Marin BEȘCUCĂ: Petale de cenușă-n floarea dimineții

PETALE DE CENUȘĂ-N FLOAREA DIMINEȚII

… atâtea-ncrengături în noapte
se despleteau faliile pe culori de stele,
și-atât de furibunde undele,
că simțeam uvertura dinspre trei
cum prinde limbă de cocoș,
dar nu era !
cocoșii se lăsaseră ademeniți în ipohondrii
și învățau după câini alt fel de cântec,
peste 40 temperatura trupului !
firesc, versul se fiebea-n înăbușit
lăsând sinapsele să se vaporizeze,
casandrele albastrului dezvăluiau atât de bine
ascunse poftele somnului,
dar somnul părea de loc încurcat,
colonade de vise spânzurau în streșinile pleoapeleor,
că-n gene se înțărcau umbrele fără voia lor,
nicidecum ceva să încurce pasul zorilor,
cu toate astea se împrăștiau dănțuiri mute,
erau clipele moarte din amurgul șifonat de smog,
praf selenar primise viză de accept
și înfășura pomii înfipți în boltirile de ozon,
norii aveau tuberculoze la vedere
și fără doar și poate bacilii voiau să recite …
dar și azi petale de cenușă-n floarea dimineții,
Doamne,
nici strop să ude !
pe catafalcul nopții zorii se purtau în jelanie,
pentru simplul fapt al stinsului de stele,
candela Lunii e neaprinsă de ceva vreme,
grădina cerului atât de tăcută – mută
și uitată de cocoși – parcă slută !
dar Lumina se cobora de ploaie
și peste buni,
și peste răi,
dezdoaie Doamne strâmbătatea din oameni,
glanetașii și-au tras cortine de fier,
din sufletele lor țâșnește otrava ,
și dacă pier !
și, Doamne …
gândurile le adună TU
și pune o pată nevăzută-n cercevele
lumina să se iasă-n franjuri
din ochii acelora care au uitat vede …
ehee și câtă lume !
dar visul din noapte mă uitase-n stradă,
treceau cohorte funerare – fără mort !!
și timpul se cobora la paradă …
tresăream la tresăritul EI din vis,
în rândunica stângă o lacrimă
se prindea cu mine în sfadă,
sub nicio formă ea n-a uitat să-și curgă,
un tremur din pomeți mă avertiza
că azi o fibră nu și-ar vrea miște,
totul s-a cerut înspre revelație
și reveiul aștepta cuminte în poartă,
chemările însă și ele mute,
preumblau fotoni castrați prin floare de cais,
cerul suspina și-n sughiț,
îmi cerea azi să pun lacătul pe Gară,
peronul ei s-a fost inundat cu smoală …
și tăceam și eu, departe de plâng,
culoare după culoare curcubeul mi-l strâng,
veniți odată voi, INTROSPECȚII
și-mi țineți deschise petalele dimineții !!

… frunte-mi plecată-mi numai ție, Cititorule !

———————
Marin BEȘCUCĂ

20 aprilie, 2018

Vasilica GRIGORAȘ: Senryu

Senryu

război iminent –
vecina mai tânără
încurcând iţele

Comentariu Corneliu Traian Atanasiu: ,,În diagonală, avem două cuvinte care ţin de meşteşugul ţesutului: războiul şi iţele. Pe parcurs însă înţelesurile, prin atracţia altor cuvinte, derapează spre sensuri subversive: uneltiri, urzeli şi intrigi. Iminent face ca războiul să alunece spre conflict, încurcînd petrece iţele prin situaţii şi complicaţii nedorite.
Unificarea înţelesurilor vine de la versul median – vecina mai tînără. Ea ne dă indicaţia pentru a întregi situaţia alegorică, altfel eliptică. Abia acum putem întinde urzeala pentru a pricepe intriga şi iminenţa conflictului: vecina (nurlie) s-a încurcat cu bărbatul de dincolo de gard şi a încurcat iţele perechii din casa de piatră. Declaraţia de război nu mai poate fi evitată.
Oricine iubeşte haiku-ul, va savura cu siguranţă complexitatea şi economia ţesăturii poemului de mai sus. Problema este, odată ce aţi înţeles care-s resorturile acestui poem, să reuşiţi să compuneţi unul care să folosească unele cît mai apropiate de ele. [Poemul propus pentru exerciţiul Imitând un Poem Bun] “

