Silvia BODEA SĂLĂJAN: Acasă

ACASĂ
 
pe prispa casei ceasul s-a oprit
și lacătul la poartă atârnă greu
în curte iarba a crescut cât gardul
dintr-o icoană plânge Dumnezeu


și tace totul amorțit de vreme
numai pustiul nu-i în risipire
cireșii au uitat să înflorească
și totul pare dincolo de fire

 

aștept ecoul unui timp în care
pe prispă râsul lumina o lume
dar nu-i decât tăcere și tăcere
tristețea vremii ce mereu apune

———————————

Silvia BODEA SĂLĂJAN

One thought on “Silvia BODEA SĂLĂJAN: Acasă

Lasă un răspuns