Valeriu DULGHERU: 31 DE ANI DE SERBARE A LIMBII ROMÂNE ÎN BASARABIA

„Sărut vatra şi-al ei nume / Care veşnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume /Limba noastră cea română”.

(Grigore Vieru. Limba noastră cea română)

Mult Stimați Prieteni !!!

Vă felicit sincer cu a 31 aniversare a Limbii Române în Basarabia, la care participă din ceruri și se bucură irepetabilii Ion și Doina Aldea Teodorovici (https://www.youtube.com/watch?v=cx6nJq_GhlE)

La 31 august 1989 Sovietul Suprem al RSSM cu majoritate covârşitoare adoptă legile de funcţionare a limbilor (din 341 deputati, contra au votat 43, unul s-a abţinut). Din acest moment limba moldovenească (română) devine unica limbă de stat a RSSM, iar limba rusă – limbă de comunicare interetnică. Ulterior ziua de 31 august va deveni sărbătoare naţională oficială. În acea zi memorabilă, în grevă totală sau parţială se aflau: la Tiraspol – 44 întreprinderi de stat; Bender – 35; Chişinău – 31; Râbniţa – 25; Comrat – 18; Bălţi – 7; Ceadîr-Lunga – 5.

A fost un eveniment major, așteptat de românii din Basarabia de apr. 50 de ani, pe parcursul cărora regimul diabolic sovietic rusesc a trimis în surghiun în Siberia Limba Română, a rusificat totul ce se putea de rusifica, a dus o politică de deznaționalizare acerbă, după care ștabii de la Kremlin credeau că au dezrădăcinat complet elementul românesc din basarabeni.

S-au greșit acești ștabi de la Kremlin și cozile de topor. Ca și pasărea Phoenix românismul, limba română, a renăscut din cenușa focului ținut aprins aproape 50 de ani.

Să facem o retrospectivă a evenimentelor care au precedat acest mult așteptat eveniment.

Evenimente mai mici, care ulterior au crescut ca gogoloșul de zăpadă până la zeci de mii au avut loc de la sfârșitul anului 1987 și pe parcursul întregului an 1988. O să ne oprim doar la unele evenimente legată de Limbă, care s-au desfășurat în a. 1989/

La 4 ianuarie are loc o întrunire a intelectualităţii rusofone, la care este desemnat un grup de iniţiativă pentru crearea Interfrontului. Din grup au facut parte A. Andrievskij, A. Safonov, N. Babilunga, A. Bolşakov, A. But, A. Liseţkij, V. Solonari. A fost pus începutul luptei împotriva Limbii române.

La 19 februarie în Piaţa Victoriei din Capitală are loc un nou miting neautorizat, la care participă circa 10000 de simpatizanţi ai Mișcării Democratice (MD).

La 26 februarie circa 20000 de manifestanţi ai MD au blocat circulaţia transportului în centrul Capitalei şi au scandat în faţa CC: „Vrem limbă şi alfabet!”, „Daţi-ne istoria noastră!”, „Jos mafia!”, „Jos birocraţia!”, „Am pierdut încrederea!”. S. Grossu a încercat să potolească mulţimea promiţând că în două săptămâni vor fi făcute publice proiectele de legi privind funcţionarea limbilor.

La 12 martie a avut loc un nou miting neautorizat în faţa CC al PCM (MD a cerut, dar nu a obţinut autorizarea) cu tema apropiatelor alegeri (din 26 martie) în SS al URSS. Pentru prima oară de asupra coloanelor de manifestanţi a fost ridicat DRAPELUL TRICOLOR. Au loc noi altercaţii cu miliţia în cadrul manifestaţiei. Noul ministru de interne V. Voronin vorbeşte despre „dirijori” şi „grupuri de asalt” în rândul manifestanţilor. Presa oficială începe o campanie grosolană de defăimare a MD şi a Cenaclului „Alexe Mateevici”.

La 19 martie la Teatrul de Vară are loc un mare miting-maraton de şapte ore. La miting au acceptat să participe primul secretar al CC al PCM S. Grossu, preşedintele Prezidiului SS A. Mocanu,  preşedintele Consiliului de Miniştri I. Calin ş.a., care au încercat să răspundă la un şir de întrebări. În rezoluţia mitingului se cerea din nou publicarea de urgenţă a proiectelor de legi pentru a se evita noi manifestaţii neautorizate.

