Emilia-Paula ZAGAVEI: Freamăt de gând…

Rugă

Clipă rătăcită în pridvorul vieții, deschide căile iubirii răspândește lumii aroma eternicei iubiri. Îmbracă pruncii în albe veșminte de puritate și clădește în suflete cetăți de sentiment perfect și curat de dragoste. Coace-ți azima la flacăra visului și stropește-o cu prea dulcele nectar al fericirii. Alungă trădarea și ura, nepăsarea și indiferența în ocnele întunecate ale uitării și lasă peste ele aroma morții. Dezleagă vieții oda încătușată a nașterii de prunci și dă-i avânt spre eternitate. Cântă simfonia frumosului peste nudele sentimente ale celor ce iubesc, acoperă-le trupurile în diafan poem dătător de sublim. Întoarce aripa ta către noi și șterge-ne uscatele lacrimi ale trădării, tămăduiește-ne rănile sufletelor de neghiobia gestului și cuvântului, împarte vis și candoare peste lume.

Lasă…

   Lasă-ți visul la poarta inimii mele. Sunt cea mai în măsură să am grijă de el. Lasă-l! Nu zdrobi ecoul mut al orologiului ce bate miezul nopții. Închide ochii și visează-mă! Trimit către tine blestem de iubire. Primește-l! Apoi ia-ți făptura și mi-o adu în dar. Iubește-mă flămând până când trupul îți va cădea frânt de durere. Lasă pasul desculț, al nudului sentiment ce te doboară, să spargă gândul încătușat în călimară și desenează-i aripi, pentru a-și găsi zborul în a ta înălțare. Desenează-mi cu finele degete ale sărutului fiori adânci în inimă și apoi pictează-i cu nemurire. Adună-mă pe o geană a zorilor de zi, transformă-mă într-un cuvânt și păstrează-mă pe ale tale buze, dăruindu-mi sărutul fiecărei clipe. Cerșește-mă vieții să fiu doar a ta. Dezgolește-mi mutele poeme și dăruiește-le un ecou. Împletește respirațiile noastre într-o sublimă odă a iubirii, lasă-mă să poposesc, la ceas târziu de seară, pe a ta geană cu picuri de vis.Transformă patima iubirii în extaz. Cuibărește în ale noastre trupuri simfonia păcatului tolănit pe albele cearșafuri ale destinului și scrie eternității povestea noastră.

Pași

Pășesc pe ale mele gânduri ce trosnesc sub greutatea tristeții. Un pas, o durere. Un pas, o dezamăgire, un pas o lacrimă. Pași ce rătăcesc prin tristele locuri ale unei cetăți nebotezate, pași răniți de nud și sec sentiment, pași sângerând sub ploaia cuvintelor pornită de slobode guri. Mă târâi greoi sub ninsoarea silabelor înghețate de venin, plec capul și pășesc mai departe dăruind picături de frumos eternității. Rog cerul să-și aprindă licuricii iubirii și să-i disipe peste lume. Alerg printre clipe, grăbită de timp, cerșesc o iubire, dărui un sărut, îmbrac un vis. Colorez secunda rămasă agățată de o speranță, șterg lacrima arsă de dezamăgire, mângâi cu dorul setea de viață. Și aștept.

 Te caut. Cerșesc lumii făptura ta rămasă fără umbră în golul vieții. Rătăcesc pe pustiile străzi încărcate de amintiri. Culeg cenușa amintirilor din suflet și o dăruiesc celor patru zări. Șterg lacrima ce-mi umezește ochiul nevolnic, încercând să opresc potopul ce-i urmează.  Aștept ziua când voi găsi fericirea.

———————————–

Emilia-Paula ZAGAVEI

13 februarie 2019

 

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Cântec

stau și ascult nemișcat ploaia
vântul se zbate în geamuri
plouă și plouă
cu lacrimi, nu’i rouă
plouă în mine acum
casa e veche, pustie
cine azi mai știe, cine
aici nu stă nimeni
doar tăcerea mai țipă prin unghere
tăcere, durere
o noapte a venit
pe aici, pe undeva
o noapte a plecat
și ce…
s-a intamplat ceva
un suflet a pierit
o ultimă petală a unui vis nescris
privesc în jur
poet al nimănui
ce plânge pe o coală
dar cui să spui amarul
un cântec s-a stins
plouă și plouă
casa’i pustie
doar vântul mai plânge în vie

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

13 februarie 2019

Dorel SCHOR: Avocado (schiță)

