florin-Cezar CĂLIN: Povestea noastră…

Povestea noastră…

 

Povestea noastr-a început tăcut,
Întâi o mângâiere, ’mbrățișare!.
Pe urmă nesperatul tău sărut,
… și asta … nu oricum … din întâmplare.
Acesta a fost mult timp studiat,
Dorindu-se să fie chiar perfect.
Ca nu cumva să fie regretat,
Și să devină iute … cirscumspect.
Te-ntreb zâmbind (în gând) acum pe tine:
”- În care anotimp te-am cunoscut?!”,
(căci zilele-i erau foarte senine),
Iar sufletu-mi era tot un … tumult.
Răspunsul a venit pe loc, de-ndată!,
(și n-a fost unul foarte complicat).
Era … ca o dorință repetată,
Mult timp … și foarte tare, apăsat.
”- Cred că era o vară cu mult soare!”,
(căci razele-i jucau în părul tău).
Și a fost sigur … binecuvântare,
Venită de la însuși Dumnezeu.
Păreai la început … semn de-ntrebare,
Un diamant de nimeni șlefuit!,
(o frumusețe pusă la păstrare),
Și-un strigăt disperat, neauzit.
Îngerii, cred, ți-au auzit suspinul,
(de te-au făcut să ieși în calea mea).
Dacă nu dânșii … poate că … destinul,
Au vrut ca tu să-mi fii … o peruzea.
Ne-am învățat încet unul cu altul,
(chiar încercarea vieții am trecut).
Și împreună noi făcurăm saltul,
Spre visul ce cândva … chiar l-am avut.
Povestea noastră a-nceput demult,
Din vremea când noi nici nu ne știam.
Decât doar telepatic (până când),
Păcatele avute … ispășeam.

 

Brăila, ianuarie 2018

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

Sofia Doina GAVRILĂ: Valiza cu vise

Valiza cu vise

 

Când dintr-o poveste de viață ai plecat
Nu purta cu tine și valiza plină de vise,
Adeseori la țărmul regretelor, uitat,
Se ivește flacăra… din nostalgii aprinse.

Atenție pe unde pășești, să nu doară
Amintirile, strânse în boabe de rouă,
Durerea e cruntă și uneori te doboară,
Îngenunchindu-te sub luna cea nouă…

Iată, cărarea ta e plină de pietre și spini,
Cu inima peste ele pășești acum, sângerând,
Încotro te îndrepți… lacrima ai vrea să alini
În triștii ochi… ce te-au petrecut lăcrimând.

Se frânge speranța, în mii cioburi de visuri,
Cer albastru oglindit în marea zbuciumată,
Tristețea macilor înroșind necuprinsuri
Incantație de dor… rugă către cer cântată.

Valiza cu visuri, purtând jar, cenușă și foc
Las-o în trenul ce duce către mântuire,
Să-ți ghicească țiganca de dragoste și noroc
Iar cerul să-ți trimită doar raze de iubire…

—————————–

Sofia Doina GAVRILĂ

11 ianuarie, 2019

Anatol COVALI: Trăiesc

Trăiesc

 

Tristeţe…Ce mai faci ? Doreşti
să mă alinţi câteodată ?
N-ai să mai poţi să mă găseşti,
căci viaţa mea e minunată.

Durere…Ştiu că-ţi este dor
să umbli-n mine cu-a ta haită,
dar de când prin speranţe zbor
nimic în mine nu se vaită.

Regrete…În zadar aţi vrea
să vă-nsoţesc în lumea voastră.
Am uitat tot ce-n viaţa mea
avea ca spaţiu doar o glastră.

Trăiesc intens. Trăiesc plenar,
având speranţe, perspectivă
şi nicio lacrimă măcar
nu poate să-mi mai stea-mpotrivă.