La 26 martie au loc alegerile în Sovietul Suprem al URSS. Din partea Moldovei deputaţi au devenit: I. Druţă, G. Vieru, D. Matcovschi, M. Cimpoi, I. C. Ciobanu, E. Doga, N. Dabija, I. Hadârcă, A. Grăjdieru şi alţi militanţi pentru renaşterea naţională.

La 31 martie în premieră, orăşelul Kutuzov este rebotezat în Ialoveni. De asemenea, au fost publicate în presa pentru dezbateri proiectele legilor privind funcţionarea limbilor elaborate de oficialităţi şi care declarau limba moldovenească ca limbă de stat, iar limba rusă – limbă de comunicare interetnică. Chestiunea trecerii scrisului moldovenesc la grafia latină urma să fie soluţionată în alte legi.

Mitingul din 9 aprilie organizat de MD, la care au participat 25000 de oameni, a votat unanim proiectul USM privind limba se stat şi trecerea la grafia latină. A fost cerută retragerea imediată din discuţie a proiectelor oficiale calificate ca mostre ale incompetenţei politice şi juridice.

La 15 aprilie Prezidiul Sovietului Suprem revine la problema funcţionării limbilor, răspunzând astfel la Scrisoarea deschisă a grupului de deputaţi ai URSS, promiţând să dea publicităţii până la sfârşitul lunii aprilie proiectul de lege privind trecerea la grafia latină. În presă reîncepe valul de discuţii.

La 17 mai prin decizia Biroului CC al PCM este destituit din post redactorul-sef al ziarului „Moldova Socialistă”, pentru „păcatul” de a fi publicat proiectul alternativ al legii privind funcţionarea limbilor elaborat de Institutul de limbă şi literatură al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Doar protestul ferm al colectivului ziarului şi ameninţarea cu o grevă a mass-media au constrâns CC să-şi anuleze decizia.

În seara zilei de 17 mai a fost grav accidentat deputatul poporului din URSS, scriitorul, redactorul-sef al revistei „Nistru”, Dumitru Matcovschi, cutremurând întreaga opinie publică.

La 20 mai în Sala mare a USM şi-a desfăşurat lucrările Congresul de constituire a Frontului Popular din Moldova (FPM), convocat de grupul de iniţiativă al MD. La Congres au partucipat delegaţi din 30 de raioane şi oraşe, precum şi delegaţi ai Mişcării ecologice „Acțiunea verde”, Cenaclului „Alexe Mateevici”, Ligii democratice a stidenţilor, Asociaţiei istoricilor, Societăţii de culturaMoldova” din Moscova. Congresul a adoptat Programul şi Statutul FPM.

La 4 iunie în Piaţa Victoriei are loc primul miting autorizat al FPM. Piaţa a fost inundată de flamuri tricolore. La miting s-a cerut eliberarea neîntarziată a demonstranţilor arestaţi la 12 martie, fapt care s-a şi întâmplat după mai multe ore de negocieri.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: 31 DE ANI DE SERBARE A LIMBII ROMÂNE ÎN BASARABIA”

Mircea Dorin ISTRATE: ȚINEȚI LIMBA NEPIERITĂ

ȚINEȚI  LIMBA  NEPIERITĂ

 

Moșii noștri, înțelepții, pusu-ne-au în gând povață,

Să-nvățăm că doar credința  și cea limbă țin în viață

Neamul nostru din-ceputuri, până-n ziua de apoi,

Ca să fim pe huma noastră și în bine și-n nevoi.

 

Că doar limba și credința dau speranță și putere

C-al nost neam, ce-i vechi cât lumea, niciodată nu va piere,

Iar de-om ține între graniți pe acei care vorbesc

Limba noastră strămoșească, vom ajunge în ceresc.

 

Numai limba românească are-n ea cuvântul DOR,

Ce doar noi îl înțelegem, îl simțim, ne poartă-n zbor,

Ne ridică în tăria cerului  cel însfințit,

Ne alintă, ne mângâie în smerit și-n fericit.

 

Și-apoi câte mii cuvinte cu-alte mii de înțelesuri

Dau în  rând din fiecare minunate alte sensuri,

Ce fac limba noastră vie, dulce ca o primăvară,

Ce de-oalinți în al tău suflet, ții în tine o comoară.