(Din vol. Starea vremii azi, Iaşi, PIM, 2016)

(Imagine internet)

————————–

Vasilica GRIGORAȘ

Adrian George SAHLEAN: Ce facem cu Eminescu?

Reflecţii de traducător (I)

Ceva ce seamănă cu negativismul adolescenţilor

Am urmărit cu mâhnire în ultimul deceniu dezbaterile din ţară legate de Eminescu.

’Libertatea de expresie’ post-revoluţionară a acoperit un spectru foarte larg: alături de idolatrizări ce nu acceptă critica unui subiect tabu, s’au adus cu seriozitate detractări puerile (Eminescu a fost impus de comunişti); aparent subtile (este el oare relevant pentru modernitate?; este el poet ’naţional’?), sau exclusiv politizante (Eminescu a fost anti-semit; a fost reacţionar, etc).

Dialogul nu s’a materializat de fapt în ceva coerent, temele de dezbatere au venit şi au trecut, la ’aniversară’ s’au adus omagii şablonarde care au dat apa la moară celor care îl considera oricum pe Eminescu desuet. Temele negative plutesc încă în aer, poate chiar în inconştientul colectiv al românilor, ca aburii nevăzuţi ai unei calomnii care persistă şi după ce acuzaţiile se dovedesc false.

Văzute de peste ocean‚ ’dezbaterile’ au părut precum negativismul adolescenţilor ce nu se pot desprinde de fapt de tirania internalizată a autorităţii. Disputele au degenerat frecvent în răfuieli personale şi provincialisme irelevante, în faţa unor spectatori fascinaţi de dărâmarea oricărei statui de pe soclu.

Într’un astfel de context, nu e de mirare că Institutul Cultural Român, ca interfaţă culturală cu străinătatea, şi-a pus problema eficacităţii promovării lui Eminescu. Am urmărit însă cu uimire la ICR NY un raţionament care s’a degradat în ultimul deceniu prin contaminarea cu fundalul toxic din ţară. Eminescu a ajuns să fie asimilat cu sentimentalismul desuet, colorat de nostalgie şi lipsit de discernământ al românilor din Diaspora (chiar toţi?). Dispreţul faţă de cei ce frecventau Centrele Culturale ca să-şi ogoiască dorul de casă (prezentaţi pe nedrept, în bloc, drept ’ca să mănânce mici şi să bea bere’) a generat ideea că Centrele (acum Institute) nu sunt menite să fie Cămine Culturale pentru români, ci instituţii/interfaţă pentru interacţiuni mai rafinate cu reprezentanţii locali ai artelor, muzicii şi literaturii. Desigur, nu mă îndoiesc, pentru crearea unei imagini de Românie modernă, în pas cu lumea… modernă (?) şi… rafinată (?).

Eminescu între timp a rămas cu un fel de stampila, ca şi când valoarea literară sau importanţa sa culturală pentru români nu ar trece de nivelul ’Pe lângă plopii fără soţ’ şi a romanţelor îngânate de români pribegiţi, inculţi şi neciopliţi, pe scurt o icoană culturală locală irelevantă pentru străini.

Argumentul irelevanţei este greu de acceptat altfel decât prin contaminare emoţională. ICR-ul are menirea constitutivă să reprezinte cultura română, în ansamblul ei, cu ceea ce a avut şi are mai valoros şi identificabil românesc. Patrimoniul cultural nu este negociabil pe criteriul cererii şi ofertei de piaţă!