————————————–

Anatol COVALI

București

11 ianuarie 2019

Gheorghe PÂRLEA: Rondelul dorului de mama

RONDELUL DORULUI DE MAMA

 

Undeva, peste un nor,
Între Ceruri și Pământ,
Ostenește-un aprig dor
Zămislit pe un mormânt.
*
Urcă dorul meu de zor,
Parcă prins într-un descânt,
Undeva peste un nor,
Între Ceruri și Pământ.
*
Și-unde dorul meu s-a frânt,
Toarce caierul-fuior
Mama mea într-un pridvor,
Sus, în casa unui sfânt,
Undeva peste un nor.

———————————

Gheorghe PÂRLEA

11 ianuarie 2019

Foto: „Bătrână torcând”, Aurel Băeșu

Florin-Cezar CĂLIN: Pariu cu viața…

Pariu cu viața…

                (Poezie dedicată soției mele (îngerului meu păzitor)

                             pentru care întotdeauna puținul a însemnat prea mult!)

 

Târziu e ieri, devreme este azi!,
Nici eu nu știu cum poate fi mai bine.
Când tu-n genunchi îmi stai și încă rabzi,
Sechelele … sfioaselor destine.

În universul paralel de necuvinte,
Te pierzi cu fiecare alinare!
Și le îngropi, adânc … ca în morminte,
Pe-acestea … ca un fel de răzbunare.

Puținul tău … îți pare că-i destul,
Să înrobești acuma sentimente.
Ce le consider ca un preambul,
Văditelor de-acum evenimente.

Pe care le-așteptăm de vreme lungă,
(și-ncet … urmează sigur să apară).
Căci clopot nu mai bate iar … ”în dungă”,
Făcând iubirea noastră să dispară.

Mă tot învârt în cercul meu de vise,
(căci orizontul încă-i obturat!).
Șterg lacrimile tale interzise,
Și timpul ce tu l-ai sacrificat.

Eu nu știu ce să fac cu fericirea,
Nici liniștea nu știu un’ s-o așez.
… așa puternică ți-a fost iubirea!,
Încât ea m-a făcut să progresez.

Pariul meu cu viața-i câștigat!,
Mai e puțin (și ce-a fost iluzoriu).
Devine un destin (din nou salvat),
Când viața mea a fost în … purgatoriu.

Brăila, ianuarie 2018

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

 

Vasile COMAN: N-ai obosit, femeie?

N-ai obosit, femeie?

 

N-ai obosit,
femeie…
să fii înșelată
de certuri şi minciuni,
promisiuni deșarte,
de lucrurile rele…
de-o lume prea nedreaptă
ce azi…şi ieri
şi mâine îşi fac din tine parte?

Îi înțelegi pe toți
și îți ascunzi
durerea
şi din acest
motiv
păstrezi totul în tine
n-ai obosit,
femeie…
să faci la toți plăcerea
de-a fi…
de-a exista…
şi lor le fie bine?

N-ai obosit
femeie
să simți indiferența
şi toți să te condamne
de-al bibliei păcat?
N-ai obosit
femeie
iubind…
să simți absența
Şi totuşi…
să iubeşti
pe cel ce te-a trădat?

Îi ierți
întotdeauna
pe cei ce te-au trădat,
le dai a doua
şansă,
chiar de ți-au făcut rău,
nimic…
şi nimeni nu i-au împiedicat…
Dar
rugi spre Cer
ai înălțat…
Să-i ierte… Dumnezeu…

N-ai obosit,
femeie
de simțul datoriei
de legile eterne…
Tu ştii…ce-i bucurie?

——————————–

Vasile COMAN

Ploieşti

9 / 10 ianuarie 2019

Eleonora SCHIPOR: Când vine vremea colindelor…

Un an nou a pornit la drum. Odată cu sosirea lui  pe pământ vin în viața noastră cele mai frumoase și așteptate sărbători – sărbătorile de iarnă. Sărbătorile de iarnă vin pe lângă atâtea lucruri frumoase cu tradiționalele colinde.

          A devenit o frumoasă tradiție ca în fiecare an un grup de colindători din frumoasa localitate de pe Valea Siretului Cupca să colinde pe la mănăstiri, dar și alte locuri din Bucovina.

