Flori GOMBOȘ: Necuvintele tale

culori leșioase
la mijlocul lui
aprilie
picurau mărunt
printre raze decolorate
așteptare și
un du-te-vino
să-ți închei ultimul nasture
la cămașă
să-ți ating mâinile
și tălpile
ca pentru ultima oară
gura mi se înșuruba
într-un sărut scurt
să-ți las respirul
să îngâne un murmur
așezat pe
o creangă frântă
un cântec suspinat
trecea prin tuburi sacre
toate s-au înălțat
cu tine
buza mea frământă
necuvintele tale
așteptările și speranțele
înșelate ce
s-au rostogolit rușinate
în batista de eter
pe care zace
ultima-ți lacrimă…

—————————–

Flori GOMBOȘ

5 septembrie 2019

Elena NEAGU: Frunza mea…frunză te’aștept…

Frunza mea…frunză te’aștept…

,,Oamenii înfrunzesc și desfrunzesc cu alți oameni.” Nichita S.

 

Când m-ai înfrunzit cu tine
și m-ai cununat cu cerul
depărtării ca blestem,
am știut că-n toamna noastră
înflorim târziu și cald,
când mă strigi și eu te chem
să-nfrunzim unul cu altul,
toată frunza unei vieți
care n-a-nfrunzit la timp
c-a uitat de primăvară,
rătăcită prin scaieți.
Când te-am înfrunzit cu mine
și te-am botezat cu dor,
ți-a-nfrunzit și tâmpla ninsă,
muguri ți-au crescut pe răni,
ți-a-nflorit pe iriși cerul,
căci m-am înălțat în tine,
ca o candelă aprinsă.
Când ne-am înfrunzit de drag
și ne-au nins cu dor cireșii
dintr-un mai uitat în piept,
ne-a-nfrunzit inima – n prag;
frunza mea … frunză te’aștept…

——————————–

Elena NEAGU

Septembrie 2019

 

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: în tine înfloresc sălciile

 

în tine înfloresc sălciile

 

seara se stinge în cuiburi uitate de păsări
totdeauna mă întristează casele părăsite
se strânge-n mine o dojană nedeslușită
o singurătate bătută de friguri
noaptea nu vine pentru toți odată

privesc de pe drumuri perspectiva
mi se pare în același pas cu orizontul
și nu mă las copleșit
iubirea o știu cum se desfășoară alături
în tine înfloresc sălciile
unii pescăruși s-au mutat de la mare
nu am nevoie de nicio înțelegere
ci mai mult de o inimă să o simt
cum bate pentru mine.

Când văd atâta zarvă pentru nimic
se naște-n mine o nepotrivire de suflet
fără aripi
doar tu și lumina sunteți sărbători
cu gândurile îmbrățișate de ploi și vânturi
care mai trec înnebunite de instincte

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

Septembrie 2019

Ala MUNTEAN: Mi-am prins sufletu-n Cuvânt

Mi-am prins sufletu-n Cuvânt
L-am înveșnicit pe-o clipă,
Am semnat un legământ
Să nu fac din el risipă.

M-am înfășurat c-un nor
(Sunt și eu un punct în zare!).
Mă înalț în al meu zbor,
De altfel, ca fiecare…

Răspândesc în jur scântei
Când se sparg tăcute vise.
Ce frumoși sunt anii mei!
Doar privirea îmi surase…

Zugrăvesc un strop de cer
Cu a inimii peniță,
Îmi prind dorul la rever
Și-l despoi de suferință.

Îmi prind sufletu-n Cuvânt
Și respir cu bucurie.
Mi-e iubirea Ta veșmânt,
Vieții mele armonie!

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

9 septembrie 2019

Mihaela BORZEA: Mai stau un veac în lanul de nebuni

Alerg să șterg pe frunte dimineți
De poezia oglindită-n rouă,
Tu nu mai știi de unde să mă-nveți,
Sunt doar un vers cu ritmul rupt în două.

E grea gutuia aprigelor veri,
Colindul ei mă mistuie-n travaliu,
Tu nu mai știi de unde să mă ceri,
Însă acesta-i ultimul detaliu.

 

În loc de struguri, viile au corbi
Ce-n lipsa ploii macină ciorchinii,
Tu nu mai știi de unde să mă sorbi,
Căci nu sunt must, sunt lacrima luminii.

Măceșii mi-au cusut veșmânt din țepi,
Să nu m-atingă păsări răpitoare,
Tu nu mai știi de unde să mă-ncepi,
M-am destrămat între Pământ și Soare.

Îmi legăn umbra în scrânciob de tei
Și-n flori de lut îmi vărs tăcerea sfântă,
Tu nu mai știi de unde să mă iei,
M-am risipit în fluturi care cântă.

Mai stau un veac în lanul de nebuni
Și dacă nu mă-ntorc, poate-i mai bine
Să nu mai știi de unde să m-aduni
Și nici de unde să te-aduni pe tine.

—————————-

Mihaela BORZEA

Septembrie 2019

Camelia CRISTEA: Nopţi de toamnă

Nopţi de toamnă

 

Toamna a jerfit altarul
Pomilor cu frunză deasă
Într-o lacrimă de ploaie
A promis că o să iasă

Urcă dealul pân’ la strungă
Şi doineşte iar cu foc,
Dintr-un fluier curge seara
Şi un fir de busuioc.