Continue reading „Adrian George SAHLEAN: Ce facem cu Eminescu?” →

George ANCA: Secretul lui Adrian

Adrian George Sahlean, Migălosul cronofag. Traducând din Eminescu

Mașina de scris, București, 2014

Parcă am auzit prima oară Luceafărul, i-a spus Sergiu Al-George în Delhi doamnei Urmila Rani Trikha, după ce audiase versiunea sa sanscrită Divygrahah. La fel i-am spus și eu lui Adrain Sahlean în Biblioteca Națională din București, pe 6 mai, după recitarea din versiuea sa The Legend of the Evening Star, la lansarea cărții sale Migălosul cronofag. Traducând din Eminescu. Caiete de atelier.

Când Dimitrie Cuclin mi-a dăruit volumul său de traduceri din Eminescu, mi-a luat întâi ochii prefața reginei Maria. Și traducerea lui Adrian a fost rostită de alteța sa Radu Duda, dar numele traducătorului nu e menționat în afiș, cum i s-a întâmplat lui Florian Popescu vs. Brenda Walker și mai tuturor traducătorilor români acoperiți de vorbitori nativi ai limbii țintă, fie și traducători de ocazie, contractuali.

Ce era circulat oficial – iată că Eminescu al lui Sahlean avea să facă figură de samizadat – se primea politicos. Margaret Chaterjee a consultat pe Pankhurst, Grimm, Hastie. Studenții indieni și chiar Urmila au petrecut intermediul Corneliu M. Popescu. Ca și, în București, profesorul Tiwari, după ce, totuși, fusese fascinat religios de rezonanța cosmică a mulsorii în Zburătorul lui Heliade. Să ne întoarcem însă din India în America traducerii sahleaniene.

Robert Bly, citind traducerea din Eminescu a lui Sahlean, a mărturisit o impresie de secol 19, ceea ce traducărorului i-a convenit, cu gandul la Poe, dar izbindu-se de americăneasca zicere – cine-l mai citește azi pe Poe? Cât că Bly a semnat o elegie versiune din Nichita, cu omisiunea lui Ivasiuc, dar câte recreații din clasici lumești.

Florence Hetzler privea în gol căutând un reper, și așa a dat de Brâncuși. Adrian Sahlean, de un revelion, aflat în divorț, asistând și la scandalul dintre soții-gazdă, fiindu-i și dor de acasă, s-a retras în altă cameră și a tradus, ca în transă, a se mântui, prima și ultima strofă din Luceafărul. Gheorghe Dinu, rămas fără revelion, trăsese la o locantă la șosea, unde cânta, pe versurile lui Baudelaire, o rusoaică.

Ani de zile și nopți a continuat traducătorul psihanalist, în pas cu americanizarea proprie, tentativa de eminescianizare a angloamericanei. Glossa i-a luat numai șase luni. Terapia se putea extinde începând din anii 90, încă în secolul 20. Am lansat și eu la Biblioteca Pedagogică Națională prima ediție din acel revelion luciferic, în prezența lui Victor Săhleanu, a Brendei Walker, a atașatului cultural american. Cred că am xeroxat exemplare și pentru Casele Coepului Didactic din județe, că doar nu numai din Lupta continuă de Ilie Ilașcu (exemplar smuls de la Ioan Alexandru, când să-l ducă, bulk, în America). Mai apoi la Sala Oglinzilor avea să-l lanseze Sorin Alexandrescu, cu o ediția apărută la Cartea românească. Piratizările au explodat mai ales virtual, contabilizate tentativ de migălosul cronofag. Adică traductofagie depistată divulgativ, americănește, legalist (ei, și?)

Continue reading „George ANCA: Secretul lui Adrian” →

Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG: Un San Jordi românesc

Catalonia nu înseamnă numai politică! În pofida momentelor de grea încercare prin care trec acum catalanii la nivel statal, programul cultural al Barcelonei continuă să atragă publicul larg, caracterizându-se prin diversitate și profunzime. Poate că tocmai din cauza vremurilor agitate, inimile și mintea barcelonezilor se deschid artelor perene.