          Anul acesta colindători de toate vârstele, începând cu cei de la grădiniță și terminând cu octogenari, sau mai bine zis trei generații de colindători: copii, părinți și bunici au colindat frumos, colinde binecunoscute, dar și cu specific local, bucurând inimile și sufletele tuturor celor care cu drag ne-au invitat, ne-au așteptat, ne-au întâmpinat cu atâta căldură, bunăvoință și dragoste.

          Cei aproape 30 de colindători am făcut primul popas la mănăstirea de maici de la Molodia, r. Hliboca, unde am asistat puțin chiar și la slujba de dimineață, ba am fost invitați după ce am colindat în noua biserică a mănăstirii, am primit dulciuri și prescuri, la trapeză unde ni s-au servit bucate gustoase. Următorul popas l-am făcut la mănăstirea de maici de la Boian. Aici în afară de programul de colinde am avut fericita ocazie să ne închinăm și la Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Toți colindătorii au primit pachete cu dulciuri, au servit iarăși bucate gustoase pregătite cu multă pricepere  de bucătăresele ce știu să-și facă meseria așa cum trebuie. Trei măicuțe – Marina, Ioana și Marina ce fac aici ascultare de mai mulți ani, originare din satele Cupca și Pătrăuți au venit să ne salute cu mult drag, ba ne-au pregătit și unele mici surprize, invitând-ne, așa cum o fac de fiecare dată, să venim pe la această mănăstire ori de câte ori avem ocazia. Le mulțumim și pe această cale.

          De fiecare dată mergem să la colindăm și călugărilor de la mănăstirea de la Bănceni, una din minunile Bucovinei și nu numai. Intrăm la început pe la magazinul bisericesc pentru a colinda pe cei câțiva călugări ce trudesc aici. Le-am făcut o mare bucurie, ei dăruindu-ne la fiecare câte o iconiță în lemn cu Maica Domnului și Pruncul Sfânt. În trapeza mănăstirii i-am colindat și pe alți călugări ce ne-au înmânat cadouri și ne-au mulțumit din suflet, poftindu-ne și la anul să le vestim Nașterea Mântuitorului prin colindele noastre. Am fost primiți și așteptați cu amabilitate și la mănăstirea Sfântul Gheorghe de la Horecea, o suburbie a Cernăuților. Ba chiar ne-au reproșat cu blândețe de ce nu i-am colindat anul trecut, invitându-ne cu drag în nici un caz să nu-i neglijăm pe la anul viitor.

          Deși se grăbea să plece la festivalul de colinde de la Voloca, secretarul Mitropoliei Cernăuților și Bucovinei, Preasfinția Sa părintele protosinghel Nichita, ne-a așteptat toată ziua, drept dovadă fiind faptul că ne-a telefonat de câteva ori, atât în ziua respectivă, dar și cu câteva zile înainte pentru a afla când venim să-i colindăm. Și-a cerut iertare că n-a putut fi prezent, așa cum a făcut-o în anii precedenți, ÎPSS Mitropolitul Meletie, fiind plecat la Kiev. Iar în cabinetul unde colindăm ani de-a rândul ne-a întâmpinat bradul frumos împodobit, căldura și amabilitatea celor ce ne-au ascultat și ne-au făcut frumoase cadouri, încredințându-ne că la anul neapărat va fi din nou prezent și Înaltul Ierarh al Bucovinei.

          Cu mult drag am fost așteptați la Consulatul General al României la Cernăuți. Noua doamnă Consul Irina Loredana Stănculescu a trebuit să plece și ea în chestiuni diplomatice la Kiev, lăsându-ne un frumos mesaj de mulțumire și urări de bine. Cu amabilitate, bunăvoință și nespusă plăcere ne-a întâmpinat și ne-a ascultat domnul Ministru Consilier Ionel Ivan, cu corpul diplmatic al Consulatului. Prezent a fost și unul dintre activiștii noștri, Președintele Uniunii Bibliotecarilor bucovineni și Președintele filialei creștine ASCIOR – Cernăuți d. Vladimir Acatrini. De fapt ne-am întâlnit aici și cu acest prilej câțiva membri ai acestei Asociații, a cărei filială a fost înființată în toamna anului trecut la Cernăuți. Foarte amabil, ca întotdeauna, d. Ionel Ivan a menționat frumesețea și melosul acestor colinde, apreciind stăruința vârstnicilor, dar și a copiilor. Ne-a înmânat frumoase cadouri, ne-a felicitat cu prilejul sărbătorilor de iarnă, ne-a invitat să nu-i uităm nici pe viitor, aducându-le și prin aceste frumoase colinde cele mai sincere urări de pace, sănătate, prosperare, dar și de păstrare a vechilor și frumoaselor tradiții strămoșești.