– Of, îmi spune o vecină, ştii la cât a ajuns un kilogram de avocado?
– La cât? întreb eu politicos.
– Nu mai întreba, îmi răspunde. O avere! Atâta costă, mai bine să nu ştii…
Mă întâlnesc puţin mai târziu cu dentistul Kleinergrois.
– S-a scumpit grozav avocado, îi spun ca să intru în vorbă.
– Dar ce? se miră el, ţie îţi place avocado?
– Îmi place, mărturisesc. Îl amestec cu un ou tare, îl frec cu puţină sare şi când îl ung pe pâine adaug câteva feliuţe de castavete.
-Asta ar trebui să te îngrijoreze, constată dentistul. Vin acum de la cursul de psihanaliză clinică. O simplă interpretare ar trebui să te pună în gardă. Fără îndoială, castravetele denotă preocupări sexuale, feliuţele o dominantă sadică, iar oul tare înseamnă o deteriorare a instinctelor.
– Ce te-a apucat? Eu mănânc castravete de când mă ştiu. Bunica mea…
– Exact. Precis că ai nervii distruşi, eşti gata să recurgi la brutalităţi, simţi nevoia să tai, să freci, să distrugi. Şi ce spuneai de bunica? O urai, nu-i aşa? Instincte atavice, masochiste…
– Dimpotrivă… Bunica, săraca…
– Aha, singur spui săraca. Omul nu spune nimic fără o cauză profundă, ascunsă în subconştient. Când ai spus săraca, ai recunoscut că ai vrut s-o asasinezi, s-o tai ca pe un castravete. Toate manifestările actuale ale omului au la origine dorinţe refulate din prima copilărie. Când spui că iţi place avocado, înseamnă că la şase ani ai fost îndrăgostit de o balerină, amanta unui grefier.
– De unde până unde?
– Foarte simplu: avocado înseamnă avocat, avocaţii au legături cu grefierii, iar grefierilor le plac balerinele. Aşa că du-te la un psihiatru, nu mai aştepta.
M-am dus la un psihiatru. M-a întrebat ce mă supără.
– Imi place avocado frecat cu ou tare şi cu feliuţe de castravete, am mărturisit.
– Aha, a mormâit specialistul… Cât e radical din treizeci şi trei?
– Eu…, radical…
– Cine l-a ucis pe Maximilan al Mexicului?
– Pardon, eu am venit pentru avocado.
– Sigur, sigur, puişor. Ia spune în ce se varsă Orinoco?
– Nu ştiu.
– Evident. Ce populaţie are Las Vegas? Ce înălţime are domul din Ulm? Ce credeau sumerienii despre infern? Ce reprezintă stema Liberiei? Care e distanţa până la Uranus? Câte preludii a compus Liszt?Cât costă un kilogram de avocado?
– Nu ştiu! am strigat. Lăsaţi-mă în pace!
– Aha, să te las în pace? Dar cine a început? În ce zi ne aflăm?
– Nu ştiu…, vreau să plec, am murmurat.
– Când au apărut primele simptome? De când îţi place avocado?
– Nu ştiu, eu sunt un simplu salariat, nu am studii…
– Eşti un caz grav, a decis psihiatrul. Un simplu salariat şi cumperi avocado. Ştii la cât a ajuns un kilogram de avocado? Eşti nebun de legat!!!

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

11 februarie 2019

Alexandru NEMOIANU: ,,Dacă mă înșeli odată…”

În urmă cu câteva zile, George Soros, vipera bătrână care poartă cea mai mare vină personală pentru starea rea a lumii de azi, a chemat la ordine, într-o manieră isterică și panicată, pe slugile lui de la Bruxelles, pe “comisarii” noii ordini europene.
George Soros a reținut corect că Uniunea Europeană este o șandrama care pârâie din toate încheieturile, este în criză profundă și sistemică, este în pragul comei. Tot corect, dar plin de ură neputincioasă, bătrâna viperă a reținut că Națiunile Europei s-au deșteptat din adormirea produsă de drogul toxic al ideologiei “globalist-sodomite”, a otrăvurilor relativismului dizolvant.
De fapt George Soros este în panică. El este conștient că încercările lui de distrugere a așezărilor omenești eșuează. Căci cu adevărat, încercarea sorosistă de a inunda Europa cu dezrădăcinați din tot restul lumii, încercarea de a “dilua etnic” (aceste sunt cuvintele lui!) Europa, a provocat o enormă contrareacție și o ostilitate tot mai deschisă față de “comisarii” de la Bruxelles. Revolta anti Bruxelles a cuprins Marea Britanie, Spania, Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia și Austria și acuma Italia și Franța.Otrava “globalistă”, lucrarea ei, a fost dată de gol.
În panică dezlănțuită, George Soros și-a dat seama că Uniunea Europeană se prăbușește, se prăbușește așa cum s-a prăbușit Uniunea Sovietică și el își da seama că formațiunile politice care l-au slujit, nu mai au urmă de credibilitate și nu mai pot amăgi. În aceste condiții, disperatul demoniac, vorbește de continuarea “revoluției” prin alte formațiuni politice, formațiuni, zice el “curate”, care să poată să preia lucrarea amăgitoare și să poată introduce o ordine a cărei “legalitate” să fie, dacă nu a teroarei deschise, atunci, măcar, ignorând normele de drept existente. Iar acestea fiind zise ne-am apropiat de “casă”.