Devansând cu trei zile Sărbătoarea de Sant Jordi, care se aniversează pe 23 aprilie, cei care prețuiesc fumusețea pură, fără substrat politic, militant, vor avea ocazia să se desfete cu literatură și muzică românească. San Jordí – Sfântul Gheorghe – este considerat Sfântul protector al catalanilor. Sărbătorit pe 23 aprilie, se suprapune calendaristic cu Ziua Cărții. Din acest motiv, se obișnuiește ca Doamnele să ofere drept cadou bărbaților o carte, iar bărbații să le înmâneze în schimb un trandafir de culoare roșie, legat cu o panglică în culorile steagului catalan. 23 aprilie ste ziua în care străzile Barcelonei – mai ales celebra Rambla – sunt luate cu asalt de iubitorii de carte. La tot pasul răsar standuri cu volume din cele mai diverse genuri iar recordul vânzărilor în această zi ajunge până la un milion și jumătate de volume!

În vinerea anterioară acestei zile aniversare de maximă însemnătate pentru catalani, „La Biblioteca de Catalunya” din Barcelona, împreună cu editorul Lleonard Muntaner, invită publicul să participe la evenimentul cultural „Un Sant Jordi românesc: Nichita Stănescu, poezie și muzică”.

Continue reading „Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG: Un San Jordi românesc” →

Prof. univ. dr. Constantin FROSIN a primit premiul ,,Naji Naaman”

În 2018, Constantin Frosin a primit Premiul pentru Traducere al Fundatiei “Naji Naaman” din Liban si Premiul european pentru Traducere Horace 2018, oferit de cenaclul european afiliat Fundației Culturale a Uniunii Europene (http://cenacleeuropeen.eklablog.fr/prix-horace-a136155152). Este al doilea premiu european al reputatului traducător gălățean, după cel din 2003 – Premiul european de poezie POÊSIAS).

Constantin Frosin, care este considerat de academicianul Giovanni Dotoli, “le Prince de la Francophonie et de la Francophilie” sau “Le Prince de la Traduction” (după lectura cărții “Au fil de mes idées”, editura eLiteratura, 2014), are în palmares o bogată colecție de titluri și premii internaționale, dintre care se disting: MEDALIA PARLAMENTULUI EUROPEAN, 1995; Médaille d’Argent du Rayonnement Culturel, La Renaissance Française, patronată de Președintele Franței, J. CHIRAC; Medalia Jubiliară MATSUO BASHO, 1995 ; Marele Premiu al Academiei Francofone, 1999; Medalia de Aur a Academiei Internaționale din Luteția, 1999; Marele Premiu pentru Literatură al Institutului Italian de Cultură și al revistei NUOVE LETTERE, 1998; CAVALER al Ordinului francez al Artelor și Literelor, 2000; OFIȚER al Ordinului national francez Laurii Academici (Les Palmes Académiques), 2004; Medalia de Argint (cu Diplomă) a Societății Academice ARTS-SCIENCES-LETTRES din Paris, 2009; OFIȚER al Ordinului national francez al Artelor și Literelor, 2009; Medalia de aur a Meritului si Devotamentului Francez 2009, MEDAILLE D’OR POUR LA LITTERATURE, SAPF (Société des Auteurs et Poètes de la Francophonie) 2009, Grand Prix International de Littérature – Poésie – SAPF 2011, Médaille d’Or de la Renaissance Française 2012, (BEST) SCIENTIST OF THE WORLD (section Philologie), decernat de Oxford în 2015 etc.

Totodată, Constantin Frosin este inclus în edițiile 1994-1995, 1996-1997, 1988-1999 și 2000-2001 ale Anuarului Personalităților din Francofonie: LE RICHELIEU.