          Deși distanța de la Cernăuți până la Crasna e destul de mare, iar afară pornise și o ninsoare abundentă, chiar de am încurcat prin întuneric (căci până am ajuns aici deja întunecase), nițel drumul și am nimerit în pădure, amuzându-ne, de întâmplarea noastră, am ajuns și la mănăstirea de maici de la Crasna. Obștea mănăstirii ne aștepta cu masa pregătită, cu zecile de cadouri aflate sub brad, pregătite special pentru colindători. Mai întâi ne-a întâmpinat sora Rahira, o femeie cu un suflet deosebit, care de mulți ani slujește aici. După ce ne-am închinat în biserică, am procurat: cărticele, aghiasmă, anafură, iconițe, acatiste, cruciulițe și alte atribute necesare în casa unui adevărat creștin, ne-am dus în sala mare a mănăstirii. Când a intrat maica Ioana, amabila stareță a acestui frumos lăcaș de credință și mântuire, am întâmpinat-o cu colindele tradiționale, dar și specifice doar satului Cupca. Ne-a mulțumit din suflet, ne-a spus atâtea cuvinte frumoase, poftindu-ne să trecem pe la mănăstirea lor ori de câte ori avem ocazia. Mai era un grup de tineri colindători de la biserica din Crasna, pe care i-am ascultat. A fost prezent și preotul care face slujba de seară și dimineață. Toți au rămas plăcut impresionați. În afară de cadourile și dulciurile primite maica Ioana a oferit tuturor și câte o iconiță cu Nașterea Mântuitorului. Îi mulțumim și îi dorim succese în munca nobilă și grea pe care o înfăptuiește.

          A fost o zi încărcată, dar deosebită. Sincere mulțumiri aduc tuturor colindătorilor, de toate vârstele pentru atenția, pregătirea, înțelegerea de care au dat dovadă. În special aduc mulțumiri gupului feminin de enoriașe ale bisericii în numele Arhanghelilor Mihail și Gavriil din Cupca, care au interpretat o frumoasă și veche colindă în stil cupcean „Trandafir roșu pe masă”, elevei clasei a 10-ea „A” Marta Belici, ajutată puțin de colegele ei de clasă pentru colndele interpretate, elevei clasei a 4-a de la școala noastră Nicoleta Bojescu, pentru frumoasa colindă ce a cântat-o peste tot, mamei ei, profesoarei de limba maternă Olimpia Bojescu, pentru îndrumare, cât și octogenarei Tereza Timiș, pentru fragmentul de colindă ce l-a prezentat la Consulat. De asemenea mulțumesc șoferului Octavian Talaba, care a avut grijă de deplasarea noastră, și tuturor participanților. Aproape toți colindătorii an de an participă, fiindcă le place mult că tradițiile de iarnă de la Cupca sunt admirate și în alte părți.

          Tuturor un an bun, frumos, pașnic, bogat, rodnic, pace, sănătate, bucurii, împliniri și un sincer

LA MULȚI ANI!

———————————-

Eleonora SCHIPOR,

Bucovina de Nord/Ucraina

11 ianuarie 2019

Dorel SCHOR: Un scaun liber (schiță)

Domnul Augustin avea abonament la concertele filarmonicii locale. In fiecare săptămână se ducea cu mare plăcere la întâlnirea cu muzica şi se întorcea acasă cu sentimentul că şi-a petrecut vremea cu folos şi cu inteligenţă. De acea, când nepotul său împlini cincisprezece ani şi se dovedi un licean fruntaş, consideră că cel mai nimerit cadou ar fi, şi pentru el, întâlnirea cu creaţia marilor compozitori.