 

MAICĂ, DOINĂ, NEAMUL, ȚARA,  HUMA, toate-s lăcrimate

Și cu viața noastră-ntr-una din vechime-s apărate,

De-asta marile cuvinte au în ele cea putere

Ce ne fac eroii zile, când ea, patria, ne-o cere.

 

Țineți limba nepierită, țineți datina străbună,

Țineți sfinte obiceiuri de din vremea cea bătrână,

Și păstrați dulceața limbii, ceea veche, din-ceput,

Ca să știm că suntem umbra timpului  pe-aici trecut.

*

Limba noastră românească e un figure de miere,

Dați-i sfântă-nchinăciune să își ia din noi putere,

Că de-o ținem în onoare, în curat și în cinstire,

Fi-vom ici, pe huma asta, timp lungit, spre veșnicire.

 

31.08.2020 – Ziua Limbii Române

 

 

PUTEREA  SLOVEI  SCRISE

 

Vă desprindeți din icoane zugrăvite pe-al nost’ suflet

Corifeilor de limbă și simțire românească,

Voi ce-ați lustruit cuvântul cela vechi să strălucească,

Ca s-adune laolaltă românescul nostru cuget.

 

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: ȚINEȚI LIMBA NEPIERITĂ”

Al. Florin ŢENE: GLORIE LIMBII ROMÂNE

GLORIE LIMBII ROMÂNE

 

Mi-e dat să-mi rostesc gândurile

să visez

în Limba Română,

fiecare cuvânt un fagure,

ca mierea luminii în degetarul macilor,

ca vârsta arborilor în cercuri,

în fiecare din ele trudeşte un străbun,

veghează o baladă.

 

Patria Limbii Române e Istoria

acestor plaiuri păscute de Mioriţa,

modelate de doine

şi fiecare cuvânt al ei a fost cioplit

cu grijă

la izvoarele dorului.

Ea nu poate fi mutată,

cum nu se poate înstrăina fântâna

de izvoare.

                       

Am spart coaja de nucă

a cuvântului şi peste înţelesuri am dat

de bine, dulci ca mierea,de ducă

şi ură,

avea gust de zgură

dar şi de păcat,

simţeam eminesciană vibraţie,

înţelepciunea lui Pann din gură în gură

era în sămânţa gata de germinaţie.

 

Am spart coaja seminţei cuvântului

şi-am dat peste altă sămânţă,

un alt înţeles, o altă cărare,

o altă speranţă,

o clanţă

pentru o altă,

o altă…

                                               

până rămâne

măduva Limbii Române.

 

În fiecare cuvânt e un oier,

un ţăran

care face holda să cânte

imnurile acestui pământ

scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente

ale brazdelor.

 

Rostiţi un cuvânt în limba noastră

şi veţi simţi

şi gustul mierii

şi vânturile veacurilor

şi mirosul câmpiilor.

 

Rostiţi un cuvânt în Limba Română

şi veţi auzi

mângâierile mamei

şi vorbele tatei grele ca piatra

din temelia casei.

 

Ascultaţi un ţăran vorbind ogorului

şi veţi vedea cum trec cuvintele

din hrisoave în versurile eminesciene

precum ploaia în rădăcini.

Aceasta este eternitatea ei,

gloria ei

de a fi mereu

ca frunzele pe o cetină seculară.

–––––––––––––-

Al Florin ŢENE

Cluj-Napoca

31 August 2013

(de Ziua Limbii Române)                                 

 

Tatiana Doina POPOVICI în ,,dialoguri literare” cu poetul Corneliu Neagu (12)

MOTTO: „ A nu fi iubit este doar un ghinion, a nu iubi este o nenorocire”. (Albert Camus)

Albert Camus (n. 7 noiembrie 1913 la Dréan, Algeria – d. 4 ianuarie 1960 la Villeblevin, Franța) a fost romancier, dramaturg și filozof francez, laureat al premiului Nobel pentru literatură. Personalitate complexă a culturii franceze, Albert Camus se afirmă ca scriitor și întemeietor al  unui nou curent ideologic, existențialismul, al cărui fundament teoretic îl oferă, cu deosebire, prin două eseuri filozofice: Mitul lui Sisif – 1942 și Omul revoltat – 1951. Opera lui cuprinde romane, povestiri, piese de teatru și eseuri, ilustrând, în ansamblu, raportul dintre individ și societate. În 1942 apare celebrul său roman STRĂINUL, apoi alte două romane, CIUMA, în 1946 și CĂDEREA în 1956. În dramaturgie s-a remarcat cu piesele de teatru CALIGULA (1938), NEÎNȚELEGEREA (1944), STAREA DE ASEDIU (1948) și CEI DREPȚI (1949).

