OCHII TĂI, STELE ÎN SUFLET…
A căzut năframa nopții, picurată-n mii de stele,
Ce-mi clipesc surâzătoare din înaltul cer albastru…
Ca și cum ar fi brodată cu puzderii de zorele,
Dar și Luna, o crăiasă, tolănită printre ele,
Mă privește cu pal zâmbet, pe un chip de-alabastru !
Și dorința mi-este vie, tot mai mult mă-nfioară,
Cu puzdeii simțăminte, toate puse în șirag…
Să m-avânt cu dor spre tine, tu, iubite și comoară,
Ca, sub brațul tău să simt, ce-am simțit odinioară
Și să-ți dau ce port în mine, ce-am mai bun și drag !
Nici nu-mi pasă dacă-n drum, mi-o tăia calea nămeții,
Nici de-o fulgui din cer, doar ca piedici să-mi aducă…
Eu, am ochii tăi ca stele să răzbească vraja ceții,
Arătându-mi unde-i calea, că îmi simt fanarul vieții,
Cu lumină să-mpânzească, peste-un dor ce mă usucă !
Fug în noapte către tine doar purtând un singur gând,
Că te-oi regăsi acolo, lâng-aceeași bancă veche…
Așteptând cu suflet cald și cu glasul tău cel blând,
Să-mi vorbești despre iubire, chiar de-nșeli și eu crezând,
Că poveste ca a noastră, nu-i pe lume-alta pereche !
Ne-om înlănțui pe dată, cu simțiri de dor aprins,
Retrăind cu-adevărat, ce credeam că-i doar un vis…
Vom sorbi în sărutări lacrima cu fulg prelins,
Pe obrajii-mbujorați de un ger ce l-am învins,
Lăsând astăzi pe zăpadă, ce în primăveri n-am scris !
———————————-
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
18 aprilie, 2018