Norocul îi surâdea pentru că, de câteva luni, în sala de concert, era un scaun liber, chiar alături de al său, loc pe care nu se aşeza nimeni. Aşa că domnul Augustin se adresă biroului de abonamente al filarmonicii cu cererea de a achiziţiona locul respectiv pentru nepot. Funcţionara îl primi cu multă amabilitate, dar îi explică cu părere de rău că locul aparţine altui abonat. Faptul că e liber şi neocupat poate avea o mulţime de explicaţii. Poate că omul e plecat pentru o vreme, poate că e bolnav, poate are pe cineva suferind în familie sau cine ştie ce… Cel mai bine ar fi să ia legătura directă cu persoana în chestiune. Ea îi poate da adresa şi telefonul… abonatei.

Domnul Augustin îi mulţumi frumos şi chiar în aceaşi dimineaţă se deplasă la adresa respectivă. Îi deschise un domn între două vârste care îl pofti în casă şi ascultă cu interes dorinţa musafirului. Nu-i dădu nici o explicaţie şi nici un răspuns imediat, dar îi ceru numărul de telefon şi adresa, promiţând că-l va informa cât de curând.

Trecură câteva săptămâni şi nu primi absolut nici un semn de viaţă din partea respectivului. Dar după încă ceva timp, surpriză: sosi o scrisoare recomandată de la judecătoria de sector în care domnul Augustin era invitat în ziua de, la ora de, ca martor în procesul de divorţ al domnului vizitat şi al soţiei sale melomane.

Era prima dată în viaţa lui când domnul Augustin constata cu surprindere că cineva divoţează din cauza muzicii clasice.

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

11 ianuarie, 2019

Daniel BARBU: Dăruiţi singurătăţii…

Dăruiţi singurătăţii…

 

Din cuvinte fără margini nerostite şi nescrise,
Fulgi de gheaţă, vise-ngheaţă şi-amintirile cu noi!
Printr-un timp fără odihnă rătăcirăm amândoi
Să închidem în albastru toate clipele promise…

Plânge după tine marea adâncindu-ţi tăinicia,
Plânge după tine cerul mult mai mult şi mult mai sec!
Tu m-ai respirat albastru şi mi-ai spus să nu mai plec
Că-ntr-un zbor de albatros vom cuprinde veşnicia…

Te sădesc printre luceferi să-nfloreşti în infinit,
Te cobor în nemurire pe-o aripă de condor!
Dăruiţi singurătăţii din albastrul unui dor
Într-un veac golit de alb vraja noastră s-a-negrit…

Am văzut cum calci minune pe un murmur de târziu,
Izvorând din piatră seacă universul îl inunzi!
Se revarsă-ntreg văzduhul când în ceruri mă ascunzi
Dar te-aştept la mine-n vis, eu albastru să îţi fiu…

Poartă-mă la tine-n suflet să-ţi sărut lacrima-ţi cursă,
Să nu laşi pe lângă noi toată viaţa să ne treacă…
Te iubesc suflet curat,
Şi în viaţa de apoi.

——————————

Daniel BARBU

11 ianuarie 2019

Alexandru NEMOIANU: Din nou despre ,,ziditori”

