Anatol COVALI: Lirice

Vino cu mine

 

Vino cu mine-n grãdina iubirii
pe-al cãrei suflet arat de curând
au înflorit zâmbitori trandafirii
transfiguraţi de surâsul tãu blând.
Vino şi culcã-te în al meu gând
ca într-o iarbã cu firul plãpând
s-auzi cum freamãtã trupu-mi flãmând.

 

Sunt plin de cântec, deci vino şi-nvaţã
noi melodii ca apoi sã le cânţi
numai atunci când din noapte şi ceaţã
pe al meu cer vei dori sã te-avânţi.
Vino ca lacrimile sã mi le zvânţi,
îngerii dorului sã mi-i încânţi,
punând altoiuri pe arborii-mi frânţi.

 

Inima mea e flãmândã de tine,
sufletu-mi este de tine-nsetat,
ramuri de vis mi-au crescut pe tulpine
şi gândul mi s-a împrimãvãrat.
Continue reading „Anatol COVALI: Lirice”

Camelia CRISTEA: Primăvara

Primăvara

 

Primăvara parfumată
Se comportă că o fată
Schimbă straiele mereu
Şi nu ştie ce e greu.

 

În camaşa de verdeaţă
Într-o bună dimineaţă
A îmbrăcat subit grădina
Şi-a negat ca ei e vina…

 

Muguri a pus în copaci
De uimire tu să taci
Şi-n mănunchi de viorele
A prins gândurile mele…

 

Pe alei printre castani
A înflorit ca nişte ani
Şi în zbor de flutur visul…
Mi-a vestit că-i paradisul!

——————————-

Camelia CRISTEA

București

17 martie 2018

(Imagine internet)

Viorel Birtu-PÎRĂIANU: ,,Sunt vioara ce plânge pe țărmuri de mare” (poeme)

ULTIMUL ŢIPĂT

 

îmi era frică
îngrozitor de frică
durerea îmi izbea fruntea obosită
şi am ţipat
într-o noapte
în tăcerea cuvintelor nerostite
nimeni nu a auzit
pereţii vieţii au crăpat
vântul urla prin unghere
dincolo, oraşul era liniştit
nimeni nu a auzit nimic
sau nu au vrut să audă ultimul țipăt
privirea s-a stins între stele
într-o dimineaţă
o ultimă dimineaţă
în parcul însângerat
m-am aşezat pe o piatră
în jur alte pietre
deasupra pământ
şi am tăcut…

 

DE CE SĂ VIN

 

în mine plâng sălbatice dureri
pierdut în lumea asta ireală
de azi, de ieri, de nicăieri
tristețea zace la picioare
un gând atârnă
de un ciot de rană
cana e goală
Continue reading „Viorel Birtu-PÎRĂIANU: ,,Sunt vioara ce plânge pe țărmuri de mare” (poeme)”

Alexandru NEMOIANU: Din nou despre ,,talanți”

Parabola “talanților” ne spune că un “om bogat” a plecat în locuri depărtate și înainte de a pleca a împărțit slujitorilor săi din bunuri (talanți) în dorința de a le vedea înmulțite la întoarcere. Unuia i-a dat zece, altuia cinci, altuia unul singur. La întoarcerea “omului bogat”, cel care primise zece “talanți” a adus alți zece, câștigați prin truda lui, și tot așa ceilalți au adus un câștig stăpânului lor. Dar cel cu un singur “talant” a adus înapoi talantul spunând ca s-a temut să îl folosească. Mâniat, stăpânul, a luat talantul și la dat celuia care avusese din început zece, iar pe sluga leneșă a aruncat-o în “întunericul cel mai din afară”. Este o parabola foarte amenințătoare și care necesită explicații.
Există în fiecare dintre noi o anume tentație, până la un punct firească și direct emoționantă, de a ne da “importanță”. Atunci când această tendință rămâne în limitele bunului simț și modestiei, ea este de folos căci, arată căutare și trudă în a ne află și împlini rostul pentru care am fost aduși și lăsați în ființă. Dar, de multe ori, această înclinație de care vorbeam este exagerată, prilej de a cădea în trufie și încă mai adesea, în ridicol. (Mai ales acest lucru se întâmplă bărbaților bătrâni care, de multe ori, ajung să exaspereze cu exemple, în care rolul de frunte îl au chiar ei, și sfaturi trufașe și lipsite de interes, depășite. Femeile, datorită faptului că sunt mai smerite și că întotdeauna sunt devotate copiilor, sunt mai ferite de această primejdie căci, iubindu-și copiii, acceptă senin prezentul și nu insistă asupra “importanței” experiențelor trecute).
De fapt, în ultimă analiză, este vorba de încercarea de a justifică darurile și timpul ce ne-au fost date, modul în care ne-am folosit “talanții” și chiar trudă de a înțelege menirea pentru care acești “talanți” ne-au fost hărăziți.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Din nou despre ,,talanți””

Lavinia BUD: Fior de primăvară

FIOR DE PRIMĂVARĂ

 

Copilărie,

zbucium și neliniște,

revino în sufletul meu

și mângâie-mă!

Azvârle peste pădurile mele

zâmbet alb de primăvară,

prinde-mă-n legănarea ta

să mai pot rămane,

măcar o clipă,

aproape de rădăcini,

aproape de cer…

O ploaie de primăvară

cade fior peste mine

și-mi simt fața scăldată

de lacrimile ploii

arzând…

————————–

Lavinia BUD

Timișoara

17 martie 2018

Ioan MICLĂU GEPIANUL: Duhul lui Eminescu

DUHUL LUI MIHAI EMINESCU

 

Dintre neguri argintoase o făptură se desprinde,

Ca fantoma peste codrii și ca aburul se-ntinde,

De se plec codrii Moldovei; este umbra lui Ștefan!