 

ULTIMA ORĂ

 

La marginea nopții întârzie somnul

în gândul rămas lângă ușă stingher

pe franje de karma ce umplu ecranul

cu doruri căzute de-a valma din cer.

 

Le văd la fereastră venind încărcate

cu dulci amintiri regăsite-n trecut,

ce vor să-mi aducă, pe căi neumblate,

surâsul jertfit într-un ultim sărut.

 

Iar buza-mi crispată, rămasă rănită

în visul ce-ți caută umbra prin cer,

mai tremură încă, de-atunci neoprită,

sub ochii-mbrăcați în armură de fier.

 

Se scurge-n pendulă și ultimă oră

în care speranța mă duce-n trecut

să-mi caut destinul privind de la proră,

bătrân marinar…, pe vapor nevăzut!

 

Tatiana Doina Popovici:  La limita dintre seară și noapte („la marginea nopții”), Eul liric, aflat între stare de veghe și somn, își amintește iubirile trecute care defilează pe ecranul amintirilor, umplut cu „doruri căzute de-a valma din cer”. Așadar, prima strofa surprinde Eul liric aflat între realitate și vis.

În a doua strofă, Morfeu îl cuprinde în brațele sale și, la fereastră, apar doruri „cu dulci amintiri regăsite-n trecut”. De fapt „karma” este o defilare a vieții trecute care lasă urme asupra vieții prezente sau a celor viitoare. Karma este conceptul reîncarnărilor în filosofia indiană. Amintirile vor să-i aducă poetului, „pe cai neumblate” imaginea surâsului „jertfit într-un ultim sărut”. Eul liric este încă „în visul” ce „caută umbra” iubitei „prin cer”. Tot în vis, poetul, prin Eul său liric, simte rana ultimului sărut pe buza ce „tremură […] de-atunci neoprită/ sub ochii-mbrăcați în armură de fier”

Imaginile din strofele a doua și a treia se referă la iubiri care dispar  odată ce „se scurge-n pendulă și ultima oră” dintr-o noapte în care  „speranța” îl duce pe poet în „trecut”,  Eul liric aflându-se între vis și realitate, căutându-și destinul   „privind de la proră/ bătrân marinar…, pe vapor nevăzut!”.

Prima strofa se refera la starea dintre realitate și vis, următoarele două se refera la vis, iar ultima surprinde Eul liric între vis și realitate. Această pendulare între realitate și vis, vis, vis și realitate este specifică poetului Corneliu Neagu care dă valori expresive unor obiecte cunoscute și folosește oniricul pentru a le exprima.

În cele patru strofe, a câte patru versuri, cu rima încrucișată apar metafore ca: „la marginea nopții”, „gând stingher”, „franje de karma”, „rămas stingher” (prima strofa), „dulci amintiri” (inversiune), „căi neumblate”, „surâsul jertfit” (a doua strofa), „buza crispată”, „buza rănită”, „armură de fier” (a treia strofa) și „bătrân marinar” (inversiune), „vapor nevăzut” (a patra strofă). Pe lângă metafore, autorul folosește personificări: „gândul rămas lângă ușa”, „buza… mai tremură încă”, „ochii-mbrăcați în armură”.

            Cuvintele: nopții, visul, somnul, ecranul, umbra aparțin oniricului, iar: gând, fereastră, surâs, ochii, pendula, prora, marinar, vapor, franje aparțin realității. Alternarea lor pune în lumină un tablou în care apare și un element cosmic, „cer”. Titlul este alcătuit dintr-un numeral ordinar cu valoare de adjectiv – „ultima” și un substantiv ce reprezintă o unitate de timp, „oră”.

Corneliu Neagu: ULTIMA ORĂ este un poem de factură expresionist-onirică în care franje de amintiri, de dor și de karma interferează într-un spațiu-timp cu manifestări care marchează Eul liric cu sentimente foarte puternice. Pe parcursul celor patru strofe ale poemului, cititorul este purtat pe căile nevăzute ale visării neîngrădite, prin „umbrele” trecutului pentru a găsi perspective noi ale speranței.