În urmă cu mai mulți ani, mai exact în 2012, îl prezentam pe Constantin Frosin ca fiind un scriitor-traducător de geniu, care deranjează ordinea valorică într-o țară (evident, România) și care merită recunoașterea și aprecierea totală a conaționalilor săi. Spuneam atunci că scriitorul și traducătorul gălățean, proaspăt pensionat de la Universitatea Danubius, pare venit de pe o altă planetă și nu dintr-un oraș de provincie. Medalia de Aur a Renaşterii Franceze pentru promovarea Culturii, acordată de Ministerele de Externe, Interne, Apărare şi Educaţie, sub preşedinţia de onoare a doamnei Simone Veil, de la Academia Franceză, şi titlul de Doctor de Onoare al Academiei Balcanice de Ştiinţă, Cultură şi Dezvoltare “Denis Jersov” din Bulgaria, veneau, pentru a câta oară?, să confirme valoarea lui Constantin Frosin, valoare dobândită cu sârg și talent extraordinar dincolo de granițele patriei noastre.

Încet-încet, și românii au început să-l aprecieze pe Constantin Frosin, recompensându-l cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii “Appolonia” din Iaşi sau oferindu-i calitatea de membru al Centrului de Excelenţă Academică din România. Recompense binemeritate pentru un român care ne-a reprezentat țara cu cinste în locurile unde numai foarte puțini ajung. Poate că acest scriitor și genial traducător ar fi fost mult mai cunoscut, dacă nu ar fi deranjat prin atitudinea sa sinceră și verticală cu privire la neregulile din viața literară românească. Domnia sa și-a permis să spună lucrurilor pe nume, fiindcă nu a depins niciodată de găștile literare sau de persoanele care au o puternică influență în viața literară românească. Constantin Frosin a ales drumul confirmării în străinătate, un drum mult mai sinuos, și s-a întors ca un fiu nerisipitor al patriei, îmbogățit cu o tolbă de premii internaționale, pentru a ne deschide ochii și a ne arăta că se poate ajunge sus fără să-ți vinzi sufletul și fără să-ți cumperi notorietatea pe spinarea săracilor sau a naivilor.

Felicitările noastre domnului Constantin Frosin!

Ioan MICLĂU-GEPIANUL: Poezii

NOCTURNUS

Pe a zării pânză albă trasă-n orizont cortină,

Își întind umbrele munții, ca țesute în lumină,

Zugrăvind de-argint perdele, după care lumi palpită,

Legănate ca o flotă pe o mare infinită!

Când din bolțile astrale candele cerești atârnă,

După deal și-ardică luna jumătatea ei cea cârnă,

Cu argint poleind zarea coame uriași desplete,

Pe la margini stâlpi de neguri mișc unduitoare pete.

Noaptea-i clară, lumea doarme prinsă-n vise ne-nțelese,

Unora li s-arat armii, l-alții tronuri, l-alți mirese,

Numai eu vorbeam aiurea sufocat de dulce chin,

Înhămat la lanțul ritmic unui vers alexandrin.

Cercam valul și-a lui urmă străvezie ca mărgeanul,

Ce pe Criș aleargă veșnic, cât e ziua cât e anul;

Și gândeam de-a fost acela socotit un om integru,

Ce îi dete dulcei ape numele de Crișul Negru.

Mai la șes văzu-i Crișanul tot zorind pe-o moină sură,

Iar Crișanca-n raza lunei îi tot da câte o gură,

Așa-i rostul și îndemnul toamna când în livezi coapte,

Ardeleanul leagă ziua harnică de miez de noapte.

La o stână baciul molcom căta mieii noi fătați,

Să-i așeze-n siguranță și să fie alăptați;

In odae filisoful dormitând pe perna moale,

Croia astei lumi bizare, haine noi din vorbe goale.

El cu gândul calcă lumea ca și pielea tăbăcarul.