Încă din Vara lui 2017 ideea unor formațiuni politice “noi”, ne compromise, dar care să se afle în slujba acelorași idei și scopuri “globaliste”, care sunt distrugerea identității naționale și Credinței, a început să fie promovată de către organizația, ”Pentru o Românie curată”, al cărei ideolog este Alina Mungiu-Pippidi, o jurată unealtă sorosista. ”Drăgălașa “ persoană pomenită, îndemna să se creeze formațiuni politice noi dar servind scopurile globaliste. Așa s-au alcătuit “Uniunea Salvați România”, apoi PLUS și “julien”. Desigur, în urma lor, sunt jalnicele Organizații Ne Guvernamentale, toate emanații și entități stipendiate de Soros, abominatia #rezist și nefericita masă de manevră, ”imbecilii utili”. Acestea sunt partide noi, dar cu personal având obiceiuri vechi. Suficient este să amintim că președintele USR și un candidat europarlamentar, din aceiași formație, vorbind o limbă română atroce, sunt sub suspiciuni financiar penale. În plus de asta palmaresul acestor noi otrăvuri sorosiste este pe măsură. Formațiunile pomenite sunt deschis pentru sodomie, împotriva Bisericii, împotriva Națiunii Române. Ele sunt cele care, la 10 August 2010 au încercat o lovitură de stat. Lovitura de stat eșuată datorată comportamentului profesional eroic al Jandarmeriei Române. Aceste formațiuni au menirea să îi amăgească pe Români a două oară.
Într-o emulație a decăderii morale aceste noi formațiuni se află chiar și sub PNL. Mesajul noilor formațiuni este otravă concentrată, ”venin concentrat de crotal!”
În aceste condiții trebuie afirmat răspicat că actuala administrație reprezintă răul mai mic și, în condiții dramatice, răul mai mic este preferabil dezastrului.
Noile formațiuni, aflate sub egida “Pentru o Românie curată” reprezintă încercarea de a înșela a două oară pe Români.
Trebuie să ținem minte că, “dacă mă înșeli odată, este vină ta, dar dacă mă las înșelat a două oară, este vină mea”. Să luăm aminte!

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

13 februarie 2019

 

*Materialele publicate nu reprezintă și punctul de vedere al revistei, responsabilitatea asupra conținuturilor acestora revenind, în totalitate, autorilor.

Corneliu NEAGU: Elegie

ELEGIE

 

Mai aud și astăzi dulcea ta chemare

revenind prin vreme ca un lung ecou

cu-nveliș de umbre din cireși amare

mai demult uitate într-un bibelou.

Îmi aduci în cuget nerostiri pierdute

printre slove scrise într-un vast poem,

îngropat în ziduri de străvechi redute

apărat să fie de un vechi blestem.

 

Reascult poemul pe la miez de noapte,

în frânturi de franje rupte-ntr-un halou,

cu rostiri vrăjite care vin din șoapte

scrise-n semne sacre pe un vechi tablou.

Mângâiat de vraja sfintelor cuvinte

care vin năvalinic spre adâncul meu

te revăd, iubito, și-mi aduc aminte

c-ai plecat senină într-un curcubeu.

 

Te întorci adesea, renăscând în vise,

dintr-o stea uitată, vrând să îmi vestești

că îmi legeni somnul cu poeme scrise

ce-mi aduc în suflet tainice povești.

————————————

Corneliu NEAGU

13 februarie 2019

Adrian BOTEZ: Autobuzul întârziat (poeme)

AUTOBUZUL ÎNTÂRZIAT

 

aştept autobuzul – care

nu mai vine : ştiu că – odată şi

odată – tot va

veni – dar

când ? – a depăşit orice-ntârziere

decentă…

 

de-atâta-aşteptare şi

nervi – când – în sfârşit

va veni autobuzul (cu o atât de mare

întârziere !) – în semn de

protest – nu mă voi urca

eu

într-îmsul – ci-l voi sudui – îl voi

înjura birjăreşte : în locul meu

se va strecura – în

autobuz – o umbră

sperioasă – politicoasă – care

nici măcar

nu-şi va lua

bilet

dus-întors

***

 

VIAŢA DUBLĂ A SCRISORII

 

abia după ce

visez cum am trudit (ideal şi

inspirat-luminat) – să

scriu Scrisoarea – şi mai

visez şi că

deja am expediat-o ! – …mă

trezesc – foarte

ambiguu – ponciş – îmi

şterg – de zor

ochi-ochelarii – şi

arţăgos – încep să chibzuiesc – să mă

frământ – cum şi de unde să încep a

plămădi şi

rândui-orândui –  rudimentarul

realul chip al

Scrisorii

***

                                                                  

SĂ NU LIPSIŢI : AZI – ŞI HOTARELE-S FURATE!

