Alexandru NEMOIANU: ,,Sate de vacanță”

Banatul de munte este una dintre cele mai frumoase zone geografice pe care le-am văzut. Nu spun că acolo sunt “cele mai frumoase locuri din lume”, dar cred că sunt locuri la fel de frumoase ca și cele mai frumoase din lume. Există acolo munți spectaculoși, dealuri submontane impresionante și văi intramontane fără egal: calde, intime, primitoare. Iar totul este, încă, acoperit de păduri de fag și brad. Banatul montan a fost binecuvântat cu locuitori cu mare personalitate și cu rădăcini milenare. În regiune sunt orașe și sate frumoase și, mai ales, cu o identitate puternică și diversă. Pe scurt o zona de enormă frumusețe.
În ultimii ani această regiune a intrat în ritmul unor transformări rapide și profunde. Părerea mea este că oamenii s-au adaptat bine și pot întâmpina viitorul fără frică și fără așteptări fără acoperire. De fapt, psihologic, acești oamenii erau pregătiți pentru schimbări căci au avut parte de ele și în trecut. Ca soldați grăniceri strămoșii lor au străbătut Imperiul, luptând acolo unde era lipsă, au văzut diversitatea lumii și au știut să adauge sau să ignoreze cele din “lume”. Sunt încredințat că așa vor face și acuma.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,Sate de vacanță””

Centenarul Marii Uniri – unitatea națională a românilor de pretutindeni

În dialog: Academia Româno-Americană de Științe și Arte (ARA) și Galina Martea, membru titular ARA, dr., savant, scriitoare (poetă, prozatoare, publicistă), jurnalistă

 

ARA: Apartenența la un forum academic presupune din start recunoașterea unor vectori și parametri valorici, profesionali ai persoanei respective. Dumneavoastră, desigur, nu faceți excepție. V-am ruga să ne spuneți cum ați defini importanța Academiei Româno-Americane pentru intelectualitatea română de pretutindeni?

Galina Martea: Mai întâi de toate, va mulțumesc mult pentru faptul că m-ați onorat cu prezența în cadrul acestui dialog. Totodată,  aș dori să vă transmit cele mai sincere felicitări și urări de bine pentru faptul că existați și sunteți prezentă în viața oamenilor de știință și de cultură din Diaspora Română!

Cât privește întrebarea actuală, în viziunea mea, ARA este unitatea națională a românilor intelectuali de pretutindeni și, respectiv, ARA reprezintă la nivel mondial identitatea română a oamenilor de știință și de cultură. Iar dacă ne referim și să definim ce este unitatea națională a unui popor, atunci aceasta este o expresie care se asociază în mod direct cu: identitatea națională, conștiința națională, demnitatea națională, ideea națională – toate exprimând același sens și conținut prin care se manifestă sentimentul și atitudinea omului față de întreaga diversitate a valorilor naționale. La rândul lor, valorile naționale sunt conținutul propriu ce aparține unui popor, unei națiuni, unui stat. Deci, tot ce are tangenţă cu expresia cuvântului „național” este conținutul și centrul de legătură ce ține în corelație demnitatea și identitatea unui popor şi, nemijlocit, ține într-o corelație unitară toate domeniile de activitate umană și socială ale acestuia. Deci, prin această corelație se intersectează și unitatea națională, expresie și substanță de valoare în existența unei națiuni. Astfel, prin intermediul segmentului de unitate națională se intersectează și prezența și, în același timp, importanța Academiei Româno-Americane, forum academic ce valorifică/onorează și promovează în cel mai distinct mod valorile culturale, spirituale, științifice ale neamului românesc. Reprezentând și întrunind intelectualitatea poporului român și nu numai, ARA se identifică prin personalitatea sa ca cel mai important centru academic al oamenilor de știință din diaspora română. Având în palmares personalități de o valoare aparte a neamului românesc, ARA mereu a întrunit și continuă să unească în rândurile sale pe cei mai onorabili oameni de știință și de cultură din întreaga lume. Spre exemplu, printre membrii onorifici ai Academiei Româno-Americane au fost prezenți: profesorul și filozoful Mircea Eliade, scriitorul și dramaturgul Eugen Ionescu, profesorul George Emil Palade – laureat al Premiului Nobel în fiziologie şi medicină pentru anul 1999, academicianul Augustin Buzura etc. De asemenea, printre membrii de onoare sunt prezenți savanți cu renume: academicianul Eugen Simion, ambasadorul John R. Davis (S.U.A.), profesorul Maria Manoliu-Manea, profesorul Ruxandra Vidu (actualul președinte ARA) și, respectiv, multe alte personalități marcante din domeniul științei. Respectiv, cu mult prestigiu, ARA colaborează activ și întreține în permanență legături de comunicare spirituală/intelectuală cu cele mai importante centre științifice precum: Academia Română, Academia de Științe Medicale din România, Academia de Științe a Moldovei, Institutul Cultural Român etc., în așa mod, contribuind enorm la dezvoltarea culturii academice. Prin urmare, ARA este o instituție academică ce reprezintă, în primul rând, istoria și dezvoltarea complexă a propriei activități, aceasta fiind în corelație directă cu procesele evolutive ce aparțin propriei națiuni.