Dar, de luna și izvorul îngân șoapte de alean,

Atunci veșnicia-aduce, tors din basm de Ispirescu,

Peste codrii de aramă geniul lui Eminescu!”

Căci din dorul multor vise ce-au trecut înspre morminte,

Reînvie Duhul geniu cu chip candid și cuminte!

Auziți foșnete-n codru, genii melodii eterne?

Este Codrul ce în taină un altar duios așterne!

Auziți clopotul dulce al izvoarelor ce murmur

Pe când raza lunei blonde vălurelele le tulbur?

Oh, acum ascultați șoapta cea de noapte ca un șuier,

Pare-a fi cornul lui Țepeș sau a Iancului viu fluier!

Fâlfâit de aripi multe bat in aer născând duh;

Da! priviți cum pe o rază se coboară din văzduh,

Blândul și etern Luceafăr în izvor să se privească!

Pare trist cuprins în neguri, însă ochii-i sunt de foc,

Iar pe buze ca marmora versul își săpase loc!

Codrul cetinii îi pleacă frunza până la pământ,

Doar știa bătrânul Codru al lui Eminescu Cânt”.

 

 

(Duhul luând chipul lui Eminescu, zise)

„…Ce te legeni, codrule,

Fără ploaie, fără vânt,

Cu crengile la pământ?”

 

 

(Codrul răspunde)

„De ce nu m-aș legăna, Dacă trece vremea mea!

Ziua scade, noaptea crește,

Și frunzișul mi-l rărește!

Bate vântul frunza-n dungă,

Cântăreții mi-i alungă;

Bate vântul dintr-o parte,

Iarna-i ici, vara-i departe!”  

 

Continue reading „Ioan MICLĂU GEPIANUL: Duhul lui Eminescu”

Irina Lucia MIHALCA: Poesis

Neînţeleasa ploaie

 

Prin picuri de ploaie,

amurgul scutură petalele florilor de prun,

pe ramuri, copacul suspinului

îşi poartă uşor florile.

 

Neînţeleasa ploaie, prin argintul nopţii,

despică umbrele iubiriiculori,

vârtej de imagini,

silabe, spaţii, cuvinte.

Frânturi de umbre se preling

prin zborul sufletelor regăsite într-un sărut,

lacrima lui o aude în sufletul ei.

Frunzele de pelin

împrăştie aroma tristeţii.

Cândva s-au plimbat pe marginea vieţii,

azi rătăcesc prin ceaţa pădurii.

 

Margini pierdute prin vis, Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Poesis”

Eleonora SCHIPOR: Ziua ușilor deschise la CIE Cupca

Este o tradiție stabilită de ani de zile la școala din Cupca ca profesorii ce trec atestația la diferite categorii să susțină lecții sau măsuri extrașcolare.

            Astfel, prima lecție a fost susținută în clasa a III-a, fiind o lecție de citire, iar tema Primăverii a fost bine primită în acest anotimp al renașterii. Metodele clasice, dar și cele moderne au fost îmbinate cu succes de harnica lor învățătoare, doamna Rodica Țugui. La lecție elevii au citit, au declamat, au completat fișe, au scris în caiete și la tablă, au răspuns la întrebări, au avut la dispoziție și ecranul multimedia cu imagini ale primăverii, mărțișoarelor, ghioceii, cu versuri și expresii pe tema dată.

            A doua lecție a fost o lecție de literatura ucraineană în clasa a V-a. Tema ei fiind de asemenea foarte actuală – natura în poeziile lui Taras Șevcenko. Profesoara Mariana Alerguș a folosit cele mai felurite metode clasice și moderne. Pe ecranul multimedia au fost prezentate și desene animate și versuri, care au fost comentate de elevi. Clasa a fost frumos împodobită cu portretele, cărțile, aplicațiile dedicate Cobzarului ucrainean.

            Cea de-a treia lecție a fost o lecție de algebră în clasa a IX-a  A, la care elevii au rezolvat probleme, exerciții, în scris și oral, la tablă și în caiete. Profesoara de matematică Lidia Olar a folosit de asemenea atât mijloace tehnice moderne, cât și clasice. Pe ecranul multimedia au fost prezentate imagini nu numai din domeniul matematicii, dar s-a făcut o legătură cu alte obiecte, dându-i acestu-i obiect o nuanță literară, artistică, romantică.

            Toate cele trei profesoare au folosit această legătură a obiectului dat cu alte obiecte, cu actualitatea, cu ziua de azi.

            O șezătoare dedicată vieții și operei sfătosului bunic din Humulești, Ion Creangă, au prezentat elevii cleasei a III-a sub conducerea învățătoarei lor Rodica Țugui. Sala de festivități a fost transformată într-o casă mare împodobită cu scorțare, perne brodate, cusături. Iar de pe peretele frumos împodobit ne privea pe toți Ion Creangă dintr-o fotografie frumoasă.  Elevii l-au prezentat pe Nică, pe lelea Smaranda, pe eroii personajelor din Amintiri, pe câțiva dintre eroii poveștilor lui Creangă. Un mare ajutor la pregătirea acestei șezători au acordat părinții, bunicile, care au copt și gogoși pentru toți cei prezenți în sală.

            Membri comisiei de atestare, dar și toți cei ce au asistat, au dat o înaltă apreciere bunei pregătiri a lecțiilor, cât și a șezătorii prezentate. Le mulțumim profesorilor, elevilor, părinților, tuturor celor ce au participat și au susținut atât lecțiile, dar și șezătoarea. Le dorim succese mari tuturor.

————————-

Eleonora SCHIPOR

Cupca, Ucraina

16 martie 2018