,,Ziditorii, care mai sunt cunoscuți și drept ”iluminați”,  ”elite transnaționale” dar și că “sorțari”, sunt cei care se află în fruntea proceselor de schimbare a rânduielilor lumii. Cei care sub pretextul promovării “binelui universal”, un concept care este vid de conținut,caută să distrugă tradițiile,identitățile și mai ales Credința creștină.Sunt cei care promovează secularismul sălbatic și vulgar și de fapt,în momentul de față, satanismul. Acești “ziditori” vor să preschimbe tot și toate. Ei sunt cei care inventează noi dogme, dogme care stau împotrivă, mai ales, bunului simț.Dintre ei s-au ales cei care promovează brutal ‘corectitudinea politică”, o dogmă care impune minciuna ca adevăr și întunericul că lumină. Ei sunt cei care prostituează cuvinte și noțiuni. Noțiunea de “naționalism”, de dragoste de Neam și Țară, a fost demonizată și este folosită azi de acești “ziditori” sau slugile lor, ștrengarii ’salvatori”, ”comisarul”, ”RO+ , abominatia #rezist și alți eiusdem farinae, ca vorbă de ocară. Iar încă mai sfruntată, mai degradantă este încercarea de a spurca numele sfânt al Familiei. Aceiași inadecvați de care pomeneam vor să introducă în Familie aberațiile de comportament și spurcăciunea spurcăciunilor. Ei însiși au ajuns să se definească în funcție de cât mai apriga promovare a sodomiei. Iar lista încercărilor de pervertire și degradare crește din ce în ce. Să nu ne amăgim, dacă acești “ziditori” nu vor fi opriți, foarte curând, se vor ridica ruguri pentru cei care îndrăznesc să mai spună că doi și cu doi fac patru! Aceștia sunt cei care își vor dobândi osânda proorocită de Isaia, ”vai de cei care numesc răul bine, și binele rău, întunericul lumina, și lumina întuneric, amărăciunea dulceață, și dulceață amărăciune” (Isaia 5;20)

Sunt așa de mulți acești “ziditori” ai răului în jurul nostru și îi vedem cum freamătă nerăbdători să adune mai mult rău pentru cei din jur și lor înșile mai mare osânda. Mă gândesc la sinistrii “salvatori” și mașinațiile lor, la hidosul “comisar” și RO+ pe care l-a plăsmuit, mă gândesc cu dezgust la abominatia #rezist și la faptul că toate sunt sub semnul demoniacului Soros! Fără să intru în detalii despre activitățile acestor atleți ai răului sau despre caracterul pestilențial al membrilor respectivelor organizații, am să atrag atenția asupra comportamentului lor.

Acest grup a devenit captiv unui nou “lingo”, limbaj administrativ. Folosind strict jargonul “politic corect” care, cum ziceam a început să numească albul negru și invers, ei nu mai sunt capabili să adreseze realitatea, ei adresează plăsmuirea aberantă în care au fost condiționați să creadă. În loc să adreseze probleme reale, ei se “luptă” pentru familii “alternative”, parteneriate “civile”, se întrec în a inventa “penali” și nu se uită în propria ogradă care mișună de atari lighioane și se întrec în a ataca Biserica. Din gură lor poate fi auzită cel mai frecvent neghiobia, ”spitale, nu biserici”. Pe lângă rea credință în asta ei dovedesc și crasă ignoranța. Ei nu știu că primele spitale au fost întemeiate de către Sfântul Vasile cel Mare care, pe lângă a fi unul din marii teologi, a fost și medic. Ei ignoră că primele așezăminte de grijire a bolnavilor, ”bolnitele”, au fost întemeiate și ținute de mânăstiri. Ei nu înțeleg că fără sănătate morală și de conștiință, mai pe înțelesul lor, fără biserici, nu vor exista oameni care să construiască și să țină spitale.