ARA: Când vă referiți la unitatea națională, identitatea națională a unui popor ce aspecte prioritare urmează a se promova în politica de convingere și conștientizare ale acestora pentru  cetățeanul din societatea română?       Continue reading „Centenarul Marii Uniri – unitatea națională a românilor de pretutindeni”

Mugurel PUȘCAȘ: Femeie

FEMEIE

 

Femeie blândă a sufletului meu,
Mă înconjori cu dragoste mereu,
În lupta vieţii mele ai un rost,
Eşti lângă mine unic avanpost.

 

Emani răcoarea brazilor de munte
Când e înfierbântată a mea frunte,
Cu aura de linişte şi tihnă,
Mă înconjori blajin fără odihnă.

 

Din primordialul sacru, în profan,
Tu ai primit poruncă, lut, menire,
Să luminezi al lumii viu altar,
Dând vieţii prunci, curată primenire.

 

Din coastă sau din spuma mării? Dor…
Ne pavoazezi, veghind, paşii şi gândul,
În calde veri sau hibernal decor,
Dai pietrei zbor, împărăţind Pământul.

 

Continue reading „Mugurel PUȘCAȘ: Femeie”

Lia RUSE: Mamei / A ma mere

MAMEI

 

Cine vine-ncet cu umbrã îmbrãcatã
Dupã ce luminã adunase lin?
În urmã doar tãcerea rãmâne-agãţatã
De aer rãscolit cu miros de crin!

Şi pânã la cer, mirarea curgãtoare
Îmbracã haina celei dinainte.
Prin crengi de abur fum gata sã zboare…
Scântei derizorii iar clipesc cuminte.

În verdele tristeţii bat paşii nãluci,
Tata e sculptat în poarta aşteptãrii!
Privirea mamei arde, sus, peste uluci
Iscodind zadarnic dâra depãrtãrii.

E sãrbãtoare! Mişcarea-i e sfioasã
La cina uitatã-n cercul nopţii-nchis
Şi cui lumineazã lacrima în casã
Când ochiul timpului alunecã-n vis?

