Academia de sub munte vă invită sâmbătă, 7 septembrie 2019, de la orele 18.00, la spectacolul de teatru, ,,Regina Maria, Regina Tuturor Românilor. Jurnale de război, 1916, 1917, 1918” regia Liana Ceterchi.
Personalitatea Reginei Maria este pe cât de seducătoare și captivantă, pe atât de greu de cuprins, de redat, de trăit ca actor… Superlativele se epuizează fără a cuprinde „necuprinsul” ființei ei.Jurnalele de război sunt doar o parte a vieții ei, o parte importantă și foarte frământată, plină de tragedii, personale și naționale, dar cum ea însăși mărturisește că „Nu-mi pot închipui o soartă personală separată de soarta țării”, viața ei se trăiește și se respiră odată cu viața poporului ei.
Jurnalele de război sunt jurnalele unei regine-mamă, mamă a unei Românii pe cale de a se naște ca o mare țară și o mare națiune, iar chinurile facerii trec printr-un război, prin foamete, epidemii, lipsuri de tot felul, dar pe cât de grele sunt încercările, pe atât de mărețe sunt spiritele care se înalță pentru a depăși fără compromisuri greutățile și umilințele… Parcursul anilor de război 1916 – 1918, este dens în întâmplări, în lupte interne și externe, în momente de maximă disperare și suferință, în momente de eroism glorios, în momente de trădare și dezamăgire, în momente de agonie… Continue reading „Comunicat de presă: ,,Regina Maria, regina tuturor românilor” (sâmbătă 7 septembrie, ora 18, Sala de festivități a Liceului „Ioan Lupaș” din Săliște)”
Responsabilitatea noastră este deplina doar în momentul în care ne vom da seama ca cea mai importanta clipa a vieții, singura care are semnificație este cea prezenta,”acum”. Dacă acea clipă, momentul ”acum” îl vom trăi având conștiința că doar în acel moment putem face diferența între bine și rău, doar acel moment, sub voia și acțiunea noastră, se înscrie în veșnicie, ne vom găsi aproape de mântuire.
Zilele acestea am revenit din ţara de baştină unde am sărbătorit împreună cu colegii mei de facultate trecerea unei cifre rotunde de la absolvire. A fost un eveniment deosebit, în primul rând pentru că, în ciuda unei anumite scăderi a memoriei, am recunoscut o mulţime de figuri interesante, care aminteau în linii mari de tinerii frumoşi de pe vremuri. Organizatorii s-au gândit şi la acest aspect, ne-au pregătit câte un ecuson cu numele şi prenumele, plus şi porecla (la cine avea poreclă!), aşa că în general nu au fost probleme. Toţi erau acum pensionari, dar nu poţi trece peste faptul că unii ajunseseră profesori sau conferenţiari universitari, autori de tratate şi de manuale, oameni vestiţi.
Altceva, nimic
De trei zile se luptau Făt Frumos şi Zmeul Zmeilor… Adversarii erau deopotrivă de puternici, la fel de bina clădiţi şi tot aşa de pricepuţi în meşteşugul armelor, încât după atâta vreme, deşi de efort şi încordare năduşiseră amândoi nu se vedea nici un semn că unul sau altul ar avea o şansă în plus să-l biruie pe celălalt. Cam aşa devenise înfruntarea dintre ei, ca fraza precedentă, adică lungă şi cu multe virgule, dar până la un punct, mai va!