În prima strofă, pe fondul insomniei („întârzie somnul”), gândul rămâne „lângă ușă stingher/ pe franje de karma […] cu doruri căzute de-a valma din cer”. Aceste doruri (strofa a doua) vin încărcate cu „dulci amintiri” ce vor să-i aducă poetului, „pe căi neumblate”, „ surâsul jertfit într-un ultim sărut”. În strofa a treia gândul, transformat în vis, „caută umbra” iubitei (subînțeles, dispărută) „prin cer”. Iar buza poetului, rămasă „crispată” după acel ultim sărut, ”mai tremură încă, de-atunci neoprită,/ sub ochii-mbrăcați în armură de fier”. În ultima stofă „speranța” îl duce pe poet „în trecut” să-și caute „destinul privind de la proră”, ca „bătrân marinar” de pe un „vapor nevăzut!”. Speranța se scurge prin ceasul cu pendulă la „ultima oră”, fapt ce sugerează vârsta senectuții, încărcată cu amintiri.

Poemul ULTIMA ORĂ a fost publicat mai întâi în revistele on-line LOGOS & AGAPE și CONFLUEȚE LITERARE, primind aprecieri favorabile din partea cititorilor. În august 2020 a fost inclus în Antologia lirică POEME PESTE TIMP, Ed. BREN, București, 2020.

TĂCERILE

 

Ce grele sunt tăcerile din jurul meu,

când mă cuprind și le ascult pe toate! –

revin din arcul frânt al unui curcubeu

cu lungi păreri de rău nevindecate.

 

În preajma mea le simt în fiecare zi,

stând adunate-n umbrele opace –

de-acolo îmi recită zeci de poezii

sperând că ar putea să mă împace.

 

Dar versurile cadențate mă rănesc,

cu doruri stând pe gânduri răsfirate,

din poarta neuitării ele-mi amintesc

că v-am iubit ca un nebun pe toate.

 

În gândurile mele vă iubesc și-acum,

chiar dacă toamna vieții ne desparte –

veniți, lăsând părerile de rău pe drum,

să mai citim poeme dintr-o carte!

 

Când zorii se vor prinde de fereastră,

veți fi plecat lăsând-mi doar tăcere

și florile privind-mă duios din glastră

cum încă-adun poeme prin unghere.

Continue reading „Tatiana Doina POPOVICI în ,,dialoguri literare” cu poetul Corneliu Neagu (12)”

Lucreția BERZINTU: ZIUA LIMBII ROMÂNE – 31 august

„A vorbi despre limba în care gîndești, a gîndi – gîndire nu se poate face decît numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o zi de sărbătoare. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește arbore, malul se numește mal, iar norul se numește nor. Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci cînd am învățat o altă limbă.” (Nichita Stănescu)

Limba română, sărbătorită la maturitate, are o istorie îndelungată. O limbă romanică, vorbită în principal în România şi Republica Moldova, are patru dialecte care se disting: 1) daco – român, vorbit în România şi Republica Moldova precum şi în diaspora; 2) aromân, sau macedo – român, vorbit în comunităţile din Grecia, Albania, Bulgaria, Kosovo, Serbia; 3) megleno – român, un dialect aproape dispărut din nordul Greciei, şi 4) istro – român, de asemenea aproape dispărut, vorbit în peninsula Istria din Croaţia.

Limba română, singura limbă romanică din Europa de Est, a suportat mai multe influenţe de-a lungul istoriei. Însă, a vorbi despre istoria unei limbi – în cazul de faţă, limba română, ar fi imposibil să nu te raportezi şi la istoria poporului român. Prima perioadă a limbii noastre este perioada dacică, dacii fiind prima civilizaţie care a trăit în zona în care se află acum România. Constantin C. Giurescu, în cartea sa, „The Making of the Romanian People and Language”, scrie şi care au fost activităţile principale ale dacilor. În principal s-au ocupat cu agricultura.

A doua perioadă este cea de romanizare, după cucerirea Daciei de către romani, în anul 106, după mulţi ani de lupte. Romanizarea s-a întâmplat destul de repede, în cei 165 de ani, prin căsătorii mixte, prin răspândirea religiei creştine cu ajutorul misionarilor…

După romanizare a fost o perioadă de influenţă slavă, când în timpul secolului al 7-lea şi pe parcursul secolului al 9-lea, când au venit slavi în zona Daciei, ifluenţa fiind şi prin pronunţia cuvintelor.