Albind tot, cum de făină la o moară e morarul,

Doar poetu-i fire largă, capu-n nori, gândirea-n vale,

Bate-n piuă versuri mândre aste vise nocturnale.

O privighetoare lasă lin a cerului cântare,

Deschizând a ei guriță ea prin ramuri vesel sare,

Căci e cântecul iubire răcorind suflete-amare,

Iar ecoul mi-l aduce legănat din zare-n zare.

Doar când dimineața zorii desfac ziua cea senină,

În simțiri pătrunzând iarăși acea rază de lumină

Ce aevea e în Ceruri și aevea pe Pământ,

Simți cum Duhul ne aduce gândul Domnului cel Sfânt!

NOCTURNUS

On the white linenlike horizon drawn as curtain,

The mountains spread their shadows as if woven in the light,

Painting silvery curtains, beyond which world palpitate,

Cradled as a fleet on a infinite sea!

When from the heavenly vaults astral lamps hang,

After the hill the moon rises its snub half,

With silver polishing the horizon, huge manes dishevels,

On the edges poles of darnesses move undulating spots.

The night is clear, the world is sleeping got in dreams misunderstood,

Some see armies, others thrones, others brides,

Only I spoke nonsense suffocated by sweet torment,

Harnessed into a rhytmic chain of an Alexandrine verse.

I search of tide and its trace clear as a rubies,

What on Cris run forever, all day, as long it is the year,

And I thought if that was a man of integrity,

Who gave to the sweet river the name of Black Cris.

Further lowland I saw Crisan man harrying on a gray thaw,

And Crisan woman în moon ray gave ever him one mouth,

That is the point and urge în autum when in the ripen orchards

Transylvanian links hardworking day with midnight.

At a fold the gently shepherd looked for new farrowed lambs,

To sit them safely and be suckled;

In room the philosopher dozing on the pillow soft,

Cut to this bizare world new clothing from empty words,

He walks the world with thought like the tanner walks the skin,

Whiting all, as of flour in a mill is the miller;

Only the poet is large nature, head in clouds, thinking in the valley,

Beat in mill proud verses these nocturnal dreams.

A nightingale leaves smoothly the singing of sky,

Opening her litle mouth, she jumps joyfully through branches,

For the song is love, cooling bitter souls,

And the echo brings it to me swinging from horizon to horizon.

Only when în the morning the dawn unfolds the clear day,

In the feelings penetrating again that ray of light,

Which real is in heaven and real on earth,

One feels how the Holy Spirit bring to us the thought of the Lord!

Translation from Romanian by Horace Gange

CRUCEA !

(După recitarea lui I.I.Bencei,

la Postul de Radio Românesc- Melbourne)

Ca orice muritor născut,

Am de la Dumnezeu o milă,

Aceea a avea și eu,

O Cruce!

La prieteni ușa o deschid,

Întotdeauna, căci ei au,

Prin Dumnezeu,

O Cruce!

Nu fără lacrimi m-am rugat,

Ca Dumnezeu din milă,

Familie-mi să-i dea,

O Cruce!

Căci iubitor de cel de-aproape,

Și prieten cu adevărat,

Nu poate nimeni fi, fără,

O Cruce!

—————————————–

Ioan MICLĂU-GEPIANUL

Australia

18 aprilie, 2018

Anna-Nora ROTARU: Ochii tăi, stele în suflet…

OCHII TĂI, STELE ÎN SUFLET…

A căzut năframa nopții, picurată-n mii de stele,
Ce-mi clipesc surâzătoare din înaltul cer albastru…
Ca și cum ar fi brodată cu puzderii de zorele,
Dar și Luna, o crăiasă, tolănită printre ele,
Mă privește cu pal zâmbet, pe un chip de-alabastru !

Și dorința mi-este vie, tot mai mult mă-nfioară,
Cu puzdeii simțăminte, toate puse în șirag…
Să m-avânt cu dor spre tine, tu, iubite și comoară,
Ca, sub brațul tău să simt, ce-am simțit odinioară
Și să-ți dau ce port în mine, ce-am mai bun și drag !