Vântul trece fără milă
Când e liniştea mai plină
Şi zburleşte iarbă arsă
Ce din somn a fost întoarsă,

Ceru-şi pune stele-n păr
Şi o lună la ureche
E regal de poezie,
Chiar acum la Curtea Veche…

Dintr-o liră fermecată
Se desprind mereu acorduri,
Note ample de iubire
Scriu temeinic iar pe corduri

Harfele sunt mângâiate,
Doar de mâinile curate
Şi oftează când vibrează
Lumea pare toată trează…

Toamna a umplut decorul
Furios se plimbă norul,
În trăsura lui de foc
Prinde cerul de mijloc.

Domnele puţin fricoase
Au cerut altă regie,
Doar cu flori şi poezie
Pentru nopţi de feerie…

—————————–

Camelia CRISTEA

București

Nastasica POPA: Pe deasupra morii

Îngenuncheată sunt în fața sorții
Cu aripi frânte, mai strâng la piept un gol
Și plec cu gândul, doar el fiindu-mi sol
Pălit de doruri, spre marginea morții.

 

Sinistru tărâm… pe cap port năframă!
Sub petic de cer miroase a ploaie…
Praful și fumul mă-ngroapă-n noroaie.
Mă trezesc…e vis, trăiam doar o dramă.

 

Îmi bate în geam cu stropii de ceară
Izul tomnatic, culori arămite,
Putred anotimp, nimic nu promite
Din zorii de zi pân’se face seară.

Prinsă ca-n năvod, viața pare-o carte,
Copaci dezgoliți… lepădându-și frunza,
Pământului brun țese iarăși pânza
Cămașă-i va fi peste an… s-o poarte!

Se rotesc în cerc, bezmetici, cocorii
Aripile-n zbor tulbură tot cerul,
Ele-adună nori… sufocând eterul,
Înspre zări se pierd… Pe deasupra morii.

——————————-

Nastasica POPA

Victor COBZAC: Un loc pentru voi

UN LOC ŞI PENTRU VOI

Dacă n-aş avea umbrelă,
Şi de sus… ar curge ploi,
Aş lăsa deschisă… uşa,
Şi ferestrele…amândouă,
Am un loc… şi pentru voi.

Cât de strâmt n-ar fi în suflet,
La o ceaşcă… de-aventură,
Mai intraţi…, nu fiţi modeşti,
Un cuvânt …de-aveţi de spus,
Nu-l lăsaţi s-adoarmă-n gură.

Daţii voie… să se… plimbe,
Să mai plângă, să mai cânte,
Adevăr… născut în chinuri
Lumea face rând… să-l guste,
Chiar şi mic, cât un grăunte.

——————————————

Victor COBZAC (VicCo)

Chișinău, Basarabia

Silvia BODEA SĂLĂJAN: Acasă

ACASĂ
 
pe prispa casei ceasul s-a oprit
și lacătul la poartă atârnă greu
în curte iarba a crescut cât gardul
dintr-o icoană plânge Dumnezeu


și tace totul amorțit de vreme
numai pustiul nu-i în risipire
cireșii au uitat să înflorească
și totul pare dincolo de fire

 

aștept ecoul unui timp în care
pe prispă râsul lumina o lume
dar nu-i decât tăcere și tăcere
tristețea vremii ce mereu apune

———————————

Silvia BODEA SĂLĂJAN

Al. Florin ŢENE: Scrie despre ceilalți cum ai scrie despre tine – Decalogul 4 pentru ziariști

            1. Ne-a ajuns până la noi apoftegma lui Confucius, scrisă pe la anul 500 î.Hr. care spune: “ Nu face altuia ce nu-ți place ție…dacă îți dorești înțelegere, ajută-i și pe ceilalți să aibă parte de ea; dacă îți dorești succes, ajută-i și pe ceilalți să-l atingă“.

            2. În această idee, Iisus propovăduia: “Faceți altora cum v-am făcut eu vouă, că în asta stau legea și profeții. “ Adică, ziaristul e necesar să ajute cititorul cu adevărul din cuvânt, dar și fapta.

            3. Cei care susțin că valoarea morală a unei acțiuni trebuie judecată în funcție de consecințe resping, în general, doctrina;aceasta este acceptată, de regulă, de filosofii care conferă acțiunilor valoare morală și le cuplează cu datoria de a proceda într-un anumit fel, indiferent de consecințe. Acționează în așa fel încât maxima acțiunii tale să poată deveni oricând un principiu al unei legislații universale.

            4. Să zicem că ți se pare greșit să permiți ca milioane de imigranți să se stabilească în România în fiecare an, dar că ești, totuși, de acord că unii este în regulă s-o facă. Unde ar trebui să tragem linie? Faptul că există și că e inevitabilă o doză de incertitudine în privința acestei decizii sau în legătură cu contextul nu înseamnă că nu ar trebui, totuși, luate o decizie. De aici se desprinde ideea: dacă le dai un deget…îți ia mâna toată.

            5. Există la un nivel mai elevat, idealuri morale. Acestea sunt, de obicei, pozitive și pot reprezenta finalități deschise: astfel, deși există o datorie morală în a nu fura de la ceilalți, faptul de a fi generos este un ideal moral care este, în principiu, nelimitat.O idee de bază se desprinde: e necesar să fim cu toții eroi, în condițiile când aceștia au două valențe? Eroii noștri sunt criminalii oponenților noștri, și invers.

            6. Problema dacă există noroc moral sau dacă judecățile morale sunt determinate măcar în parte de elemente de șansă care sunt în afara controlului nostru – a stârnit, în ultima perioadă, dispute filosofice intense.

            Dacă un jurnalist nu se poate abține în dușmănia sa față de cineva, poate fi un laș sau  un egoist- pentru că e  Continue reading „Al. Florin ŢENE: Scrie despre ceilalți cum ai scrie despre tine – Decalogul 4 pentru ziariști”