Cel mai vechi document scris în limba română, păstrat, este „Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către judele Braşovului” (1521), descoperită în 1894 în Arhivele Naţionale ale judeţului Braşov unde se păstrează şi astăzi. Cea mai veche inscripţie în aromână este datată la 1731.

Limba română a fost introdusă ca obligatorie, în actele de stat şi în ritualul religios, în timpul voievozilor Vasile Lupu (1634 – 1653) în Moldova şi Matei Basarab (1632 – 1654) în Ţara Românească.

Prima gramatică românească se datoreşte lui Samuel Micu şi Gheorghe Şincai. Datează din anul 1780, se intitula „Elementa linguae daco – romanae sive valachicae” şi a fost tipărită la Viena.

A urmat o perioadă de re-latinizare, spre secolul al 19 – lea. Pe la anul 1800, lingviştii români au lucrat pentru crearea unei limbi mai frumoase, nobile… prin anumite modificări, eliminând unele cuvinte dure, de origine slavă.

În prima jumătate a secolului al 19 – lea a început o perioadă de „iluminare” în România. Au fost traduse cărţi ale unor scriitori din vest, ca: Racine, Moliere, Lemartine… În acea perioadă, scriitorul teoretician român, Ion Heliade Rădulescu şi-a scris opinia cu privire la purificarea limbii literare româneşti. El a vrut „să ne unim în scris şi să ne facem pentru noi înşine o limbă literară.”

Continue reading „Lucreția BERZINTU: ZIUA LIMBII ROMÂNE – 31 august”

Alexandrina TULICS: Prindeam flăcări jucăușe

Număram norii, adunam peticele să le facem pături în mai multe culori, ca-n zilele când înmulțeam făina făcând din ea colțunașii umpluți cu gemul întărit, când ouă erau adăugate omletei cu brânză și legume din care mâncau copii dornici de joacă și râs pe înfundate, când cineva al casei voia să se odihnească după văni de haine spălate cu mâna care își arătau curățenia afară pe sârmă.
 Spărgeam lemne, le tăiam cu joagărul, schimbam mânușile între noi fetele să nu ne înghețe mâinile, căram brațe mari de lemne pe care le stivuiam în cămară ca niște rafturi ce păreau pereți dubli ai camerei . Ridicam coșuri cu lemnele tăiate, le duceam la gura sobei unde citeam povești uitând să răspundem celor mai frumoase îndemnuri de; haideți la masă !
 Ni se luminau fețele ca îngerilor în zbor, pictați pe frescele lumii, prindeam flăcări jucăușe pe față, dându-le nume, le chemam și parcă se întorceau luminându-ne iar noi eram atât de fericite! Nuci sparte cu ciocanul cel mic, miez dulce și povestiri din vara atât de bogată în care prințesele ei eram noi surorile.
 Rochițe cu fundițe la fel, sandale cu același model, doar Luci avea culoare deosebită de a mea si a Irinei, ea fiind mai mare, astfel să nu le încurcăm la îmbrăcat. Pomi încărcați de roade, un cântec din frunză care străbătea seara care ne apucase numărând stelele, certându-ne câteodată pe ele, ca și când erau ultimele, ca la geamul cel mic unde se termina pâinea adusă pe cartelă.
 Miros de boască, prune, struguri striviți din al căror must mă înțeapa și acum limba. Nuci, nuci, nuci câte butoaie rămăseseră goale în toamna aceea… Sat adormit sub bolta stelară, câte-o cucuvea ce-și uitase puii necertați se întorcea fulgerând văzduhul cu mustrarea ei.
 Greieri concertând ca în ultimele zile de toamnă-n care-și pregăteau seara concertelor. Un bunic cu spatele adus, care făcea doi pași înainte și alții înapoi sprijinit în baston, croindu-și cruci mari în vorbele mulțumirii pentru tot binele.

Continue reading „Alexandrina TULICS: Prindeam flăcări jucăușe”

Ioan POPOIU: SFÂRȘITUL ROMÂNIEI MARI

În urmă cu 80 de ani, se petreceau evenimente grave…

Vara anului 1940 a reprezentat, pentru neamul românesc, unul din cele mai dureroase momente ale istoriei saie frământate!