Nici nu-mi pasă dacă-n drum, mi-o tăia calea nămeții,
Nici de-o fulgui din cer, doar ca piedici să-mi aducă…
Eu, am ochii tăi ca stele să răzbească vraja ceții,
Arătându-mi unde-i calea, că îmi simt fanarul vieții,
Cu lumină să-mpânzească, peste-un dor ce mă usucă !

Fug în noapte către tine doar purtând un singur gând,
Că te-oi regăsi acolo, lâng-aceeași bancă veche…
Așteptând cu suflet cald și cu glasul tău cel blând,
Să-mi vorbești despre iubire, chiar de-nșeli și eu crezând,
Că poveste ca a noastră, nu-i pe lume-alta pereche !

Ne-om înlănțui pe dată, cu simțiri de dor aprins,
Retrăind cu-adevărat, ce credeam că-i doar un vis…
Vom sorbi în sărutări lacrima cu fulg prelins,
Pe obrajii-mbujorați de un ger ce l-am învins,
Lăsând astăzi pe zăpadă, ce în primăveri n-am scris !

———————————-

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

18 aprilie, 2018

Rexlibris Media Group: Cine este Claudia Motea?

Timp de zece ani, Claudia Motea s-a impus în Canada, atât ca actriţă dar şi ca dramaturg, câştigând importante premii pentru actorie şi dramaturgie în cadrul festivalurilor de teatru și film canadian. (Best actress, Best Original Script, Best Production, Best Audience Award-și o nominalizare Brickenden Award similar cu Premiul de Excelență în dramaturgia canadiană – at the London Theatre Film Festival). Debutul ei hollywoodian a fost în 2010 la The Magic Castle în showul de varietăţi The Big IF. Alte participări în USA : Hollywood Film Festival, Los Angeles Comedy Fest, Hollywood Fringe Festival, New York in LA, Lincoln Center Theater Festival.

Reîntoarsă în țară în 2011 a avut o strânsă colaborare cu R.A.D.E.F. România Film, producând și jucând în cinematografele acestei instituții spectacolul-film de mare succes „Iubește-mă… America!”, în regia Maestrului AL.G. Croitoru, produs de Asociația International Artiscan.

În 2013 a fost amfitrioana emisiunii de teatru TV pentru copii „A Fost Odată”, TVR2, unde în opt săptămâni a interpretat nu mai puțin de 36 de personaje.

Proiectul internațional „Les Danaides! în regia lui Silviu Purcărete a fost deschizătorul drumului artistic al Claudiei, dându-i posibilitatea, ca imediat după absolvirea facultății să participe la cele mai prestigioase festivaluri de teatru din Europa (Dublin, Amsterdam, Avignon, Glasgow, Reclinghausen,Paris), culminînd cu reprezentații pe Broadway la Lincoln Center New York.

Anul 2014 i-a adus frumoase realizări profesionale în țară , dar și în străinătate, iar pe lângă distincția „Magna cum Laudae UARF” a primit Premiul de Excelență la Gala Celebrităților 2014, alături de alte personalități românești: Klaus Johannis, Simona Halep, Gheorghe Hagi, Leonard Doroftei, Radu Beligan, Florin Zamfirescu, Sebastian Papaiani, Adrian Gorun, Cristian Țöpescu.

În luna ianuarie a lui 2015, Claudia a primit „CLACHETA DE AUR! – Premiul de excelență dăruit de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România pentru merite remarcabile în artă la Gala Premiilor UARF 2015, unde fost premiată pe același podium cu Dan Pita, Bobby Păunescu, Dorel Vișan.

Pe meleagurile natale gorjene a primit titlul onorific de Ambasadoare a Turismului alături de Horațiu Mălăele, Armand Calotă, Tavi Colen, Crina Lință și a fost aleasă una dintre cele zece Femei de Succes ale Anului 2015.