Dar în primul rând acești “ziditori” sunt cei care cultivă și urmăresc separarea lumii de Creatorul ei,crearea unei lumi în care pier cântecele Raiului și se șterge amintirea Lui. ”Ziditorii” caută să împlinească planul necuratului și aceasta amăgind lumea cu făgăduințe despre “desfătare” lumească, aceste făgăduințe fiind și ele vorba goală. Cei care se lasă amăgiți nu vor avea nici “plăcerile” sau, mai exact, bucuriile acestei lumii, căci se vor zbate în sărăcie sordidă, și nici mângâierea făgăduinței Raiului, vor pierde și lumea asta și cea care va să vină. Cei care promovează aceste lucruri (“salvatorii”,”comisarul”,RO+) sunt cei despre care s-a spus: ”atunci când se ridică oamenii de nimica, nelegiuiții mișună pretutindeni” (Ps.11:8). Este un plan în care omul ar fi satisfăcut cu veșnica trăire în lumea asta căzută, o perspectiva care înseamnă sinucidere spirituală. Arma prin care se acționează este materialismul vulgar, consumerist. Acest materialism se află, într-un clasament al condiției spirituale, sub păgânism. Căci păgânismul căuta sau încerca să caute un “absolut”, iar materialismul “globalist” stă împotriva oricărui “absolut”, oferind doar patimi. În chip practic asta înseamnă spargerea unității de orice fel, prin divizare și singularizare (căci “satan” chiar asta înseamnă, ”cel care divide”, ”cel care dezbină”). Iarăși este bine a nu ne amăgim. Actualele forme de socializare, nu sunt organice, vii, cuprinzătoare. Actualele forme, și mă gândesc în special la sinistrele Organizații Ne Guvernamentale, sunt găști. În găști se adună cei care se aseamănă, cei care sunt de o țeapă. Cei adunați renunță voluntar la orice trăsătură originală, proprie, ei nu mai au personalitate, ei adopta personalitatea găștii, a turmei în care s-au înregimentat. Izolarea lor este într-un grup, dar este cu atâta mai sinistră și mai degradantă. Deosebirea dintre o asemenea gașcă și o comunitate organic, un sat, este de la cer la pământ. În comunitatea sătească fiecare își păstrează identitatea și personalitatea sa, în gașcă toți și fiecare devin număr izolat. Iar izolarea supremă,singurătatea totală,este iadul. Omului izolat și confuz îi sunt oferite patimi de tot felul care nu fac decât să adâncească și să facă ireversibilă singurătatea. În adâncul oricărei stări pasionale, ambiție, erotism, jocuri, narcotice se află un mecanism jignitor de simplu al posesiunii, care uluiește printr-o nesfârșită platitudine a conținutului și modului de manifestare și care întotdeauna sfârșește într-o ucigătoare plictiseală. De fapt este dorința din totdeauna a negativității pure, a celui care urăște oamenii, dorința lui de a îi batjocori și ucide. Cum ziceam “paradisul” infernal al consumarismului nu generează decât otrava unei plictiseli gigantic. Acest “paradis” pare puternic în toate tehnicile, dar el abandonează omul, îl divizează la scară planetară. Rachetele și sistemele “galactice” caută să substituie îngerii, iar pe acest fundal, tot mai deslușit se aude tunetul mâniei lui Dumnezeu. Tehnicile de care vorbesc sunt de tot felul și ele cresc și se inspiră tot mai mult din domeniul demonic, căci tabuurile morale sunt premeditat și sistematic încălcate și cel mai clar ne este arătat acest lucru de fertilizările artificiale, de clonări, de modificări genetice și de folosirea țesuturilor umane. În acestea din urmă se vede limpede o practică demonică veche, canibalismul. Căci canibalismul nu era o “dietă” era cea mai de jos decădere spirituală, demonism pur. Țesuturi umane erau îngurgitate în credința că duhurile rele vor fi de ajutor. Faptul că, în momentul de față, țesuturile umane sunt transferate în clinici ultra moderne nu schimbă esența procesului, care este canibalismul. Iar cazul însămânțărilor artificiale este la fel de sinistru. Aceste noi ființe, la zămislirea cărora iubirea nu participă, sunt călăii zilei de mâine. Ceea ce încearcă să facă ‘ziditorii” se aseamănă unei clădiri făcută fără gând și după un plan prost o clădire căreia îi lipsește “piatra din capul unghiului’, piatra care formează și determină așezarea temeinică a celorlalte pietre. Acea ‘piatră” a fost aruncată de “ziditori” și iată că, ’piatra pe care n-au luat-o în seama ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului” (Luca:20,17-18). Iar “piatra” este Iisus și trupul Lui mistic, care este Biserica Ortodoxă. Nimic nu poate fi realizat în lipsa ei și nimic nu poate dăinui în lipsa ei căci,: ”oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea va fi zdrobit”. Să nu uităm acolo unde și în cine trebuie, să nădăjduim: în Cel care dă viață, Iisus Hristos, același; ieri, azi, întotdeauna.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

11 ianuarie, 2019