La 23 august 1939, la Moscova, a fost semnat Pactul de neagresiune între Rusia bolșevică și Germania național-socialistă! Pactul conținea un protocol adițional secret (s-a aflat despre el după război), care prevedea delimitarea „sferelor de interese” între Rusia și Germania, în zona cuprinsă între Marea Baltică și Marea Neagră. Acordul avea aplicativitate imediată!

La 1 septembrie 1939, Germania a atacat Polonia, Varșovia a fost bombardată, armata poloneză înfrântă, iar la 17 septembrie, armata rusă a invadat estul Poloniei, care a fost anexat Rusiei (o suprafață de peste 150.000 de km2).

La 30 noiembrie 1939, Rusia a atacat Finlanda, micul dar eroicul popor finlandez s-a apărat cu vitejie, provocând mari pierderi rușilor, dar în martie 1940, înfrântă, ea a cedat Rusiei Karelia.
În iunie 1940, pe când Germania era angajată în războiul cu Franța și nu putea interveni, Rusia a atacat țările baltice, Lituania, Letonia și Estonia, pe care le-a ocupat și anexat (în protocol era vorba doar de Lituania!).

Pactul dintre Germania și Rusia a produs în România un adevărat șoc, practic țara noastră era condamnată, posibilitățile ei de acțiune s-au redus drastic. Izolarea ei internațională a intrat în faza finală! La începutul verii 1940, România se afla în plină izolare politică, diplomatică și militară, lipsită de orice sprijin dinafară, fiind pândită din toate părțile de mari primejdii.

După capitularea Franței, la 22 iunie 1940, eveniment care în România a avut „dimensiuni înspăimântătoare” (a fost un adevărat cataclism!), țara noastră, șocată, înfricoșată, urmărea cu sufletul la gură acțiunile Rusiei.

Și nenorocirea a venit, într-adevăr, la ceas de noapte, la 26 iunie 1940, ora 22, Molotov a înmânat ambasadorului Gh. Davidescu, ultimatumul rusesc privitor la cedarea Basarabiei și Bucovinei. Efectul ultimatumului rusesc la București a fost devastator. România, pusă cu spatele la zid, a apelat, în disperarea ei, la aliatele ei din Înțelegerea Balcanică (Iugoslavia, Grecia și Turcia), la Germania însăși, dar în zadar! La 27 iunie 1940, ora 12, s-a întrunit primul Consiliu de Coroană, în problema cedării Basarabiei, cu participarea a 27 de miniștri și consilieri, dintre care 11 au votat împotriva ultimatumului, 10 pentru și restul au propus negocieri. Mareșalul Palatului, Urdăreanu, a propus atunci și Consiliul a hotărât mobilizarea armatei române!

Dar, inainte să fie semnat decretul de mobilizare, în aceeași zi, seara, la ora 21, a fost convocat al doilea Consiliu de Coroană, în care 19 membri au votat pentru acceptarea ultimatumului, iar 6 împotrivă! Era o schimbare diametrală de atitudine! Ce se-ntâmplase?

Continue reading „Ioan POPOIU: SFÂRȘITUL ROMÂNIEI MARI”

Maestrul Eugen Doga si compozitiile sale au fermecat publicul clujean: ”Muzica noastră este dorul…”

Peste 500 de spectator au luat parte la un spectacol de excepție la Iuliu Park. Celebrul compozitor Eugen Doga din Rep. Moldova și cel mai mare compozitor al fostei URSS a fermecat publicul clujean într-o seară magică.. Într-atât de cunoscute au devenit valsurile sale, încât toată lumea le fredonează! „Gramofon” sau „Dulcea si Tandra Mea Fiara” din filmul cu aceelași nume au ridicat spectatorii în picioare.. .S-a fredonat „Nana Toha” din filmul Șatra, a cărei coloana sonora a scris-o?

Aceste valsuri au fost declarate de UNESCO capodopere ale secolului XX. Critica de specialitate îl declara „cel mai mare compozitor roman in viata”. Concertul a fost posibil prin bagheta lui Ioan Vrășmaș, manager Opera Vox.

În seara zilei de 29 August 2020, maestrul Eugen Doga si compozițiile sale binecunoscute au încântat audienta în concertul extraordinar din Iulius Parc din Cluj – Napoca, începând cu ora 18:00 prin spectacolul „SIMFONIA IUBIRII – EUGEN DOGA SI MUZICA SA” alături de Orchestra, Soliștii și Ansamblul de Balet „Opera Vox”! Pe scenă au urcat și soprana Diana Birta și tenorul Marius Boroș, alături de orchestra simfonică, coordonată de dirijorul Matei Pop, și de ansamblul de balet al VOX Opera. Au oferit un exemplu de virtuozitate la acordeon și vioară familia Vitalie Advahov.