Pentru filmul „Kandy-Ciocolată de lux cu gust de femeie”, în care joacă rolul principal și semnează pentru co-scenariu și co-producție, Claudia Motea a fost laureata Festivalului Modern-Movie Galați 2015, primind Premiul Cea mai bună actriță a anului.

În prezent este Președinte la Uniunea Artiștilor Plastici (UAP) – Departamentul Artele Spectacolului, deține rolul de Director Artistic al Teatrului NOSTRUM, instituție afiliată Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) și Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) și are o strânsă colaborare cu Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film (UARF), uniune condusă de Maestrul Ioan Cărmăzan, succesorul regretatului Sergiu Nicolaescu.

Dana ANGHELESCU: Claudia Motea & Libris Editorial la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret – Chișinău

COMUNICAT DE PRESĂ

Libris Editorial la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret – Chișinău, Republica Moldova 19 – 22 aprilie 2018.

Libris Editorial va participa, la invitația Institutului Cultural Român din Chișinău, la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret, organizat la Moldexpert în perioada 19 – 22 aprilie 2018.

Salonul Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret de la Chişinău este unul dintre cele mai importante evenimente culturale ce au loc în ultimii ani în Republica Moldova. Menirea acestei acţiuni este de a susţine editarea şi difuzarea cărţii pentru copii şi tineri, promovarea cărţii de un înalt nivel artistic şi sprijinirea celor ce contribuie la crearea şi editarea publicaţiilor pentru copii.

Institutul Cultural Român din Chișinău și Libris Editorial vor organiza sâmbătă, 21 aprilie, începând cu ora 13.00 evenimentul cultural de prezentare a volumelor:

„Basme și povești din Șcheii Brașovului și de pe alte plaiuri ardelene”, volum coordonat de Alexandru Stănescu, cu ilustrații de Lia Stănescu și “Povești de adormit prințese de Iulia Badea-Guéritée”, ediție multilingvă (română-fraceză-spaniolă-engleză).

Actrița româno-canadiană, Claudia Motea, va susține un spectacol multimedia intitulat “Preludii în Cetatea Soarelui – România 100. Poemul în teatrul contemporan” La baza scenariului acestui spectacol stau poemele teatrale scrise de Claudia Motea.

Cartea „Preludii în Cetatea Soarelui” a fost lansată la București la Teatrul Nottara, în America- Los Angeles (legendarul Catalina Jazz Club de pe Sunset Bulevard), Elveția- Luzern prin Institutul Eudoxiu Hurmuzachi al Românilor de Pretutindeni, în Republica Moldova- Chișinău (Teatrul Național “Eugen Ionesco”) și în Cahul (Teatrul Muzical-Dramatic B.P.Hașdeu). Recent, cartea a fost prezentată la Salon du livre Paris, la Leipziger Buchmesse și este distribuită pe rețeaua națională online #1 de difuzare a cărții Libris.ro.

Pe data de 25 martie a.c. , spectacolul “Preludii în Cetatea Soarelui – România 100” a avut premiera la Târgul Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov 2018, unde s-a bucurat de un mare succes, fiind unul dintre cele mai apreciate evenimente în cadrul acestui târg.

https://www.youtube.com/watch?v=vnWPHurYWqU&feature=youtu.be

La evenimentul cultural ce va avea loc în data de 21 aprilie, ora 13:00, la Standul Libris Editorial din cadrul Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret de la Chişinău vor participa:

Domnul Valeriu Matei, Director Institutul Cultural Român din Chișinău

Doamna Claudia Motea, Președinte U.A.P., Departamentul Artele Spectacolelor

Domnul Virgil Oniță, Administrator Grupul de Firme Libris.

Un eveniment susținut de Libris.ro.

————————–

Dana ANGHELESCU

Director Libris Editorial

București, aprilie 2018