 

A MA MERE Continue reading „Lia RUSE: Mamei / A ma mere”

Emil Nedelea CĂRĂMIZARU: Stihuri pentru Dumnezeu (2)

DRAGOBETELE

 

El e soare, ea e luna,

Sufletele sunt totuna,

Ea e soare, el e luna

A plecat pe veci furtuna…

Cântă ploaia peste mări

Armonii din multe zări…

Plânge doru-n depărtări-

Umple potire cu flori…

El e ploaia, ea e picuri,

În văzduh sunt numai stihuri…

El e picuri, ea e ploaia-

Inimile țin văpaia…

El e roua, ea e floarea

Dragostea ține culoarea…

Ei culeg zâmbetele,

Azi e Dragobetele…

 

 

BOTEZUL DOMNULUI (EPIFANIA)

 

Astăzi Însuși Duhul Sfânt

Se pogoară pe pământ,

În apa Iordanului

Unde-i Fiul Domnului.

Iară Tatăl cel Ceresc

Întru graiul Părintesc,

Binecuvintează acum

Pe Fiul Său cel Preabun…

Și prin Crucea lui Iisus

Botezul vine de Sus,

Întru Fiul cel iubit

În care-a binevoit!

Epifania-n Treime

Dumnezeu întru Unime!

Continue reading „Emil Nedelea CĂRĂMIZARU: Stihuri pentru Dumnezeu (2)”

Dorina STOICA: În al nouălea cer (poeme)

POEM DE TRECUT PRIN VIAȚĂ
 

Pantofii  și uniformele refuzau să crească

odată cu noi.

După întâi septembrie, dimineață

strângeam cu teamă în căușul palmelor

lista cu rechizitele școlare.

Mama avea ochii plânși, iar tata

trântind poarta striga: „la lichidare le cumperi!”

 

Sora cea mare primea an de an uniformă,

ghiozdan și o pereche de pantofi noi.

Scoțându-i din cutie, vorbea cu ei,

îi învăța să pășească.

 

După ce începeam școala

visam noaptea că sunt singură la părinți

și am în ghiozdan

sandvișuri cu pâine albă unsă cu unt.

 

Am trecut prin școală mezină, Continue reading „Dorina STOICA: În al nouălea cer (poeme)”

Harry ROSS: Gânduri rebele (49)

  • Cuplul uman e un producător unic de viaţă. Totul e simplu şi captivant. Nu se cer studii şi nici vechime în câmpul muncii.

  • Există o mare diferenţă între a vrea şi a putea. Aici încep blocajele fericirii noastre!
  • Lagărele naziste, fără excepţie au fost crimmnale şi monstruoase, dar şi azi se mai găsesc sceleraţi care le acordă circumstanţe atenunate.
  • Dragostea este sentimentul cel mai elastic. Te atrage şi te lasă, te cuprinde şi te prinde,  iar la  supărare…  o întinde!
  • Laudele postume nu mişcă nici un fir de păr în capul mortului.
  • Dincolo de realitate, nu există nimic decât, mister, famtezii şi aiureli.
  • Avem o lume caldă şi sensibilă şi alta rece şi indiferentă. Între ele funcţionează un ghişeu de schimb de sentimente. Doamne, ce patente!
  • Miezul nu scuză învelişul…
  • Şi bărbaţii de rând caută unicate printre femeile de pe Pământ.
  • Ca un făcut, întâlneşti mereu şi mereu oameni pe care nu-i cauţi.
  • Uneori un apus de soare valorează mai mult decât un răsărit.
  • Suntem expuşi mofturilor copiilor pentru că  ei văd în viaţa un capriciu.
  • Statul Islamic a ridicat barbaria la rang de politică oficială.
  • Omul care se îmbată cu apă rece bea fără măsură şi setea tot  nu-i trece.
  • Căsnicia e un partid cu doi opozanţi.
  • Subţirimea intelectuală nu se măsoară cu aţa, ci cu vorba şi cu faţa.
  • Un compliment gratuit chiar dacă  vrei, nu te va ridica printre zei.
  • După studii îndelungi, nu s-a putut stabili dacă părinţii sunt robii copiilor sau copiii sunt prizonierii părinţilor.
  • Între strunele unei viori poţi recunoaşte şi  zâmbetul unei flori..
  • Cugetările se ivesc spontan. Ele n-au durerile naşterii unui roman.
  • Vorbele pot fi şi calde, şi agasante, Şoaptele sunt reci şi derutante.
  • Şi prostul are clipele sale de luciditate.