La final, reprezentantul primarului Emil Boc, dr.Ionuț ȚENE, i-a acordat compozitorului o diploma de excelență din partea edilului clujean pentru întreaga carieră de excepție.

Eugen Doga le-a mulțumit clujenilor pentru primirea călduroasă ”Clujul este un oraș minunat, iar muzica noastră este dorul”.

 

NapocaNews

Ioan MICLĂU-GEPIANU: LIMBA ROMÂNEASCĂ – PREȚIOASĂ DĂRUIRE DIVINĂ!

   

      Limba Românească este prețioasa dăruire, roditoarea veșnicei reînvieri de Neam dăruită de Dumnezeu!

Este o Limbă cu rădăcini străvechi, așa cum spun Istoriile, rădăcini din care încă au crescut multe alte si frumoase limbi de popoare! Sfânt este acest Neam românesc, roditor Eden îi este pământul așezat între râurile cu izvoarele lor carpato-dunărene. Însăși această  tainică Românie, după cum o definea cărturarul Artur Silvestri, este taina sufletului neamului nostru, care se adeverește prin graiul limbii pe care o vorbim!

      Orală sau scrisă, sculptată sau pictată, cântată sau scrisă în revistele literare, Limba românească este  viul prin care  inspirăm credința noatră creștină ortodoxă, căci împreună acestea ne identifică în timp și spațiu, și ne va identifica întotdeauna. Precum o piatră de hotar am avut întotdeauna o intelectualitate românească prin care se  purta de grijă acestei limbi naționale, o îngrija prin legile ei gramaticale, o înfrumuseța cu simțirile cele mai gingașe și creștine în dulcile ei exprimări, curate și nestricate.

      Mihai Eminescu a fost florarul îngrijitor al grădinei noastre lingvistice, a curățat și șlefuit o limbă ca un cântec, ca un fagure de miere, a înălțat-o între celelalte  limbi create de Dumnezeu, căci o iubea!

       Așa să facem și noi azi! Am 80 de ani, timp în care de Eminescu nu m-am depărtat.  Poezia este floarea unei Limbi, iar Eminescu este și va fi floarea Limbii Românești, prin poezia și simțămintele căruia creștem noi și generațiile viitoare.

         Dumnezeu va ridica cu siguranță mai multe pietre de hotar ale românismului, chiar dacă momentan bântuie furtuni de tot felul, fiindcă nu este acest neam lipsit de rădăcini sănătoase;  vedem Continue reading „Ioan MICLĂU-GEPIANU: LIMBA ROMÂNEASCĂ – PREȚIOASĂ DĂRUIRE DIVINĂ!”

Lia RUSE: GRAIUL NOSTRU

Graiul urcă pe mătasea inimii mustind de vise

Și-n hrisoave de istorii, să știm unde ne-am născut!

Într-o țară credincioasă cu-atâtea lumini aprinse,

Pe-un relief divin  pe care multe hoarde ni l-au vrut…

Cu metafore,-mbogățesc oamenii limba bătrână,

Adunându-le din vremuri  lungi, în urmă, chiar străvechi

Cu nesaț de adevăruri și cu dor ce-o să rămână

În ochi țesut și-n inimă, -luat- din timpurile vechi…

Ascultându-ne vorbirea  sfântă, rostită în clipă,

Din iubire, peste gândul plin de flăcări șerpuind,

Grai sfătos te-ai strâns din vorbe și din gesturi în risipă,

Fiind cea mai dulce limbă, în gândire strălucind.

Graiul e legat cu semeni și,.. ia din viață ce e bun:

Înțelepciune măreață-ntr-o mândrie crescândă

În armonia din suflet, în iubirea atât de blândă,

Cu-obiceiurile culte și-n portul nostru străbun…

Graiul urcă pe mătasea inimii mustind de vise

Și-n hrisoave de istorii, să știm unde ne-am născut!

Într-o țară credincioasă cu-atâtea lumini aprinse,

Pe-un relief divin pe care multe hoarde ni l-au vrut…

–––––––

Lia Ruse          

Montreal, Canada