 

hârşit – cu câte-un tigru pe ureche

vrea să ucidă-n mine firea veche…

degeaba strig că sunt un Tămăduitor :

El îmi decapitează Vorba  – c-un topor…

Continue reading „Adrian BOTEZ: Autobuzul întârziat (poeme)”

Emilia-Paula ZAGAVEI: Inimi de gheață

Inimi de gheață

 

Poeme se ceartă-ntre ele
Pornind războaiele grele,
Uitarea e prinsă de stele
Cu gând rătăcit în zăbrele.
Tăcerea devine-o credință,
Iubirea e aspră sentință,
Durerea din suflet e mare,
Argintul la tâmplă apare.
Se seceră timpul devreme,
Se-mpart cu candoare poeme,
Condeiul uscat de păcate
E mut peste coală și fapte.
Abisul împarte tristețe,
În inimi impunem strictețe
Și lacăte punem visării,
Lăsând frâul liber trădării.
Prelinși peste inimi de gheață
Curg țurțuri ce suflete-ngheață
La streșini de fapte și vise
A vieților noastre ucise.

———————————–

Emilia-Paula ZAGAVEI

12 februarie 2019

 

 

Adina POPESCU: Scrisori din Țara de Mătase (3)

Te las să pleci, ducând un colț de rai cu tine, stingându-mi din priviri lumină cum stingi o candelă ce arde în zadar

E-un  singur adevăr, tu nu ai loc sub   soare, de ce ți-e totul a mirarea?

Eu ți-am sădit  un lan de grâu, privighetorile ascund  semințele în iarnă, eu maci adăpostesc, să fii , acolo unde ești , un lan de grâu, când  dor îți e de soare

Nu suntem despărțiți, nici împreună, un curcubeu eu îți trimit, tu mi-l întorci furtună,

În sticlă timpul se-nvelește  ca să rămână-n umbră, mi-e ziua bună?

În ochii mei, oglindă, chipul tău, pe  trupul tău o rană ochii mei,

Când brusc te-ai înălțat să  zbori ,

Dar raiul ți-e povară și ți-e seară!

———————————-

Adina POPESCU

12 februarie 2019

Dorel SCHOR: Poveste casnică

Era o dimineaţă oarecare. Leopold Gurnişt se gândi că ar fi cazul să rezolve câteva mici probleme şi-şi făcu o scurtă listă. Înghiţi micul dejun suplimentat de nevastă-sa Matilda cu obişnuitele reproşuri şi observaţii cotidiene şi se grăbi spre staţia de autobuz. Aici o întâlni pe Amalia, vecina, elegantă şi bine dispusă ca de obicei. Schimbară câteva cuvinte amabile şi Leopold se gândi ce persoană plăcută este Amalia şi ce păcat că nevastă sa nu e englezoaică şi calmă ca aceasta.
   La farmacie trebui să aştepte câteva persoane, dar toată lumea se comportă civilizat, iar farmacista care îl ştia din vedere, chiar glumi pe seama reţetei pe care scria urgent deşi erau prescrise numai nişte laxative. Leopold nu se putea opri să nu facă comparaţia cu Matilda care era mereu încruntată, chiar dacă nu avea niciun un motiv pentru aceasta.

    Plecă de la farmacie cu un sentiment de mulţumire şi se îndreptă spre biblioteca municipală, unde avea misiune de la nevastă sa să facă rost de nişte titluri pe care ea le notase. Bibliotecara era probabil nouă şi lipsită de experienţă, dar se strădui să găsească volumele notate. Era o fătucă tânără care, desigur, nu ştia atâtea limbi străine ca Matilda… Dar ce zâmbet atractiv avea, ce ochi frumoşi, ce (vă rog să mă iertaţi) glezne şi pulpe sculpturale…Matilda, Matilda, n-ai voie să te neglijezi, n-ai voie să te îngraşi peste măsură…

   Leopold puse cărţile într-o sacoşă şi. pentru că ziua se arăta frumoasă şi nici nu se grăbea, decise să meargă pe jos spre casă. Privi cu alţi ochi trecătorii, se întâlni cu vreo doi cunoscuţi, compară fără să vrea, sau poate cu intenţie, pe toată lumea cu nevastă sa şi ajunse la domiciliu cu o mică întîrziere. Pentru care trebui să dea socoteală.
   – Sigur că da, domnul pleacă şi uită să vină acasă. La mine nu te gândeşti că te aştept cu masa?
   – Ei,vezi, că aici n-ai nimerit-o. Îţi jur, Matilduţo, că pe unde am fost, cu cine m-am întâlnit, m-am gândit mereu la tine…

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

11 februarie 2019