Continue reading „Harry ROSS: Gânduri rebele (49)”

Anna-Nora ROTARU: Sub gheara singurătății (versuri)

,,BUCHET DE FLORI DE CÂMP ” de Anna-Nora Rotaru

pictureă personală în ulei, pe pânză, dimensiuni 70 x 40 cm,

din volumul de picturi și poezii  ,,Ut pictura poesis “

*

CÂND EȘTI LÂNGĂ MINE…

 

 

Când ești lângă mine…
Îmi pare lumea mult mai mică,
Am curaj s-o-nfrunt, chiar fără frică…
Îmi pare-un glob frumos, o jucărică,
Îl țin în mâini și nu se strică,
Aproape că o simt, la o adică…

 

Când ești lângă mine…
Mă simt copil, așa, ca odinioară…
Pot visa, precum visasem prima oară,
În lume de Nirvana, nimeni să nu moară,
Fără strigoi, fantasme sau, să mă doară…
Îmi ești a sufletului meu comoară !

 

Când ești lângă mine…
Cu mâinile destram întunericul obscur,
Granitul îl pot sparge oricât ar fi de dur,
Din grote și abisuri, lumini scot spre-azur…
De-aproape-mi ești, pot toate să le-ndur
Și de la capăt spre-nceput, mai fac un tur ! Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Sub gheara singurătății (versuri)”

Emilia SPĂTARU: Sărbătoarea Primăverii la CIE Cupca

E o tradiție frumoasă ca în fiecare an elevii clasei a XI-a să felicite toți pedagogii școlii cu prilejul sărbătorii Mărțișorului, 8 Martie și a Primăverii. Anul acesta, ca de obicei, elevii clasei absolvente, conduși de neobosita dirigintă, tânăra profesoară de matematică și fizică, Lidia Gh. Olar, ajutată și sprijinită de părinți, au pregătit un mic concert pentru toți profesorii, le-au înmânat câte un mărțișor, ca simbol al primăverii, anotimpului renașterii, binelui, speranței…

          Le mulțumim frumos, felicitându-i și pe ei și dorindu-le succese la susținerea atestației finale de stat.

          De asemenea felicităm în prag de primăvară toți bucovinenii noștri, toate reprezentantele genului grumos, cu prilejul zilei de 8 martie, dorindu-le tuturor sănătate, bucurii, succese, pace în lume, un an bun și o primăvară frumoasă în suflete. La aceste felicitări se alătură membri cenaclului literar LĂMÂIȚA, membri cercului de Tineri muzeografi, a comitetului școlăresc de la CIE Cupca.

—————————–

Emilia SPĂTARU

Cupca, Ucraina

7 martie 2018

Camelia CRISTEA: Nostalgii la început de primăvară (poeme)

MAMĂ

 

Întâia oară Mamă eu am spus
Un înger luminos iubire-a dat de sus
La pieptul tău au înflorit livezi
Pe chipul de copil și astăzi le mai vezi…

 

Doar Mamă și pământul a stat o clipă-n loc,
În inimă-au crescut chiar flori de busuioc,
Izvoarele au curs din ochii tăi senini,
Cu bucuria clipei și astăzi te închini.

 

O Mamă de-aș putea să-ți dau mai multe zile
Iar toate să îți fie frumoase și senine,
Tu ai crescut orfană și ai trudit din greu,
Dar lacrimă ți-o știe chiar Bunul Dumnezeu.

 

O Mamă brațul tău e- atâta de fragil
Mă simt neputincios și parcă mai umil
Ți-aș lua povară asta de aș putea de tot,
Iar zbuciumul durerii din tine să îl scot!

 

Continue reading „Camelia CRISTEA: Nostalgii la început de primăvară (poeme)”